Donăm sînge sau sănătatea/viaţa?

Am fost săptămîna trecută la Centrul de transfuzie a sîngelui şi m-am îngrozit: la toate uşile şi ghişeele e coadă enormă, tratamentul aplicat de angajaţi vizitatorilor centrului, eventualilor donatori de sînge este iresponsabil şi descurajant.
Centrul primeşte donatorii doar 5 ore pe zi, cu toate că în republică e o insuficienţă acută de plasmă vitală. Sediul şi aparatajul au fost renovate recent, totul arată foarte bine, modern, dar numai o aripă a centrului funcţionează conform destinaţiei, în rest e pustiu, linişte, deci capacitatea instituţiei e mult mai mare, dar nu se foloseşte din motive greu de înţeles.
E foarte greu să obţii o informaţie, toţi angajaţii sunt crispaţi, agresivi. Informaţiile afişate se limitează la afişul multicolor editat pe bani externi, care îndeamnă cetăţenii să doneze viaţă şi la textul scris de administraţie că este ilegală vinderea de sînge, anunţînd eronat că o unitate convenţională (din cele 20 cît constituie amenda, conform Codului de Contravenţii Administrative) ar fi de 180 de lei. Nicăieri nu scrie clar ce şi cum trebuie să facă donatorii sau beneficiarii de sînge donat, alţi vizitatori ocazionali ai acelei instituţii medicale publice.
Oamenii merg acolo cel mai des de nevoie, rugaţi de rude, prieteni şi cunoscuţi, care au ajuns la spital şi medicii le-au spus că trebuie să găsească urgent donatori de sînge. Li se cer cîte 5-10 bonuri chiar şi pensionarilor internaţi pentru o operaţie la Spitalul de urgenţă, cu toate că în Republica Moldova avem sistem medical şi de asigurare medicală obligatorie, toată lumea are poliţie de asigurare plătite direct sau indirect, prin impozite achitat lunar! În aceste condiţii, metodele practicate de medici pentru a spori numărul donatorilor de sînge amintesc şantajul şi jaful la drumul mare.
La urmă, celor care au avut puteri şi răbdare să stea la coadă o jumătate de zi li se dă în schimbul sîngelui donat o hîrtiuţă care îi scuteşte de o zi de muncă remunerată şi o alta liberă, care poate fi adăugată la concediu, dar şi un bon de masă, pe care îl poate folosi doar în acea zi, la o cafenea aflată cîteva străzi mai jos.
Acolo chelneriţele aduc tuturor acelaşi fel de mîncare şi cîteva produse împachetate (smîntînă, suc ucrainean şi ciocolată Dor). Nu am fost atent la celelalte produse, pentru că le-am consumat în grabă, pe loc, dar ciocolata produsă de fabrica Bucuria am luat-o acasă şi am avut timp să-i studiez ambalajul. Am făcut asta mai ales pentru că gustul ei m-a surprins – părea să fie un lut uşor dulce de o culoare neuniformă, suspectă. Am descoperit că produsul, care are termen de păstrare de şase luni a fost produs şi ambalat la începutul lunii martie 2008, deci a fost depăşit cu o lună şi jumătate termenul de păstrare şi de folosire.
Oare cine şi pe ce criterii a ales acea cafenea ca să presteze servicii de interes şi pe bani publici, şi oare a hrănit mult timp donatorii de sînge cu ciocolată expirată.
Oare cît o va mai face nepedepsită?

Un răspuns

  1. Am fost si eu acolo, doar o singura data, si atunci nu pentru a dona singe, insa mi-a fost suficient pentru a intelege prin cite trebuie sa treci doar pentru ca doresti sincer sa ajuti pe cineva ajuns la nevoie.Ar trebui sa ne fie rusine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: