Asta e marea noastră tristeţe. De 20 de ani nu avem cu cine vota. De o parte şacalii, străinii sau vânduţii străinilor, un Fanar moscovit căruia prea puţin îi pasă de noi, de Moldova, de copiii, de viitorul nostru. De altă parte cârlanii, “cocoşii” umflaţi în pene şi goi pe dinăuntru, nişte proşti care t-a-a-a-a-re se văd preşedinţi, prim-miniştri etc., etc., dar pe care nu-i duce mintea elementar să înţeleagă că lupta politică e la fel de crâncenă ca orice război. Între un război şi un simulacru de luptă politică e o mare diferenţă. Un război nu poate fi înlocuit de “vârtejele” de praf în ochi cu care ne-au deprins foştii şi actualii lideri ai opoziţiei moldave. R. Moldova e ceva mai mult şi ceva mai mare decât cei câţiva km cuprinşi între sediul partidului, Piaţa Marii Adunări Naţionale şi Parlament, iar viermuiala infatuată din acest perimetru îngust, care imită lupta pe viaţă şi pe moarte cu “guvernarea”, nu poate înşela şi nici nu poate convinge pe nimeni.