Am avut două zile foarte pline

În acest week-end am avut două zile pline de evenimente, foarte diferite, interesante:
Ieri am mers la Iaşi, la facultate, crezînd că am pentru ce şi pentru cine. M-am sculat la 5,30, la 6 eram în marginea oraşului, la 8 în Ungheni, la 9,30 la Iaşi. Dar o profă a venit cu întîrziere şi doar pentru un sfert de oră. Sala noastră era ocupată şi am mers în biroul ei, la catedră. Am încăput toţi că eram doar 8. Ne-a zis că peste două săptămîni să-i spunem ce teme de referat alegem (avem Strategia de integrare europeană a României!), io am zis că o să vorbesc oricum despre cealaltă Românie, adică despre RM, ea a fost de acord, dar m-a împins spre valurile ulterioare de extindere: Turcia, Kroaţia, Macedonia, Albania (prin Kosovo)… Numai despre Koreea şi Patagonia n-a vorbit. Şi a cam evitat subiectul Basarabia. Nu cred că o să mă depuncteze, dar nici n-o să prea îndrăznească băbătia să zică în gura mare că pămîntul ăsta cu români ar trebui să fie acceptat în lumea bună ca cel populat de nemţii estici, cum vreau eu să sugerez în lucrare.
Al doilea prof nici n-a venit, chiar dacă noi (eu şi fetele, care au tot cirovăit despre cumpărături, alea-alea, în total şase persoane) l-am aşteptat aproape o oră!
Deci pentru atîta lucru am mers io la Ieşi?!
Bine, în pauză am fost la Palatul de cultură la un simpozion despre unire, m-am plictisit enorm, dar mi-a fost interesant să mă plinmb după aia pe coritoarele muzeului cu un coleg basarabean, masterand şi el la aceeaşi universitate, la economie. Am trecut apoi pe la un anticariat, am dat 15 lei pe cîteva cărţi, majoritatea de Goma. le-am citit, dar vreau să dau şi altora. Cel mai des nu mi le întorc, dar sper că le citesc măcar. Aşa am primit şi io cu împrumut Arta refugii în 1993 şi m-am îmbolnăvit incurabil de el.
Cît aşteptam proful (care nici nu ştiu ce trebuie să ne redea, ştiu doar că e el şi că-l cheamă Dumitrescu), am mai cheltuit 2 lei pe un măr şi o cafea – mă pregăteam să rezist plictisului fără a adormi, că eram obosit şi ziua ploiaosaă decdi somnoroasă. Dar n-a fost să fie.
Cînd am ieşit am mai sunat pe cine credeam că mă aşteaptă sau măcar n-o să fie foarte suparat de vizita mea, dar toată lumea era plecată sau nu răspundea. Atunci am decis să merg înapoi spre casă. Am întîlnit în parc o liceeană cunoscută care a declarat că e majoră deja şi se plictiseşte, am pornit cu ea spre cartierul Dacia, dar a ajuns la o prietenă să-i întoarcă o carte şi a decis să accepte invitaţia ei la o vizită. Nu ştiu de ce – fără mine. M-am împăcat repede cu această decizie, zicea că e răcită (în discuţia telefonică cu mama) şi io nu eram foarte energizat, aşa că am făcut cale întoarsă în Copou/Sărărie. Mi-a picat repede o maşină pînă în vamă. Acolo era coadă mare, am dat patru lei băieţilor de la Bălţi şi am urcat în prima maşină din coadă care mergea spre Nisporeni. La Ungheni am coborît şi am luat din margine altă maşnă, un camion prins la semafor, care m-a dus pînă la Pîrliţa. Acolo am cumpărat o plăcintă cu tvorog, cum s-a exprimat vînzătoarea, pretinzînd că brînza e altceva şi o pungă de chefir. le-am mîncat într-o maşină în care am urcat imediat, chiar dacă erau foarte mulţi tineri la intersecţie.
M-a dus pînă lîngă casă, la ora 6 seara eram deja în Kishingtonn. Am stat un ceas la Internet, încercînd să găsesc problema Curajului, care a dispărut de cîteva ore, dar nu prea m-a descurcat. Seara am ajuns acasă ca să descopr că-s singur. Degeaba am dat semnale în toate părţile, tot singur am dormit şi m-am odihnit pentru ziua de azi.
Duminică nu am făcut mare efort, dar a fost la fel de diversă şi interesantă ziua:
dimineaţă am mers la USM (Uniunea Scriitorilor) la o şedinţă internă a MURM (Mişcarea Unionistă), n-am fost foarte încîntat de atmosferă şi am plecat printre primii. Totuşi m-a uimit insistenţa cu care îţi declamă discursurile de fost şi viitor politician Ilie Bratu. Am intervenit şi io cîte puţin, dar nu foarte mult, să nu-i scandalizeze. Poate nag degrabă comentarii şi video de la discuţia despre critică, dacă e necesar sau ba să fie criticaţi de Bratu şi Golovca alde Dabija, Tănase şi alţii. A intervenit foarte interesant cu pledoarie pentru iertare veşnic prezentul la sindrofii Sandu Aristin Cupcea, autodenumit Clopotul Basarabiei.
Apoi am mers în scuarul Operei să duc tricoloarele cerute de cei de la Deşteptarea, am mai vorbit cu unul, cu altul (un coleg de societate civilă şi on-uri pentru drepturile omului mă întreba detalii despre hărţuielile din ultimul timp, zicea că îl interesează pentru teza de doctorat, dar dovedea că nu ştie decît ce a scris printre degete şi tendenţios presa. O doamnă m-a abordat să-mi relateze nişte probleme strigătoare la cer în procesul de redobândire a cetăţeniei române: li se cer caziere juridice româneşti şi minorilor de 5-9 ani, dar astea costă 30 USD pentru fiecare şi ea are patru copii pe care îi creşte singură! A promis că va descrie problema în toată amploarea şi absurditatea ei, că o va trimite la minister prin ambasadă, iar noi o vom trimite lui Băse pe web şi presei.
La două am mers la o vizionare de film organizată de biblioteca Lomonosov. N-am mai fost acolo de cînd stăteam la cămîniul Institutului de Arte acum 15 ani. I-am găst la fel de rusificaţi, dar filmul a fost interesant, al unui cineast moldovean (după nume) dar la fel de rus după educaţie şi concepţiile de viaţă (Osoianu).
A trebuit să ies şi de-acolo primul, chiar dacă discuţia era relevantă despre URSS şi blazarea complice a intelectualilor. Am venit la o sală privată de judo să mă bat cu un june alintat de soartă sar blestemat să fie strunit la fiecare pas de un tată tiranic. Noroc că şi puştiul se resimte după antrenamentul de ieri, am luptat lejer ambii şi învins prietenia, cum ar fi zis cranicii de la televiziunea locală din Fundurii Vechi, Glodeni (fac aluzie la fraţii mărgineanu, care trebuiau să fi anunţat deja ieri rezultatele preselecţiei la festivalul de documentare Cronograf, dar se pare că n-au reuşit, deci e concurenţă mare, mai răbdăm!)…
Aici am avut acces la web (gratis) şi am stat pînă nu mă mai ţinea spatele. Acum nu mă mai ţine grumazul şi vă las, pa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: