Oficialii de la Chişinău marchează festiv nejustificat Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor

Cel puţin aşa mi s-a părut cînd am asistat întîmplător la conferinţa cu acest subiect organizată de Serviciul de Standartizare şi Metrologie, instituţia de stat care se ocupă la noi nu doar de ceea ce spune denumirea ei, ci şi de protecţia tuturor cetăţenilor în calitatea lor de consumatori.
Chiar dacă Sergiu Baban, directorul general al SSM a declarat la final că nu e prilej de festivisme, totuşi el i-a felicitat pe cei care serbează, toată lumea aplauda generos după prezentări şi cam toţi cei care au ieşit la tribună îşi începeau sau încheiau discursurile cu felicitări.
Toată lumea avea prezentări electronice (.ppt), dar nu se vedea mare lucru din ele, deoarece soarele ieşea mereu din nori şi bătea direct în geam, deci şi în ecran. În plus, o jurnalistă de limbă rusă (a fost cîtva timp purtătoare de cuvinte exclusiv rusofone a unui ministru cu nume găgăuz, dar care nici el nu scotea o vorbă în limba oficială; acum nevasta a revenit la una dintre televiziunile pro-comuniste, de altfel – numai trei dintre acestea aveau echipă de filmare la „eveniment”, şi toate au plecat după primul sfert de oră) a cerut să se aprindă lumina, ca să iasă bine feţele personajelor în vodevilul peren-festivist, prezentat seara în locul ştirilor unui public inconştient sau – maximum – indiferent faţă de calitatea mediilor electronice din acest stat sfertodemocratic.
O doamnă, Silvia Hîrnău, a explicat foarte simplu şi captivant cum contribuie educarea consumatorilor la integrarea europeană, dar a spus-o la modul teoretic, frumos, pătimaş, dar departe de realităţile moldovene.
De altfel nici în occident lucrurile nu sunt mai roz, cifrele prezentate de altă doamnă cumincioară despre procentul de supraponderali şi obezi din cauza alimentării nesănătoase ne-au îngrozit pe toţi. Şi era vorba despre UE!
Ceilalţi vorbitori, mai ales vorbitoarele, ne asigurau că stăm foarte bine în RM, că SSM procesează acum 300 de plîngeri pe an, nu 30 ca la început! Că s-au făcut peste două mii de controale în urma telefoanelor sau petiţiilor de la consumatori, că în 60% din cazuri s-au depistat încălcări şi s-au făcut averizări sau aplicat amenzi. Dar cînd am aflat că instituţia are peste 70 de angajaţi pentru astfel de controale mi-am dat seama că impactul şi randamentul lor e prea mic. Degeaba se lăuda doamna că au scos mii de broşuri şi pliante şi le difuzează gratis cetăţenilor, iar şeful ei preciza că gratis înseamnă din banii SSM, protecţia consumatorilor în RM e rudimentară şi departe de standardele europene, recunoşteau asta chiar şi ei cu jumătate de gură, doar ca să completeze peisajul festivist, descris de toţi cu mult mai multe cuvinte şi cifre. Despre bugetul lor alimentat preponderent din bani publici nu ştim mare lucru, nici despre destinaţia cheltuielilor (în afară de salariile care nemulţumeşte pe orice bugetar) nu putem afla curînd (în broşurile editate de ei din care aveam în mape cîte un exemplar doar pe una scria tirajul, cea mai recentă cu textul legii 105 – 600 exemplare!). În schimb din strategia pe zece ani descoperim că sunt o grămadă de activităţi planificate, unele însă fără bani alocaţi, d. ex. editarea din 2009 a ziarului Consumatorul, despre care nu scrie nici cît va costa, nici de unde se vor lua banii.
Cică textul acelei strategii a fost apreciat de Europa… Poate era beată, drogată, îndrăgostistită săraca!
La fel, e greu de explicat încîntarea cu care vorbea despre cooperarea cu Guvernul un reprezentat al societăii civile, neguvernamentale (Serviciul are adresa de internet http://www.ssm.gov.md şi conferinţa a fost în clădirea executivului, cu funcţionari fel de fel ca participanţi delegaţi probabil din timpul lor de lucru, prezenţa fiind obligatorie). Denis Staruş, ocupat probabil cu consumarea granturilor externe sau a chilipirurilor guvernamentale nici n-a observat că statul a schimbat de jumătate de an legea despre ong-uri, acum nu mai sunt nici instituţii şi nici organizaţii ci doar asociaţii obşteşti şi acelea activează majoritatea în condiţii infernale. Dar eroarea lui cea mai gravă, se pare, e refrenul pe care îl repeta şi pe culoare: statul trebuie să sprijine ong-urile. Iar dna Maria Bîzgu, şefa direcţiei de supraveghere de stat şi protecţia consumatorilor (!), completa: SSM trebuie să elaboreze criterii de selectare a organizaţiilor-partenere, ca să fie reprezentative! De parcă ar exista foarte multe active şi nu mai pot colabora decît cu cele care ar putea să treacă un prag de loialitate (s-au vehiculat cifre între 10 şi 12, fiind numărul de organizaţii specializate în drepturile consumatorilor).
Mă uitam în jur şi mă întrebam: cine sunt aceşti oameni (cam o sută de participanţi, toţi la cravată, apretaţi şi coafaţi), pe unul dintre ei l-am cunoscut cu spatele – a vorbit mereu la telefon spunînd că e la Guvern, se liberează la 12 (zicea că e de la Medicina Preventivă, adică sanepid – precizarea lui – şi că îl cheamă Semion Cojocaru)? Cu ce vor contribui ei oare la însănătoşirea societăţii, ce-au înţeles din seminar şi ce vor extrage din mapele primite (toate făcute pe banii noştri, ai contribuabililor-consumatori)?
Mă tem că nu mare lucru. I-auzeam despre ce şi cum vorbeau la fursecul de după.
Nici io n-am însuşit prea multe, în acest text subiectiv mai am trei observaţii să adaug, lipsite poate şi ele de imporanţă.
• În sala de conferinţe a guvernului erau pe plafon nişte lămpi cu neon ciudate – toate descoperite, neprotejate, unele clipocind ameninţător: ambianţă perfectă pentru a lăuda structurile de stat că protejează – de rînd cu lumea întreagă – drepturile consumatorilor!
• Ordinea de zi a fost respectată în mare, cel mai mult a depăşit timpul alocat „fiul regimentului”, cel care reprezenta societatea civilă, dar n-a mai putut nimeni să comenteze asta (nici chiar eu, cu tot cu tupeu) deoarece a fost omis punctul cînd trebuia să se pună întrebări, adică se se dezbată, chiar dacă s-au prevăzut (tocmai) zece minute pentru asta.
• Cînd mă înregistram de dimineaţă fata de la masă s-a mirat că i-am zis adresa Curaj.Net, a băgat trei W măşcate apoi m-a întrebat ca să fie sigură: e un sait de informare? Sigur că da, i-am zis. Poate citeşte acest reportaj ca să se convingă…

3 Răspunsuri

  1. Un reportaj de informare! Ai scos unele dedesubturi ale festivitatii. E bine!

  2. Este de-a dreptul deplasat să vorbeşti de consumatori în RM. Cine sunt ei? Nişte persoane care înghit tot ce li se serveşte, indiferent de calitatea produsului şi care nici măcar nu-şi pun problema că şi producătorul este obligat să respecte anumite standarde.
    Şi nu e de mirare că toate acţiunile încep cu discursui siropoase şi festiviste şi se termin cu beţii. Ăsta e specificul naţional…

  3. Daca tu esti printre ei,nu-i alinia pe restul,ai o tendinta de a generaliza la tot pasul,n-ai observat?Daca ai face o investigatie cat de simpla ai vedea ca dreptul consumatorilor de loc nu-i respectat in Moldova,adati aminte cazul lui Brega cand nu-i place mirosul de ciorapi,muzica in maxi-taxi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: