Cele mai recente trei carti de Paul Goma pot fi citite doar la calculator in schimb pot fi extrase gratis de pe Internet

Despre Paul Goma e puţin probabil să nu fi auzit cineva dintre vizitatorii paginii mele, mai ales dintre acei care au ajuns aici căutînd ceva despre dînsul, aşadar pentru început o să repet doar pe scurt refrenul că: PG e născut în Basarabia, pe 2 octombrie ’35, plecat cu părinţii în Ţară la nouă ani, exilat la Paris în ’77 cînd rămînerea în România era chiar insuportabilă, de atunci – vreau să ajung la asta pentru că mi se pare semnificativ – basarabeanul nostru e tot la Paris şi nici nu intenţionează să revină acasă. Măcar la una dintre casele sale. „Nu călătoresc în ţări comuniste” – răspundea Goma unor scriitori români care îl intrebau de ce nu se întoarce acasă dacă regimul ceauşist a căzut (cineva zice că îi răspundea lui Mircea Snegur, primul presedinde din republica Moldova care îl invitase chiar acasă acasă). Atunci multora li s-a părut o declaraţie hazardată, teribilistă, în stilul celui care a bulversat la ‘95 întreaga lume scriitoricească cu publicarea unui controversat jurnal, dar cum disputele de după aduceau cel mai des cîştig de cauză lui Paul Goma la fel şi spusa lui despre comunism s-a dovedit dezarmant de adevărată, ba mai mult, în ambele ţări româneşticare pot pretinde a-i fi patrie scriitorului numit Soljeniţîn al României s-au instalat temeinic şi pe un timp îndelungat regimuri neocomuniste care condamnă şi pe acest profet să rămînă, poate pentru totdeauna, departe de CASĂ, în doar patria lui LIMBA ROMÂNĂ.

Ultima carte aparuta la Chisinau in 2000

Pe 20 noiembrie s-au făcut 24 de ani (plus încă unul în ’73 cînd a fost prima dată plecat din România) se face, iată, un sfert de secol de cînd Paul Goma ne scrie de departe. Majoritatea scrierilor sale le-a „comis” în exil (scrise toate în română dar editate întîii în limbi străine, traduse fiind şi publicate de edituri europene dintre cele mai prestigioase cu difuzare internaţională) dar absolut toate cărţile lui Paul Goma, chiar şi articolele au fost concepute, trăite în România. Fie că era România mare de pînă la exilurile din ’41 şi ’44, fie că era ţara ocupată de sovietici pînă la Ceauşescu sau ţara în care a vrut să se manifeste Goma ca scriitor într-o Românie, vorba lui – ocupată de români, tot ce a scris poartă un semn al subiectivului personal, nuanţă pe care nu poate să o evite şi nici nu trebuie să se teamă de ea un scriitor dacă vrea să fie sincer cu sine însuşi, cu cititorii săi. Şi Goma nu se teme, îşi povesteşte viaţa, experienţa umană foarte grea, insuportabilă poate din care noi, posibilii cititori am putea învăţa cîte ceva. Nu i-ar ajunge nici zece sau o sută de vieţi, zice Goma, să-şi spună şi, mai ales, să-şi scrie toată viaţa, totuşi, el încearcă tenace să lase povestite de el cît mai multe gînduri şi evenimente semnificative puse pe hîrtie .

Mai nou – şi pe suport electronic.

Nu, încă n-a fost publicat de editura Litera pe CD, faimoasa inovaţie a dlui Vidraşcu, dar tot poate fi citit de cîtva timp şi la calculator, evident, de acei mai fericiti dintre noi care au acces şa această unealtă nouă de lucru a tuturor în lume şi a oamenilor de creaţie inclusiv.

Din jurnalele lui Paul Goma aflăm că încă din ‘94-’95 se foloseşte de calculator, un Macintosh din primele generaţii cu care s-a chinuit foarte mult să înveţe a scrie şi redacta, foarte des se certa cu acel nou prieten neprietenos care îi pierdea fără ruşine file întregi de junal ce i le încredinţa, deseori era gata să renunţe la a mai comunica cu computerul, dar pînă la urmă s-au înţeles astfel că Goma s-a apucat să-şi transcrie la noua maşină de scris electronică toate cărţile de pînă atunci ca să le retrăiască, inventarieze a cîta oară, acuma cărţile lui mai sînt stocate şi în format electronic la el acasă pe dischete si CD-uri, o comoară care se vrea veşnică e pusă, iată, pe nişte plăcuţe de siliciu în nişte încărcături magnetice pe care secolul care a început va trebui să ni le descifreze. Dacă vom face noi un efort să le căutăm.

Am început acest subiect ca să ajung la pagina de internet pe care am început să o creez acum doi ani şi ceva, astăzi situl se află la adresa www.paulgoma.net şi am adunate acolo multe dintre textele semnate mai nou sau mai vechi de Paul Goma, basarabeanul de la Mana. Astfel, scriitorul român exilat la Paris e unul dintre puţinii prezenţi cu o pagină personală în reţeaua globală. S-a bucurat şi el acum un an cînd a aflat despre existenţa acestui site, a acceptat cu plăcere să contribuie la îmbogătăţirea conţinutului, mi-a trimis prin email scrisori ale lui din ’78 pînă-n ’99 –2000, epistole adresate personalităţilor politice şi culturale, scrisori deschise pentru cititorii lui sau pentru toţi românii, acele răvaşe au fost adunate şi păstrate ca să fie publicate dar în volumul „Scrisuri” apărut în 2000 la editura Nemira n-au încăput în cele peste 500 de pagini decît o mică parte dintre ele şi cum alte edituri sau aceeaşi Nemira nu s-au arătat dornice să le publice şi pe cele rămase autorul a decis să le plaseze pepagina noastră de internet. Acuma pot fi citite gratis de oricine e nevoie doar să aibă acces în reteaua globală si să aibă puţin timp la dispoziţie. Zic gratis pentru că acea pagină nu e o afacere după cum nu e nici mare cheltuială să o faci, cu apariţia internetului lucrurile îşi cam pierd valoarea, adică preţui, costul lor în bani.

Anul acesta chiar şi trei romane inedite a hotărît Paul Goma să ne încredinţeze, oricum, zice el, cărţile mele nu sînt foarte populare ca să fac business cu ele şi n-o să ajungă în manualele de literatură ca să fiu citit din obligaţie, oricum, mai adaugă Goma, cele trei cărţi apărute în Basarabia (dar şi cele din România) nu i-au umplut casa cu bani (chiar se plîngea într-unul dintre jurnale că „Altina” apărută la Cartier nici măcar n-o văzuse mult timp, nici un contract de publicare, nici un drept de autor nu i-au fost prezentate), se bucură totuşi că poate ajunge aşa foarte repede la cei mai curioşi şi activi cititori ai săi, mai ales la cei tineri. Aşadar, pentru că sînt şi eu tînăr, pentru că m-a copleşit Goma cu aceste trei noi scrieri pe care le-am putut citi chiar peste cîteva zile după ce a terminat să le redacteze am zis să fac un efort şi să împărtăşesc cu cît mai multă lume impresiile mele, să vă conving să întraţi pe paginaceeea şi să citiţi doar cu preţul statului la Internet ori eventual şi a scoaterii la imprimantă nişte file foarte interesante scrise de contemporanul nostru Paul Goma:

Primul în ordine cronologică e PROFIL – un roman tipic gomalesc, scris în formă de jurnal, cu amintiri în flash-back, cu trimiteri la alte cărţi ale sale şi nu numai, cu nume reale de personaje reale dar şi cu nişte nume simbolice de femei misterioase pentru că PROFIL e despre femei, nu pot să zic că e o reeditare a Justei ori Bonifaciei, oricum, pentru cunoscători am făcut această comparaţie ca să ştie despre ce este vorba, în PROFIL sînt alte două nume interesante CATHERINE şi VALERIE în rest, pe lîngă această intrigă cu două femei în vîrstă admirate, studiate, mirosite de un scriitor Adameva aproapebătrîn dar oricum bolnav şi bun doar pentru astfel de relaţii, celelalte întîmplări sînt despre România, despre români şi, mai ales, despre basarabeanul român care este Paul Goma aflat la Paris, printre străini, în intervalul te timp 2 octombrie – 2000 – ziua cînt împlinea 65 de ani şi 30 noiembrie – cînd se rupe firul poveştii „PROFIL„, cartea în redactarea şi paginarea autorului are 69 de pagini în format PDF şi e datată în ultimă redacţie cu 25 martie.

Al doilea volum, e numit mai incitant INFARCT, e scris în mai anul acesta şi e dedicat prietenei şi soţiei sale Ana-Maria, care cu preţul carierei , al sănătaţiişi poate al vieţii a sprijinit mereu pe rebelul scriitor care se războieşte şi azi cu toată lumea. Romanul iarăşi e datat ca un jurnal dar povesteşte mai mult despre trecut, despre scriitorimea română, relaţia lor cu regimul, cu Securitatea, în cele 133 de pagini o să-l regăsiţi pe acelaşi Goma care era în „Culoarea Curcubeului”, „Patimile după Piteşti” şi în jurnale.

BASARABIA e ultima lui carte şi e dinnou despre sine, despre români şi România dar pretextul a fost un basarabean care făcînd armata în Afganistan pe timpul sovieticilor a fost capturat de adversarii Armatei roşii, s-a musulmanizat, s-a schimat foarte mult, iar cînt a ajuns în occident cu ajutorul altui romîn basarabean aflat acolo într-o expediţie de documentare, aceptase să fie subiectul unei cărţi scrise de Paul Goma care să fie publicată tot în Occident. Basarabia e despre aşteptarea întîlnirii istorice dintre scriitor şi cel care a trăit o experienţă de viaţă inedită; pînă la urmă întălnirea n-a mai avut loc, carteadespre afganezul basarabean şi despre sovietci în Afganistan rămîne să fie scrisă poate, iar Goma a găsit prilej să mai spună cîte ceva nou despre sine şi despre noi.

Nu rămîneţi indiferenţi!

Oleg Brega | Chişinău | Decembrie 2001

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: