Reportaj de la Kiev

Am fost invitat de Cronograf TV Studio să fac parte din delegaţia moldovenească la atelierul de video-activism pentru drepturile omului din cadrul festivalului de film documentar de la Kiev, care a avut loc între 28 martie şi 3 aprilie 2008.
Sunt cineast şi actictivist civic, promovez şi apăr drepturile omului, de aceea am acceptat cu interes invitaţia, mai ales că cheltuielile de drum şi de cazare au fost suportate de Fundaţia Soros şi, respectiv, de organizatori.
Am mers în ambele direcţii cu o maşină particulară, la întoarcere fiind chiar delegaţia completă: Virgil Mărgineanu cu Victria Coroban de la OWH, Natalia Morar, jurnalista moldoveancă expulzată recent din Rusia pentru articolele ei de investigaţie din New Times, şi eu. Acolo aveam să întîlnim şi pe Gheorghe Agadjanean (cu nevasta), un participant la festival (cu filmul San Sanîci) la secţiunea Creaţie.
De altfel, era greu să deosebeşti cele două secţiuni ale festivalului DocuDays, deoarece în cam toate documentarele găseai preocuparea autorilor pentru non-discriminare, egalitate, diversitate, pluralism – respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Proiecţiile se făceau în două săli, adesea simultan, şi n-ar fi fost posibil să văd toate filmele (pe unele chiar în mod repetat), dacă nu exista şi o sală mică – Videoteca – unde participanţii acreditaţi puteau în timpul liber să vadă oricare dintre filmele din program la unul din 6 computere portabile dotate cu căşti şi unite în reţea. Din păcate nu erau conectate şi la reţeaua globală, deci am putut comunica cu lumea şi cu cei de acasă foarte rar, insuficient.
Foarte interesante şi instructive au fost şi seminarele, conferinţele din cadrul seminarului, majoritatea organizate de Comitetul Helsinki pentru drepturile omului dar şi de alte organizaţii specializate din Ukraina. Unul a fost despre drepturile copiilor şi metodele de instruire, altul despre situaţia din penitenciare. Din păcate am ratat o masă rotundă despre cazurile pierdute de către Ukraina la CEDO şi un seminar despre organizarea de mitinguri, dar în acest timp eram antrenat în atelierul de aproape trei zile despre utilizarea mijloacelor multimedia în promovarea şi apărarea drepturilor omului. Au vorbit experţi de la organizaţii specializate din Cehia, Polonia, Belarus şi Ukraina, dar cei mai imlicaţi în proiect au fost doi tineri de la Witness, o asociaţie americană. De altfel, şi cei doi erau originari din estul Europei, dar emigraţi cu mulţi ani în urmă în SUA.
Ne-au arătat cum să folosim camera video (mulţi dintre participanţi chiar nu ştiau asta), cum să difuzăm imaginile, am lucrat în echipe şi îndeplineam sarcini practice.
Astfel am putut învăţa de la experţi, dar şi împărtăşi din cunoştinţele, aptitudinile mele. Am putut comunica cu activişti civici din Rusia; Belarus, Ukraina, dar şi din ţări occidentale, ei fiind la festivalul de film ca participanţi sau spectatori. Am stabilit multe legături utile în activitatea mea ulterioară.
Le sunt recunoscător tuturor celor care au făcut posibilă participarea mea la acel eveniment socio-cultural de importanţă regională. Mulţumesc Fundaţiei Soros pentru sponsorizare.

+++

Iar ăsta scanat e raportul din ajunul plecării, scris de Iurie Crîjanovschi, unul dintre miliţienii în civil cei care m-au ţinut la răcoare toată noaptea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: