Iurie Roşca îşi conduce Jeep-ul cu o mînă

L-am văzut mai ieri prin centru cu un gipan negru, cu numere personalizate (C RO 010), dar m-a dezamăgit întîi pentru că îşi conducea impozanta maşină doar cu o mîna, în dreapta ţinea telefonul mobil, chit că era într-o intersecţie periculos de aglomerată. Nu poate să-şi ia un dispozitiv bluetooth sau hands free măcar?!

În aceeaşi zi am văzut în troleibuzul 1243 de pe ruta 10 cea mai frumoasă pereche de şofer şi taxatoare. Ea era cam tristă (devine tot mai frecvent îngrijorată la vedere frumuseţea feminină!), el părea mai rece şi suveran. Nu vroiam să cobor la staţie, atît de mult îmi plăcea să mă uit la ei. M-am bucurat chiar mai mult decît dacă aş fi avut cîte un bilet norocos pe toate rutele…

5 comentarii

  1. Posted februarie 3, 2008 at 9:16 pm | Permalink

    nu e bine ma sa tragi cu ochiul la o femeie straina raule :D

  2. eu sunt rea
    Posted februarie 3, 2008 at 10:17 pm | Permalink

    si ce daca dn Rosca conduce masina cu o mana bravo lui :P

  3. Posted februarie 3, 2008 at 10:51 pm | Permalink

    De parcă sunt printre noi şoferi care niciodată nu au vorbit la mobil în timp ce conduceau :)
    Oricum, nu e ceva bun.
    Am fost eu într-o situaţie când mergeam pe drum drept cu 4 piste, cu vreo 40km la oră. M-am uitat pe o clipă la mobil, şi când am ridicat ochii am văzut un Opel în faţa ochilor :) Bine că am reuşit să virez la dreapta, altfel nu mai scriam acum…

    P.S. a ieşit iobagul pe contrasens.

  4. Posted februarie 4, 2008 at 6:20 pm | Permalink

    Pentru Alex: Femeia nu era deloc străină, am avut o afacere cu ea - i-am dat un leu şi ea mi-a vîndut un bilet. Am întrebat-o dacă se deschide uşa din faţă şi mi-a răspuns binevoitor româneşte, deci e de-a noastră, e ca o soră. Mai e şi un bun public, deoarece munceşte cu oamenii ;-)
    Dar Roşca nu e chiar bravo dacă încalcă regulamentul circulaţiei rutiere, riscă nu doar cu viaţa lui, ci şi cu a altora de pe acel drum, inclusiv cu a mea… Ăsta era răspuns pentru anonimă.

  5. Posted februarie 5, 2008 at 1:04 am | Permalink

    Femeia nu era deloc străină, am avut o afacere cu ea - i-am dat un leu şi ea mi-a vîndut un bilet. Am întrebat-o dacă se deschide uşa din faţă şi mi-a răspuns binevoitor româneşte, deci e de-a noastră, e ca o soră.

    Vezi, nici muzica nu era… ;-) da` tu te chinuiai prin rutiere…

Posteaza un comentariu

Your email is never published nor shared.