Cum am fost cenzurat de EL

RFERL e numele abreviat al postului de radio american nimit în mai multe feluri chiar de a fondatori, dar care la noi e cunoscut ca Europa Libera.
Probabil ascultătorii de rînd, ocazionali nu ştiu prea multe despre acest post şi, cum emisiunile lui cel mai des sunt retransmise de alte posturi locale, îl consideră un program de ştiri oarecare sau un post care vorbeşte cel mai des ruseţte, haholeşte sau chiar nemţeşte (aşa numes de regulă moldovenii limbile pe care nu le înţeleg).
Printre intelectuali imaginea postului e mai clară şi viu colorată, dar conotaţiile sunt şi mai diferite: unii îl consideră promotorul libertăţii şi etalon al omniprezenţei, promptitudinii, echidistanţei în prezentarea evenimentelor şi a punctelor de vedere din societate; alţii îl cred un instrument propagandistic subtil care are protecţie în afara ţării şi fixează pe plan local ştacheta profesionalismului în manipulare mediatică.
La toate acceste faţete ale postului discutat eu voi adăuga prin acest text încă una – cea de instituţie media care practică, la fel ca altele, cenzura.
Observam uneori că evenimente la care am fost eu martor nu erau reflectate în ştirile lor sau se prezentau tendenţios, nu aşa cum credeam eu că trebuie. Deseori mă irita tocmai neutralitatea şi superficialitate de care dădeau dovadă reporterii lor în situaţii clare, vădit nefavorabile, care cerereu critica vehementă sau analiza mai profundă a circumstanţelor. Mă irita ostentaţia cu care ne asigurau înainte şi după fiecare opinie, comentariu difuzat că acestea aparţin autorilor, că nu este neapărat împărtăşit şi de post, de parcă alegerea comentatorilor nu se făcea pe sprînceană şi nu era destul de subiectivă.
Acum, ca să fiu şi eu subiectiv, voi relata cazul meu, foarte personal, dar, din păcate, nu am cunoştinţă despre altele, nu pot să citez sau invoc pe nimeni.
Valentina Ursu m-a întrebat într-o zi de iarnă (decembrie 2006), la o întîlnire ocazională, dacă nu vreau să scriu jurnal o săptămînă ca să-l citesc în emisiunea ei. Auzisem de cîteva ori programul, ştiam despre ce este vorba şi am acceptat cu plăcere, mai ales că eas-a grăbit să m-anunţe că munca sse plăteşte şi a numit o sumă de 500 de lei, motivantă şi pentru un angajat, darmite pe un şomer ce eram deja de cîteva luni.
Am sunat-o pe la sfîrşitul acelei săptămîni să programăm înregistrarea. La redacţie am constatat că trebuia să mă încadrez în cinci minute, condiţie despre care jurnalista multpremiată nu m-a anunţat. Oricum, am lăsat la discreţia ei să scoată ce considera necesar.
Ea totuşi nu s-a deranjat prea mult, a tăiat coada de la gît – în acea sîmbătă a pus pe post jurnalul unei femei de etnie rromă, pentru că i-o cerea, probabil, tema emisiuni. Dar nu m-a informat despre asta, n-am ştiu că şi alt diarist lucrează în paralel cu mine şi mi-a cam pierut elanul şi entuziasmul.
Am sunat totuşi la redacţie ca să aflu că jurnalul meu va fi pus pe post săptămîna următoare şi că să vin cu buletinul să-mi ridic banii la prima ocazie.
În ultima săptmînă a anului nu mi-am auzit mărturiile şi explicaţia jurnalistei a fost simplă: era anacronic. Am zis că pot să mai scriu unul şi a acceptat. Dacă mi-amintesc bine eram atît de supărat încît chiar ea mi-a propus să mai lucrez o dată pentru ei, iar eu mi-am exprimat în glas speranţa că nu voi fi cenzurat şi dus de nas chiar în mod repetat.
La sărbătorile pe stil vechi am scris laconic ce trăiam şi ce gîndeam că ar trece la postul „unchiului Sam” ai cărui angajaţi m-au brăcuit. Am încăput exact în cinci minute, dar banii mi s-a spus atunci că o să-i ridic după ce iese pe post jurnalul şi Valentina Ursu posacă m-a făcut să intuiesc că am muncit degeaba. Nici acel ai doilea jurnal n-a fost difuzat, cine are la îndemînă cărţile cu textele publicate sau CD-urile ataşate poate ferifica cine a fost ales în locul mei şi de data asta.
Am pus textul pe internet şi mi-am exprimat deschis supărarea că sunt persona nog-grata şi încă una exploatată gratis la Europa Liberă. Apoi l-am sunat pe Vasile Botnaru, directorul redacţiei de la Chişinău. Acela m-a asigurat că aşa lucrează ei, că aleg să difuzeze doar ce e mai bun, că plătesc doar pe cei care se aud în emisie. Admitea că e greşeala jurnalistei dacă nu m-a informat despre asta, dar că nu ar fi foarte grav. Am întrebat cine e şeful lui şi m-a trimis la Oana Serafim, directorul secţiunii române a postului, care se află la Praga. I-am scris cîteva emailuri supărate dar am primit de la ea doar un răspuns automat că nu e în oficiu şi atît!
În vara anului trecut a avut loc prima lansare a cărţii cu jurnale şi am mers la biblioteca municipală „Haşdeu” ca să văd la ochi pe ceilalţi autori, să găsesc poate pe alţi pătimiţi ca mine. Din imprudenţa moderatorului Iulian Ciocan am fost lăsat şi la tribună. I-am criticat vehement, am lăsat sala cu gura căscată, pe Valentina Ursu îmbijorată de ruşine iar Vasile Botnaru se bîlbîia de emoţie. A bîiguit ceva că au şi ei şefi, că asta e politica editorială, dar scuza lui n-a făcut decît ca unii din sală să mă felicite discret pentru intervenţie.
La a doua lansare, mai grandioasă, în aula mare a ULIM-ului, n-am stat mult – eram grăbit şi scîrbit. Dar din uşă am văzut că modera deja însuşi Bazil, la urmă n-a mai întrebat cine are ceva de comentat şi s-a grăbit să închidă şedinţa pe ton festivist şi în deplină armonie cu sala exaltată.
Am plecat de acolo cu o senzaţie de dezgust şi dezamăgire, deja nu atît pentru postul ăsta pe care nu-l mai ascult decît de nevoie şi în lipsa altora, cît pentru conaţionalii mei negazetari care se lasă atît de uşor păcăliţi.

