De ce sunt cenzurat la Vocea Basarabiei? – text pentru „Stare de urgenţă”

Primul text publicat în această revistă a fost despre cum mi-a fost cenzurat de Europa Liberă jurnalul săptămînal solicitat chiar de ei. Sub textul meu a apărut pentru prima dată menţiunea că opinia nu e împărtăşită de redacţie, se pare că am fluierat chiar în templu. În numărul următor Dumitru Crudu se scuza faţă de Valentina Ursu, de parcă nu eu ci el a scris articolul.
Acum mi s-a propus să scriu despre manipulare şi eu voi povesti tot despre un caz concret, poate şi acesta dureros de aproape celor de la Stare de urgenţă, dar tocmai din acest motiv necesar a fi publicat aici, poate împreună facem să se schimbe lucrurile la cei de care ne pasă.
De fapt, ar fi trebuit să precizez din titlu că asta e părerea mea pe care, probabil, n-o împărtăşesc cei ce vor publica acest text pe hîrtie, majoritatea dintre ascultătorii postului de radio pomenit şi, poate, nici unii dintre cititorii acestui text. Aşadar: De ce cred că sunt cenzurat la Radio Vocea Basarabiei – pentru că m-am împotrivit şi am demascat MANIPULAREA!
Îi critic de cînd i-am auzit şi am putut să ajung pe post, dar nu pentru că aş vrea să fie închişi sau să li se retragă puţinele frecvenţe pe care le au în republică, ci pentru că îmi plac programele lor şi îi ascult cu interes încă de cînd emiteau doar la Nisporeni şi în împrejurimi, dar vreau să fie mai buni, mai corecţi, mai principiali.
Am mers la Vocea Basarabiei să le propun o emisiune gratis, aşa cum făceam – neremunerat timp de nouă luni – una interactivă, Dialog în direct cu ascultătorii la Radio Sîngera, pînă cînd postul a fost sancţionat de două ori cu suspendarea licenţei de emisie în chiar primul an de activitate.
Credeam că aceştia sunt mai potcoviţi, mai curajoşi, mai puternici şi nu vor ceda presiunilor. Aşa mi-au părut cînd au pichetat zilnic timp de o lună sediul nou al Consiliului Coordonator al Audiovizualului şi cel al Legislativului. Am stat alături de ei cîteva zile şi mi-au părut bine intenţionaţi, dispuşi să nu cedeze.
Dar oferta mi-a fost respinsă discret.
Am continuat să-i critic, chiar dacă unora a început să le pară că mă răzbun.
Comentam la început problemuţe minore, cum ar fi dicţia crainicilor şi selectarea ştirilor, orele de difuzare a emisiunilor, etc. Patronii o luau de fiecare dată ca pe un atac la persoană, au dispus să nu mai fiu invitat la emisiuni, nici eu, nici cei din anturajul meu. Mai ales pentru că – întrebat sau nu – le comentam spusele şi faptele.
Iar faptele se dovedeau a fi nu tocmai lăudabile, deseori contrare spuselor.
Postul a început să organizeze întruniri duminicale în centru, unde erau impuse teme de cuvîntat şi rigori formale, dar care erau încălcate cu regularitate de chiar organizatori şi tolerate la cei din anturajul lor (de axemplu abateri de la temă şi depăşiri evidente ale timpului alocat pentru un discurs), se profilau actori politici acceptaţi la microfoane pentru a-şi lustrui partidul sau propria persoană, unii păreau să fie chiar invitaţi în mod special, permanent, chit că acţiunea se declara apolitică, neelectorală. N-am fost lăsat la microfon nici eu, nici cei din anturajul meu, tocmai ca să nu ameninţăm armonia între turmă şi baci. Oricum, la presiunea autorităţilor, din cauza oboselii sau pentru că numărul participanţilor la mitinguri descreştea şi vorbeau aceleaşi persoane, cu aceleaşi discursuri, s-a renunţat la aceste activităţi, după ce s-au făcut încercări nereuşite de a le organiza la ţară, în orăşele şi sate.
Se pare că oamenii n-au apetit pentru revoltă, pentru întruniri stradale anticomuniste, mai ales dacă acestea sunt organizate de nişte nenici burtoşi, chelboşi, cu drapele pestriţe de partid, trecut incert şi cu discursuri nesincere, neconvingătoare.
Într-o iarnă au difuzat de mai multe ori, la ştiri şi printre emisiunile de bază, un comunicat al cîtorva organizaţii, care, printre alţii, ne condamnau vehement pentru că am fi semnat o petiţie, în care ceream să fie scoase simbolurile religioase din şcoli. Atunci, prin vocea cranicilor, postul se solidariza cu opozanţii noştri. S-a spus clar că vor fi boicotate şi persoana mea (şi a fratelui meu, Ghenadie Brega, pe atunci preşedinte Hyde Park), şi asociaţia civică cu care am semnat atunci scandalizanta petiţie.
Am început să-i critic deja pentru cenzură şi discriminare.
Dar, cum veneau tot mai des în studio reprezentanţi ai opoziţiei parlamentare şi extralegislative, iar despre roşii şi oranji se spunea că au refuzat invitaţia la dialoguri sau interviuri, solicitate cu ocazia unor evenimente, am început să-i întreb dacă nu cumva sunt propagandişti, la fel ca creştin-democraţii şi comuniştii, care au pus mîna pe mediile publice şi le folosesc în interes de grup sau chiar privat, al liderilor politici.
Au reacţionat iar bolnăvicios. Un deputat din studio mă acuza că provoc şi că aş fi securist.
Apoi s-a fondat partidul lui Vlad Filat şi Vocea Basarabiei s-a înregimentat în detaşamentul tot mai numeros de medii care îl promovează. Doi dintre vicepreşedinţii lui au chiar emisiuni periodice incluse în grilă, după ce profesorul Anatol Petrencu a fost îndepărtat de la microfon tocmai pentru că devenise preşedinte MAE şi se afla într-un flagrant conflict de interse.
Evident, i-am criticat şi pentru asta, o făceau arar şi alţi ascultători. Dar eu nu am mai fost tolerat. De cîteva luni pur şi simplu mi se închide în nas, de îndată ce-mi pronunţ numele sau îmi este recunoscută vocea.
Însuşi patronul postului şi directorul au opinat în direct cu ascultătorii că sunt persona non grata şi că nu voi mai putea să mă exprim la microfoanele lor.
Ştiind că moderatorul programului interactiv, Arcadie Gherasim e profesor de jurnalistică la facultatea de stat (în plus, a fost director de radio şi televiziune publice, apoi director la un post tv privat), iar unul dintre fondatori, Valeriu Saharneanu e de un deceniu preşedinte al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova, acum afiliată cu MediaSind-ul românesc, un fel de struţo-cămilă a angajaţilor şi patronilor de presă, e greu să înţelegi comportamentul lor descalificant pentru nişte moguli ai presei.
Dar presupun că normele etice şi legale pot fi încălcate oricît şi oricînd de cei care au participat la elaborarea şi promovarea lor, dar acum se situează peste sau sub ele, şi cred că pot să facă oricîte devieri şi compromisuri de dragul „interesului naţional”, a combaterii propagandei roş-oranj comuniste cu propaganda pestriţ-multicoloră a unei părţi a opoziţiei.
Curat sal(i)varea naţiei!

4 Răspunsuri

  1. De fapt cred ca toti ar trebui sa aiba mai mult curaj si sa se exprime liber oriunde si oricand

  2. daca nici pe blogul tau personal nu esti lasat sa te exprimi, sa critici, halal de democratia asta …

  3. Se creează impresia că partidele politice din RM au încheiat un pact,împărţindu-şi sferele de influenţă la tv şi radio. Pseudodemocraţia pe care o promovează Vocea Basarabiei e la fel de periculoasă ca şi dictatura, pentru că încearcă să se impună cu aceleaşi mijloace ca şi comuniştii sau alte partide cu ideologii extremiste…

  4. agree cu tine, nika dreptate…cica avem dreptul la libera exprimare-se vede!
    tre’ de tras in teapa pe-acestia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: