Demersul meu public a fost ignorat de miniştri

M-am adresat acum 10 zile premierului, miniştrilor de interne şi de finanţe cu o scrisoare publică, în care ceream să prevină complicarea unui caz de judecată, ca să evite cheltuieli mai mari din bugetul public, dar se pare că miniştrii n-au citit acel apel (mulţam presei complice că l-au trecut cu vederea), vineri am înregistrat totuşi cîte o copie oficială a demersului la ministerele vizate, dar deja e aproape cert că ambii jurişti delegaţi pentru acest caz au scris şi înaintat cereri de contestare a hotărîrii instanţei, deci dosarul se va mai plimba un an prin judecătoriile moldoveneşti, şi eu, pentru că am aşteptat dreptatea mai mult de doi ani, mă apuc de scris cerere la CEDO!

La 12 mai, judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău a pronunţat a doua oară o decizie în cauza civilă intentată de mine împotriva Guvernului, mai exact, contra Ministerului Finanţelor, ca gestionar al bugetului de stat, şi contra Ministerului Afacerilor Interne, ca principal vinovat pentru suspendarea ilegală a unor întruniri paşnice, reţinerile abuzive şi detenţia nejustificată, în condiţii inumane şi degradante. Iniţial am atras în procesul pentru recuperarea prejudiciului şi Ministerul Justiţiei, ca intervenient accesoriu, pentru că unele instanţe judecătoreşti m-au amendat fără temei în anii 2005-2007, dar ulterior am renunţat la acuzaţie, în virtutea principiului separării puterilor în stat, deci şi a independenţei justiţiei.
Judecătorul V.Gîscă a dispus să fie încasaţi de la stat în favoarea mea a sumei de 30.000 lei, ca despăgubire pentru prejudiciul moral, dar această hotărîre nu este definitivă, deci încă nu poate fi executată.
Am iniţiat acest proces încă cu doi ani în urmă, şi am solicitat un milion de lei pentru şapte arestări şi două amendări ilegale. Prima dată instanţa de fond a respins solicitarea mea, Curtea de Apel a menţinut acea hotărîre arbitrară, probabil din motive politice, iar Curtea Supremă de Justiţie a dispus doar să fie întors dosarul la examinare repetată în prima instanţă, o practică răspîndită, pentru a tergiversa procesul şi a nu permite reclamanţilor să se adreseze la CEDO. Între timp curtea de la Strasbourg a condamnat republica Moldova pentru două dintre incidentele invocate de mine, în unul dintre cazuri chiar mi-au fost acordate despăgubiri pecuniare în sumă de 3.000 de Euro, pentru cele 42 de ore de arest din august-septembrie 2006, de aceea am renunţat pe parcurs la acest capăt de acuzare.
Acum calvarul obţinerii dreptăţii în instanţele naţionale ar putea să continue, deoarece juriştii instituţiilor de stat de regulă contestă pînă în pînzele albe deciziile de judecată, de aceea mă văd nevoit să fac un apel public în adresa primului-ministru şi a ministrului finanţelor, să dispună executarea în termeni rezonabili a hotărîrii, iar ministrul de interne să dispună identificarea vinovaţilor pentru încălcarea drepturilor fundamentale ale mele şi ale colegilor mei, ca aceştia să fie pedepsiţi ca să nu mai comită astfel de ilegalităţi, sau puşi la cheltuială pentru recuperarea pierderilor cauzate bugetului public.
Altfel, anunţ că dacă hotărîrea va fi atacată cu apel şi procesul va continua, mă voi adresa imediat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca să reclam nu doar încălcarea articolelor din CEDO care apără libertatea cuvîntului, dreptul la întrunire şi dreptul de a a nu fi torturat, dar şi lipsa accesului efectiv la justiţie. Mai mult de 2 ani în instanţele interne nu mai este un termen rezonabil de examinare a unui dosar simplu, cu probe video, cu martori, deci Guvernul va trebui să răspundă curînd pentru fărădelegile fostei guvernări, dar şi pentru iresponsabilitatea celor care conduc azi statul Republica Moldova.

Oleg Brega