Cum vă place Răstignirea din Timişoara?

Mi-a plăcut din prima această sculptură. Poate pentru că am observat-o din unghiul potrivit, după ce am traversat strada în faţa catedralei din Timişoara şi am privit spre dreapta. Mi s-a părut că e un monument al fertilităţii sau al plăcerilor în doi. Dar cînd m-am apropiat am văzut că se numeşte

Nişte băbuţe foarte drăguţe: Pugaciova şi Rotaru

E de invidiat deschiderea acestor interprete din mileniul trecut pentru repertoriul tinerilor. La noi oare ar fi posibil?

Cel care interzicea mitinguri e acum viceministru al dreptăţii!?

Aseară a fost numit ca adjunct al lui Alexandru Tănase fostul viceprimar de Chişinău, Gheorghe Susarenco. El a mai avut funcţii importante în stat, cu care obişnuieşte să se laude, dar eu îl ţin minte doar de cînd l-au adus creştin-democraţii la cîrma capitalei, ca unul dintre adjuncţii primarului (dolofan) Urechean.
În decembrie 2004 a zis într-o discuţie privată că va face în aşa fel dispoziţia de interzicere a mitingului nostru, ca nicio instanţă să nu ne dea dreptate. Şi a făcut-o. Dar CEDO nu e

Încă un eveniment despre care autorităţile şi presa tac complice

de ce oare şi pînă cînd?

Catan mai bun ca Papuc? Nu prea se vede…

Catan zice că n-a fost investigat bine cataclismul MAI din aprilie, dar el într-o lună a făcut ceva? Măcar o pedeapsă disciplinară a aplicat cuiva? Şi ar avea destui în preajmă care merită.

http://www.azi.md/ro/story/6206

Cui nu-i place de Жора, şi de ce?

Pavel a decis să facă bani şi pe piaţa rusească şi a dresat copilu-i să cînte despre Гицэ. Îmi pare că o face la fel de bine ca şi în română acum un an sau doi, de aceea vă întreb:

Internetul să fie nominalizat pentru Nobel?

M-a sunat azi o ziaristă italiană să mă întrebe ce cred despre iniţiativa propunerii fenomenului Internet la premierea cu milionul academiei suedeze, sau cine e acolo cu gestionarea fondului, la categoria “pace”.
Am zis OK (de fapt erau mai multe cuvinte, dar tot în engleză, că in italiano ploho viju), cred că e o idee trăsnită, dar care merită

Azi m-am văzut cu mai mulţi studenţi basarabeni din Cluj

Cu unii am stat mai mult, cu alţii ne-am văzut din mers. Unora le-am vorbit, alţii mi-au vorbit la rîndul lor şi invitat la întrunirile lor ulterioare (am acceptat doar mîine seară să mai merg în campusul universitar, pentru că sîmbătă o să fiu deja la Timişoara şi Chişinău). Erau foarte multe fătuci arătoase şi interesa(n)te. Cu unele am vorbit într-un fel, cu altele – invers.

Am asistat şi la ceremonia de pomenire a tînărului care a murit duminică noaptea pe autostrada Bucureşti-Piteşti, şi care a fost azi înmormîntat la el în sat, m-am mirat de felul cum ne-a tratat civilizat poliţia, dar şi de faptul că în capela seminarului teologic (ortodox, de parcă studiul religiilor ar trebui să fie de o anumită culoare şi să aibă aşa ceva) sunt scaune pe margini, pentru enoriaşi, ca în alte biserici occidentale.

Am încercat să-i conving mai devreme, la o cană de vin fiert să facem şi noi, la Cluj, un protest mîine, odată sau cu ocazia

Mă tot întreabă lumea ce fac, unde sunt, cum e la Cluj

Explic pentru toţi şi pentru fiştecare: sunt la un curs organizat de PATRIR, care durează cinci zile şi are loc la biblioteca Soros din Cluj, România.

Au fost invitaţi vreo 25, dar sunt în sală de regulă 23 de participanţi din lumea largă, mai ales din zone de conflict (şi asta nu înseamnă neapărat război, după cum ne explică trainerul extraordinar, Kai), delegaţia cea mai mare fiind din RM (scriu aşa ca să se citească de la caz-la-caz România şi/sau

Şi totuşi se schimbă!

Am promis că voi şi lăuda pe cei care se cer criticaţi, în virtutea funcţiilor pe care le deţin cu votul nostru, ziceam că o să fac asta mai ales dacă vor merita, nu doar din altruism, cum o fac uneori (mai nou, cu Remus Cernea). Iată că a venit şi ziua asta:

într-un singur periplu de la Durleşti la Aeroport am reuşit să simt, văd, aud efecte concrete ale demult promiselor schimbări.

Să revizuim tradiţiile, ori să le tratăm cu responsabilitate

În condiţii de gripă (ultima se pare că e deja pandemică, clasificată astfel de OMS, dar încă nu anunţată ca epidemie de către ministrul nostru al sănătăţii), poate ar trebui să renunţăm la sindrofiile publice, cu multă lume de peste lume, să ne abţinem de la pupatul pe obraz, pe frunte, mîini şi