Aflu mai nou că ar putea ajunge… ajutor de băgător de seamă! Păi se pare ca ăsta i-ar rolul potrivit, întîi ataşat la o ambasadă în America Latină, acum consilier pe la judeţ - bravo, domnule!

Cum rămîne cu  planuri de unire, de cucerire a Ţării de către basarabeni?

Gata, îmbătrînit-ai?

Dar cînd ne poveşteşti ce-a fost în ‘90? Sau nici dumneata n-ai înţeles? N-ar fi de mirare…

La cît de iresponsabili sunt cei din poliţia municipală şi la cît de rău porniţi sunt împotriva oricui iese în stradă fără frică de ei, la cît de clară e sarcina lor de a-l sabota pe Dorin Chirtoacă mă îngrozesc să-mi imaginez ce va fi duminică.

Şi nu mi-e frică atît pentru Maratonul nostru Oratoric sau pentru Adunarea Generală Hyde Park de pe Aleea Clascicilor, nici pentru mitingul din Scuarul Operei, cît pentru prima acţiune publică a minorităriţor sexuale.

Aş merge să-i sprijin în demersul lor de schimbare a atitudinii autorităţilor, statului, dar mai ales a cetăţenilor pentru drepturile omului, dar mă tem că o să ies de acolo cu capul spart, fie de nişte fundamentalişti ordodocşi, fie de nişte xtremişti raşi în cap, sau mai degrabă de angajaţii în civil al MAI şi SIS…

Faţă în faţă cu alt text supărat al unui neamţ, despre starea (deplorabilă a) presei din RM şi despre cenzura de la Jurnal de Chişinău, dar la ambii e scris că redacţia nu împărtăşeşte opiniile autorului. Deci să înţelegem că celelalte opinii coincid cu ale lui Dudu şi Marius Ianuş?!

Situl oficial al gazetei…

Văd azi pe situl CEDO afişate dosarele noastre care au fost comunicate guvernului. Boooon, deci au ieşit măcar şase dintre ele din faza secretă, cînd puteau fi ascunse sub preş. Să vedem pe unde scoate cămaşa bolşevicu de sus, dacă nu cumva birocraţia occidentală o să întindă soluţionarea cazurilor (ultimul a fost comunicat Curţii în februarie anul curent, şi ar fi de comunicat altele mai noi, dar nu prea avem timp din cauza lor, o tot ţinem în procese şi proteste) pînă vin alţii la putere, declarat democraţi, liberali, creştini - doamne fere!
Şi tot de curînd am văzut programul festivalului Cronograf unde filmul meu e programat la secţiunea CadRo, primul în ziua de 17 mai, deci vă aştept la Ginta latină cu noaptea în cap!

Am ascultat azi ştirile de la Antena C.
Cînd nu am de ales, aleg să ascult orice cu atitudine critic-analitică. Deseori mă surprind cu ideea că majoritatea ascultătorilor nici n-au sesizat schimbările de la acest post de radio după închiderea laşă a Hyde Park-ului de către colectiv şi administraţie, apoi după schimbarea colectivului şi administraţiei de către noii patroni.
Aparenţa de continuitate e creată mai ales de semnalele sonore, grila de emisie, care au rămas aceleaşi, chiar şi ştirile BBC la amiază şi seara – occidentul a demonstrat de multe ori că nu prea îşi alege partenerii estici, sau poate că nu are de unde alege!
La dedicaţii toată lumea vorbeşte exaltată şi cordială, poate doar animatorii sunt mai isterici sau numai stîngaci în exprimare.
Emisiuni tematice aproape că nu se fac, dar puţini le duc lipsa şi dorul.
La ştiri nu se mai vorbeşte doar despre primarul Urechean şi isprăvile lui, dar i-a luat locul în cam toate pseudoinformaţiile propagandistice bravul prezident de ţară – Voronin.
Asta observasem mai demult şi nu m-ar fi mirat, dar azi textele erau cîntate strident şi inegal ca ton şi ritm de un oarecare Gonţa. Semăna izbitor cu Daniel Lachi, înfiat în mod inexiplcabil după prihvatizarea Antenei de un post de radio occidental.
Nu neg, recitalul m-a distrat şi mi-a descreţit fruntea după atîta încordare cu filme violente la tv şi hristosovete în stînga şi dreapta, paşte fericit oricui, de parcă numai erbivori ar fi în societate.
Dar m-a îngrijorat gîndul că nici astfel de voci şi atitudini nu fac pe ascultători să simtă diferenţa, să vrea şi ceară mai mult sau să schimbe frecvenţa.
Şi mai rău, judecînd după ultimul barometru, populaţiunea de la oraşe, dar mai ales de la sate, ia aceste poveşti spuse în doi peri drept adevăr. Nu se schimbă deloc intenţia de vot a turmei, rămîne paşnic, previzibil comportamentul în ţarc al mioarelor, păstorite de nişte baci mereu aghezmuiţi.
O.Brega

Ştampila asta aplicată în paşaportul lui Vlad Pârău (Rusu) nu mai este valabilă, alaltăieri Curtea de Apel Chişinău a anulat decizia aberantă a judecătoarei Moscalciuc de la jud. Buiucani (din 27 martie a.c.), pe care securiştii s-au grăbit să o execute, fără a-i acorda tînărului braşovean de 19 ani dreptul la recurs.
Acum nici amenda de o mie de lei nu mai trebuie s-o achite, poate să vină în RM să-şi recupereze ziarele sechestrate (tot abuziv) la vama Sculeni, să-i mai dea în judecată pe unii, pe alţii, pînă ajunge la CEDO.
Deci se poate! Trăiască justiţia liberă moldovenească. Vivat Natalia bayram, avocata de la Institutul pentru Drepturile Omului. Să fie alături cei care au mai susţinut băiatul!

Mă întorceam de la Iaşi (joia trecută) pe-nserat. La Ungheni am ajuns chiar noaptea cu vreo trei maşini. Dar în marginea oraşului am stat multişor cu un tînăr ciudat, puţin cam băut, care se ţinea scai de mine, sperînd că astfel o să ajungă mai repede la Pîrliţa.
Ne-au luat acelaşi cuplu care m-a adus din vamă, şi-au terminat afacerile în oraş şi aveau treabă mai departe. Lui i-a convenit că l-au dus pînă acasă, iar eu trebuia să mai votez. Noroc că au cules pe drum pe încă un tînăr, care vroia să ajungă la Chişinău, ca mine.
La Pîrliţa imediat ne-a abordat unul cu un microbuz care ne propunea să mergem cu el spore capitală, la preţ de 800 MDL! Apoi a scăzut cota, la 500.
Mergeau arar cîte o maşină, microbuz de marfă, veneau tiruri dinspre vamă, de la Făleşti, dar nimeni nu se oprea, era deja ora zece.
Am reuşit să prind alimentara deschisă şi, în ultimul minut de program, am luat ultima pungă de chefir, în ultima zi de valabilitate. Am potolit puţin foamea. Dar cînd băiatul a vrut şi el să repete isprava a constatat că e prea tîrziu. Alături era o brutărie, dar se vindea numai pîine de 6 lei. A venit să-mi spună asta (deja convenisem că ne ajutăm, cel care opreşte maşină o ţine pentru al doilea) şi am ghicit că vrea să mănînce, am zis să ia una şi o împărţim în două. I-am dat trei lei.
Era caldă, puhavă, tocmai cum nu-mi place pentru că ştiu de la mama că nu e bine să mănînci, în plus a strîns-o el în braţe, apoi rupt-o ţărăneşte cu ambele mîini. Dar a părut bună, i-a plăcut miezul şi căţeluştei care ne curta.
Băiatul şi-a terminat jumătatea şi a găsit o fîntînă să bea apă. A zis că apa e sălcie. I-am mai dat o bucată de la mine (tot mama m-a învăţat să mănînc încet, chiar dacă nimeni nu se oprea să ne ia, poate tocmai din motivul că ne vedeau mîncînd din jumătăţile de pîine). Am gustat şi eu apa, într-adevăr, era cam dulce, influenţată probabil de scurgerile din tot satul Pîrliţa, care se afla mai sus.
Mi-a povestit că lucrează la un restaurant chinezesc, el paznic sau gardian, că are o prietenă şi ea e la bucătărie, îi hrănesc o dată pe zi cu mîncarea lor tradiţională: icre de broască, broaşte, şerpi, numai cîini - nu.
După o oră ne-au luat doi cu o rablă, dar numai pînă la Corneşti. cel de la volan se văita mereu în privinţa sorţii noastre. Nu ne-a luat bani, a zis să bem cîte un ceai de la Popas. Am făcut asta, chiar dacă ni l-au turnat în ceşti, deci a trebuit să-l bem înăuntru, şi să ratăm ocaziile preţioase la acea oră.
Am mai aflat de la el că a stat cîteva zile închis la Ungheni, că au spart cu un prieten un aparat de joc, pentru că li s-a părut că îi fură. Acum aşteaptă judecata, păgubitul cere 80 de mii, el speră să scadă la 30, altfel nu prea are bani adunaţi.
Ne-a luat un taxist oprit de el, eu n-aş fi îndrăznit. A zis să dăm cît e biletul de autobuz. Se întîrcea din vama Sculeni, unde a dus o doamnă contra 600 lei. L-a rugat rectorul de la ULIM.
Aşa am aflat că suntem ambii, ei şi tînărul ciudat, din acelaşi sat. E cam de vîrsta fratelui Sergiu, dar că mai degrabă îl cunoaşte pe un vecin al lui cu acelaşi nume, că fratele a plecat din sat din clasa a şasea.
La douăsprezece jumătate eram în Chişinău. La Universitatea de Medicină privea derutat în părţi şi nu ştia cum să ajungă acasă. I-a sugerat să meargă ca mine, pe jos, mai ales că avea exerciţiu - a mers recent cu un prieten de la Orhei la Drochia, mai mult de 100 km! - dar tocmai cînd s-a hotărît, a venit un trolebuz rătăcit în cale, a sărit să-l oprească, deoarece ase retrăgea tocmai spre parcul 2, la Botanica.
Şi nu l-am mai văzut, dar nu pot să uit de întîlnirea cu el, Ionel de la Pepeni.

Ultima dată cînd am mers la Iaşi, mi-a picat ocazia să călătoresc peste graniţă cu o maşină de mici traficanţi (chiar erau tineri, între 18 şi 20 de ani) de la Iaşi, care vin de cîteva ori pe zi la Sculeni după ţigări $i băuturi tari, pe care dincolo le vînd mai scump.
Astfel am mers prima dată pe banda specială alocată cetăţenilor UE. Dar asta nu înseamnă că am ajuns mai repede. Chiar din contra , am întîrziat la cursuri cu o oră, pentru că am stat la coadă cam două ore întregi.
Dar nu pentru că ar fi fost coada prea lungă, sau pentru că vameşii n-ar fi reuşit să proceseze fluxul de acte, persoane, mărfuri, ci pentru că rîndul în care eram noi, de doar 5-7 maşini, era discriminat. Absolut fără explicaţii.
Deci bucuria mea că sunt în rînd cu lumea a căzut în scîrbă chiar din prima.
Mă întreb de ce treceau chiar şi basarabenii mai repede decît cei cu numere româneşti? Poate pentru că erau inspecţii UE (maghiari, nemţi, spanioli), şi studiau anume dacă nu sunt cumva discriminaţi vecinii UE…

În loc să o primeascăî în audienţă şi să recomande acelaşi lucru şefului statului, spicherul de la Chişinău face în presă declaraţii iresponsabile despre femeia care le pichetează sediile deja de cîţiva ani ca să obşină eliberarea fiului ei pe care îl crede nevinovat.
Acum ea cere doar să fie primită în audienţă de cei doi şi să i se răspundă oficial, responsabil la petiţiile adresate de-a lungul anilor şi înoite cu osîrdie de invidiat.
În loc să facă asta, întîi Maria Postoico, vicepreşedinte de parlament, apoi şeful ei, Lupu (dar şi alţi funcţionari mai mici) au declarat că femeea e plătită de la Tiraspol (ea fiind dintr-un sat din stînga Nistrului) şi că nu se vor implica în problema ei.
Mă întreb şi vă întreb, cine e iresponsabil şi agramat juridic, ţăranca de peste Nistru sau şefii legiuitorilor de la Chişinău? Ţăranca acum poate cita din Constituţie, Codul penal şi de procedură penală şi vorbeşte foarte interesant despre procesele pierdute de RM la CEDO - crede că e risipă de bani în situaţia cînd nici unul dintre vinovaţi nu e pedepsit şi singurii care suferă sunt tot oamenii de rînd. Însă Marian Lupu e un bădăran dacă, crezînd că luatul de bani pentru proteste ar fi ceva imoral sau chiar ilegal, totuşi nu prezintă probe, argumente, ci încearcă să anihileze astfel o amărîtă disperată.
Mîine-poimîine o să declare că e bolnavă de cap, smintită, dar nici femeia nu-i de-aici-colea, îşi scoate în fiecare an docoment oficial de aici şi de dincolo că nu stă la evidenţa spitaluluid e psihiatrie, deci ce vorbă mai poate să fie!?

P.S. Mai ieri cineva a întrebat-o cît ne plăteşte ca să-i dăm megafonul. Ea a recunoscut că e gratis (aşa cum l-am primit şi noi ca donaţie acum cîţiva ani de la un simpatizant - octogenarul Ion de la Truşeni, să trăiască!), dar nu a fost crezută. Din acest motiv a astupat iar cu hîrtie albă inscripţia Curaj.Net de pe portavoce, ca să nu mai alimenteze bîrfele şi învinuirile gratuite.

Acolo merge toată lumea, dar puţini au curaj să vorbească ori chiar scrie despre ce văd, simt, miros.
Io m-am gîndit să renunţ la prejudecăţile mele şi să le înfrunt pe ale altora, de aceea vă invit să vedem cum arată veceurile cu acces public, mai ales cele care sunt întreţinute din bani publici şi ar trebui să fie pentru omul de rînd, contribuabil.
O să încep cu toaletele foarte bine utilate şi recent renovate de la Procuratura Municipală din Chişinău. Acolo m-am speriat cînd am văzut cum arată chiuveta de la etaj. Probabil şi-au spălat acolo procurorii (bărbaţi şi femei, stabilimentul e unisex) cizmele, astfel explicîndu-se luciul şi aspectul lor impecabil, în zile cu ploaie şi într-un oraş plin de noroi.

Apoi trecem la toaletele de la comisariatele de poliţie. Cel puţin cele la care sunt duşi cei privaţi de libertate (am ajuns acolo şi în alte ipostaze, dar atunci nu aveam timp de asta, mă grăbeam să ies… pentru că puteam!) arată într-un hal fără de hal, probabil sunt cărăţate doar o dată pe săptămînă, dacă nu lunar sau la subotnice.
Ieri aveam să leşin într-o cabină sanitară din faţa Biroului de paşapoarte de pe strada Asachi. Din miile de lei percepute pentru fiecare oră-buletin-paşaport cei de la Ministerul Dezvoltării Informaţionale n-au putut asigura cetăţenilor decît comoditatea de a se izola de ochii lumii direct pe trotuar, între pietoni şi traficul rutier intens, iar acolo să folosească un butoi deschis pentru depozitarea urinei, fecalelor şi a diverselor deşeuri, pentru că altă ofertă nu există - nici apă, nici hîrtie igienică, etc. Iar azi, la o instituţie subordonată aceluiaşi minister, (n)am putut vizita alte două cabine sanitare, cumva mai decent amplasate, dar… ambele cu lacăt la uşă! E pe strada Columna 65, tot în Chişinău.
ieri, în vama Sculenni, între cele două puncte de frontieră, româno-moldoveneşti nu eram lăsaţi la toaletă, chiar dacă era în preajmă şi a trrebuit să aşteptăm acolo în maşini (eu mergeam la ocazii) aproiape două ore! De data asta vinovaţi se fac subordonaţii noului ministru de externe român!
Lista va continua şi subiectul va fi îmbogăţit cu poze, petiţii, răspunsuri la ele, dacă vor exista.
Implicaţi-vă!