Ordonanțe de procuror certat cu logica

Ordonanțe pe cazul Universitatea Slavonă Am pus în ziua fotografierii dosarul întreg pe acest blog, dar, pentru că am pregătit imaginile pentru avocat (de fapt e avocată-voluntar, Violeta Gașițoi), le public și aici, poate cineva o să vrea să știe cum anume a tratat Procuratura Rîșcani dosarul penal privind sechestrarea de la Universitatea Slavonă, din 29 iulie 2011.

Grenada manipulează și azi în stil bolșevic, dar de ce Libertatea îi ține hangul?

Am aflat de pe situl lui Ghiță Vasluian că Grenada ar fi pretins că și eu, și Victoria Ocară ne-am fi prefăcut că am fost agresați, ea la marșul unionist de la Bălți, în august 2012, iar eu în 8 aprilie 2009, cînd am fost bătut nu doar de antiunioniști, ci chiatr de miliția lui Papuk.
Ei bine, voi începe să public de azi documente din dosarul penal pe acel caz, care încă nu s-a finalizat cu condamnarea cuiva, totuși prezintă fapte și nume interesante:

Așa eram interceptat întreg anul 2009

Două file grăitoare și îngrijorătoare de la un dosar penal fabricat după aprilie 2009 lui Anatol Mătăsaru. Cauza a fost clasată, dar se poate oricînd repeta isprava…
Și pe cazul maltratării mele a fost ascultat telefonul ori numai s-au verificat convorbirile mele din 8 aprilie, iar în cazul Mătăsaru asta se întîmpla mai vara.
Va fi pedepsit cineva pentru abuz?
Nu, Saaakian e și acum șeful poliției

Spovedania unui inutil

Text citit la radio Antena C pe 8 iunie 2000

Am facut scoala de film la Bucuresti si m-am intors acasa. Nu m-am facut iluzii desarte, urmaream evolutia lucrurilor in tara si simteam pe buzunarele parintilor cum evolua economia de aici, nu mai speram sa fac degraba film si gindul mi-a fost la televiziune. Normal, e un mijloc nou de expresie artistica, cea mai apropiata de cinematograf, asigura un public larg, cu gusturi estetice nu foarte pretentioase,
tocmai buna pista de lansare pentru debutanti. E tot in dealul schinoasei, mi-am zis, oricind poti sa treci drumul ca sa filmezi in studiouri cinematografice adevarate cind va fi, daca va fi cindva posibil, am mers la televiziunea, libera, publica si foarte națională că, acuma, veniti ei la cirma institutiei, daca au plecat vre-o data cu adevarat, comunistii vor avea ce epura. Am acceptat entuziasmul exagerat cu care eram intimpinat acolo, am ichis ochii la salariul oferit, rusinos si derizoriu, am zis: arta cere sacrificii, si m-am
apucat de lucru. Dar ce mi-a fost dat sa constat acolo intrece imaginarul. Saracia de nedescris contrasteaza tipator cu