Am propus acest text pentru publicare în Stare de urgenţă, oare trece?

7 Răspunsuri

  1. Se lasă păcăliţi pentru că sunt şmecheri. RM-ul e o imensă cumătrie, în care reuşeşti să supravieţuieşti, de regulă, doar dând din coadă şi linguşindu-te pe la diferite ospeţe. Iar Europa Liberă s-a încadrat perfect în decor.

  2. „..că aleg să difuzeze doar ce e mai bun..”

    Oleg, deja nu stiu cite articole scrii despre RFE. Daca iti spun ca ei aleg atunci inseamna ca nu le-a placut. Am mai scris despre asta si mi-am exprimat parerea de rau ca nu ti s-a publicat jurnalul, dar nu trebuie sa fii atit de plingaret. Lasi impresia ca esti obijduit. Mai bine ai uita despre incidentul asta si ai asculta postul fara amar. Incearca sa stabilisti legaturi cu ei daca te intereseaza postul. Prin critica asta nu ajungi deloc sa cresti in ochii lor, ci dai impresia ca faci un joc ostentativ. Invata sa ierti, Oleg.

  3. Măi, O. Brega… îţi înţeleg foarte bine problema, îmi pot imagina cît de mulţi secu, de toate culorile, lucrează într-un post de radio cu o asemenea pregnanţă (şi cu un trecut, totuşi, curajos – să nu uităm asta). Poţi fi convins că dacă ai trimis un material la „Stare de urgenţă” el va fi publicat (mai ales în condiţiile astea, în care acuzi de cenzură „Europa liberă”). Nu va fi publicat pentru a-ţi da neapărat dreptate, ci pentru a lăsa orice om să aibă acces la toate punctele de vedere asupra unei chestiuni. (Personal, nu ştiu ce să cred despre tine… Îţi reamintesc disputa noastră: https://brega.wordpress.com/2008/02/04/marius-ianus-ne-crede-prosti/#more-336
    care, din punctul meu de vedere, nu te avantajează deloc…)
    Dar te asigur că – în cazul în care „Stare de urgenţă” supravieţuieşte (avem probleme mari…) materialul tău va fi publicat (tocmai pentru că reprezintă un punct de vedere inedit – vom da textul de mai sus ca introducere).

  4. Mariuse, această intervenţie a dumitale (dar şi faptul că mi-ai dat rreplică pe situl ziarului, apoi l-ai şters şi aia les să rămînă doar explicaţia de pe acest blog modest) mă fac să înţeleg multe despre Ianuş şi să am tot mai multă încredere în el (nu în EL ;-)).
    Totuşi n-am înţeles care text de mai sus şi în care introducere va fi pus (dacă supravieţuieşte ziarul, ceea ce îi doresc din tot sufletul, nu că aş avea, dar aşa se zice ;-))?
    Mi-aş dori numai să corectaţi greşelile gramaticale din textul expediat şi să nu daţi decît o explicaţie a Valentinei, a lui Bazil sau a Oanei Serafim, că altfel, n-ar fi tocmai echidistant să comentezi dumneata sau altul din echipă (Dudu, doamne fere!) acest incident simptomatic, deci deloc minor, cum crede un naiv ca Ion Socolenco.
    Spor!

  5. Oleg, daca esti convins ca acest incident este de amploare, atunci trebuie ca sa vad ca asta li s-a mai intimplat si altora nu doar tie. Cui i s-a mai intimplat ca RFE sa nu publice un material relevant, chiar imi este interesant sa stiu?

  6. Ioane, ntrebarea ta mă sperie: chiar crezi (cu şcoalele şi vîrsta pe care o ai) că problema nu e gravă dacă e numai a unui om!?
    Aş şti eu că sunt mai mulţi dacă mi s-ar fi răspuns responsabil de la EL, mai ales despre regulile aplicate, sau dacă m-aş fi putut exprima la ei, pe alte posturi afiliate, ca să dau şansa altor pătimiţi să mărturisească public sau privat păţania. Vezi cum am fost cenzurat la Vocea Basarabiei cînd am încercat să enunţ problema şi cum le-a luat ulterior apărarea CCA-ul…
    Aşa, una dintre fostele mele colege de Hyde Park a făcut ochi mari cînd i-am spus, ea tocmai pregătise jurnalul pentru difuzare şi era exaltată ca mine acum un an şi ceva, dar i-a căzut entuziasmul în grijă. O sun degrabă să aflu cum s-a terminat „colaborârea”. Dar nu fac asta opentru că mi-ai cerut tu în acest context, ci ca să ştiu cît de special e cazul meu la EL.

  7. Oleg, eu mi-am enuntat clar clauza: am spus ca daca RFE este cenzuroasa precum spui, atunci acest lucru trebuie sa li se fi intimplat si altora. Si sa nu crezi ca m-am angajat pe post de avocat acum, dar incerc sa discut problema sesizata de tine.
    Da, cred ca inainte de a-i declara cenzurosi trebuie sa ii urmaresti, sa ii ai in vizor si sa vezi daca li se mai intimpla si altora. Daca constati ca da, atunci poti sa ii declari cenzurosi pe bune.
    Despre Vocea ‘Moldovei’, vad ca sunt acuma atacati pe mai multe fronturi, lasa-i sa mai respire..🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: