Povestea agresării mele, cronologie şi consecinţe

Deseori văd sau doar citesc pe web cum ridică lumea din sprîncene auzind/citind că vreau tot mai mult să emigrez din lagărul de concentrare RM. Probabil li se pare un gest teribilist şi exagerat, mai ales că m-au auzit de atîtea ori cerînd azil politic odată cu asociaţia Hyde Park, mai nou – cu Jurnalul de Chişinău. Acum, spun şi din numele fraţilor Brega că nu mai vrem să fim ostaticii unui regim bolşevic, dictatorial, antidemocratic.

Mai jos voi face o scurtă şi clară cronologie a violării drepturilor mele, ca să fie clar de ce am rezistat doar 10 ani în „patria” mea ingrată.

2003, iunie, la presiunea autorităţilor, colegii de breaslă şi de redacţie mi-au închis emisiunea Hyde Park, am participat la fondarea ong-ului cu acelaşi nume.

2004, erau interzise de către administratori locali ne- sau chiar anti-comunişti mitingurile noastre paşnice, în diverse localităţi ale RM, preponderent în Chişinău, probabil tot de frica regimului sau la întrecere cu el.

2005, justiţia moldovenească a început să respingă toate demersurile noastre prin care ceream să ni se facă dreptate; poliţia începe să sisteze mitingurile interzise de primari şi adjuncţii lor

2006, primim avertizări de la Procuratură, Ministerul Justiţiei, pentru opiniile exprimate public, mai ales pe hîrtie; suntem reţinuţi chiar şi la un miting legalizat de judecată

2007, poliţia ne saltă şi de la mitingurile autorizate, Ministerul Justiţiei refuză să ne continuie înregistrarea, determinîndu-ne să ne autodizolvăm ca protest

2008, pierdem şi procesul de judecată contra MinJust, la Adunarea generală a HP, preşedintele n-a putut participa, fusese arestat preventiv, cerem azil politic cu toată organizaţia

2009, se pronunţă primele patru decizii CEDO prin care R.M. este condamnată pentru încălcarea cîtorva drepturi fundamentale; în campania electorală este hărţuită opoziţia, limitate drepturile presei libere, sunt fraudate opţiunile alegătorilor; la protestele post-electorale se fac manipulări şi provocări, ca să se dea apoi vina pe organizatori, să se opereze arestări violente, molestarea celor care s-au ridicat contra minciunii; chiar eu am fost bătut pe 8 aprilie, ora 22,00, în spatele clădirii Guvernului, pentru că filmam cum poliţia aresta şi agresa manifestanţii paşnici, mi-au fost luate două camere video scumpe, una a redacţiei, alta a organizaţiei; redacţia Jurnal de Chişinău cere azil politic în SUA; pe 9 aprilie, spre miezul nopţii, am fost vizitat la domiciliu de poliţişti în uniforme şi civil, care ne-au interogat şi percheziţionat ilegal, ne-au ridicat bunuri nenumărate, inclusiv computere, casete video, CD/DVD-uri, acte importante, îl căutau pe Ghenadie, fratele meu, acuzat de organizarea protestelor; pe numele lui şi al altor organizatori ai mitingului paşnic din 6 aprilie s-a deschis dosar penal, eu sunt cercetat ca martor, Ghenadie Brega e bănuit (că mitingul organizat de el luni, a degenerat marţi în violenţe), i s-a impus să stea în ţară, asta ne duce cu gîndul la emigrare urgentă.

Se pare că regimul nu are nevoie de noi nici aici, nici plecaţi, ei ne vor timoraţi şi inactivi, tot pentru asta au fost bătuţi bestial alţi manifestanţi, potenţiali organizatori de proteste, se deschid dosare penale liderilor, inclusiv celor politici, ca să nu mai aibă regimul nicio opoziţie, ca să fie toţi de acord cu ei şi să nu mai pună la îndoială rezultatele alegerilor viitoare, ca să accepte condiţia de figuranţi în opereta lor sîngeroasă, cinică, pretins democratică.

Eu refuz să mai fiu ostatecul lor, dacă o să-mi interzică să plec voi trece Prutul înot, n-o să cer azil politic în România, pentru că aş risca să păţesc ca alţi basarabeni, expulzaţi cu nesimţire pentru asta, şi, mai ales pentru că de 13 ani sunt cetăţean român, şi, deci, România va trebui să mă accepte, chiar dacă în paşaport scrie că am domiciliul în stînga Prutului. Măcar provizoriu, pînă facem ordine în ţară şi obţinem reîntregirea, sau eliberarea de sub tiranie a părţii rusificate din Moldova.

–––––––––––––

Textul de mai sus a generat un nou interviu online, sau invers…

Vreau să nu mă mai tem să ies pe stradă şi nici să stau în casă”

Cum mai lucrează presa liberă de la Chișinău?

În stres, în tensiune şi cu disperarea celui strangulat, dar care vrea să se facă auzit, ca să nu moară fără martori. Păi, dacă pînă cum un an – doi Pro Tv Chişinău era conformist, îngrijorat pentru licenţa sa şi business, acum e opozant deschis. De asta, e incomod şi riscă să fie eliminat de pe piaţă. Tot aşa, cu ocazia alegerilor, unii au ieşit din comoditate şi acum trebuie să lupte deschis, pentru că au ultima şansă de supravieţiure. Dar majoritatea (nr instituțiilor media), fie pentru că sunt total controlate, fie pentru că nu vor să rişte, tac sau propagă deschis bolşevismul fundamentalist ortodox, îi cântă osanale lui Voronin şi ponegresc cît pot opoziţia.

Mai sunt ziariști străini la Chișinău? Corespondenți care să acopere alegerile prezidenţiale repetate din 28 mai?

Parcă am mai întîlnit, dar tot mai puţini şi tot mai ruşi. Oricum, evenimentul va dura maximum o oră, la Palatul republicii, sediul provizoriu al legislativului, şi vor participa la vot între 60 şi 97 de deputaţi, deci nu e mare eveniment de acoperit.

Pentru tine, personal, ce urmări au avut evenimentele din 7 aprilie? Mai lucrezi de -atunci?

Mai lucrez, dar simt că pun în pericol şi instituţia, patronul care m-a angajat acum un an, dar şi că viaţa, activitatea mea e periclitată. De aceea intenţionez să plec la prima ocazie, nu foarte departe, dar să nu mă mai tem să stau în casă, să ies pe stradă, să scriu la ziar sau pe internet, să ascult un post de radio sau să privesc anumite canale TV. Dar deocamdată vreau să rămân, să văd ce se mai întîmplă cu ultima şansă de revenire la legalitate şi normalitate: alegerile parlamentare anticipate, după preconizata ratare a alegerii preşedintelui. Dar, mai ales, să aştept eliberarea de sub urmărirea fratelui meu, Ghenadie. Apoi mergem, probabil, în România, în cealaltă parte mai puţin ocupată a patriei. Avem ambii cetăţenie română, io de 13 ani, din timpul studenţiei, el de doar doi ani, după ce a obţinut-o în instanţa de judecată.

Ce e cu fratele tau?

E cercetat penal, ca bănuit, pentru organizarea unui protest paşnic la 6 aprilie, a doua zi după alegeri, dar care, pretind procurorii, a degenerat – în ziua următoare – în violenţe stradale. De parcă nu era grija poliţiei, ci a organizatorilor să apere cele două edificii şi ce alte bunuri au mai fost distruse!

Ne-au sechestrat pînă şi modemul de conectare

A mai pățit ceva fratele tău după punerea sub urmărire? Dar tu?

Alte ameninţări nu s-au mai făcut, decât că pe 7 dimineaţa, Procuratura Generală a emis un comunicat prin care el era declarat principalul vinovat de ce avea să se întîmple în orele următoare, semn că totul era planificat de ei, de guvernanţi; faptul că în seara de 8 am fost şi eu bătut în stradă, de poliţie, iar pe 9 seara m-au vizitat gradaţii acasă şi întrebat de Ghenadie, de parcă ar fi fost un criminal, nu un cetăţean care putea fi citat legal, oficial, la adresa de domiciliu… şi, mai suntem stresaţi de ameninţările poliţiştilor în timpul percheziţiei, de reţinerea tuturor casetelor video, a computerelor şi actelor cu care eu mă apăram şi atacam în instanţele de judecată abuzuri mai vechi şi mai noi ale poliţiei.

La adresa noastră nu se mai încearcă acum amenințări directe, cum se practică cu alţii mai slabi de înger, pentru că suntem nărăvaşi, imediat am face publică ameninţarea şi numele emisarului, dar se crede că e suficient să fim în poziţie de Şah, că nu mai putem intra pe internet liber, de acasă. Ne-au sechestrat pînă şi modemul de conectare, de parcă el are vreo legătură, modemul, cu organizarea de proteste.

Tu sau fratele tău ați fost reținuți pentru interogatorii?

Nu am fost arestaţi sau reţinuţi de data asta, decât pe durata percheziţiei şi a vizitelor interminabile la procuror. Dar ne-au reţinut de zeci de ori până la asta, în timpul, după sau înainte de protestele noastre stradale anterioare.

A venit vreodată vorba de România? După cum bine știi, Vladimir Voronin a acuzat mereu România că s-ar afla în spatele protestelor de la Chișinău.

Păi, da, se bucurau anchetatorii că găseau în casă drapel românesc, lozinci la temă, acte româneşti de-ale noastre (că am făcut şi mai facem ambii studii în România).

Am avut senzația că la Chișinău s-a declanșat în ultima vreme o adevărată vânătoare de români, de tot ce e românesc. De – acolo cum s-au vazut lucrurile?

Aşa ne pare şi nouă, dar ăsta e mai mult un aspect de faţadă, pentru că îi deranjează la fel de mult şi opozanţii rusofili, rusofoni sau chiar veniţi de afară.

În cazul ăsta, de ce arată cu degetul doar spre România și nu spre Rusia, Transnistria etc?

Pentru că scenariul e de la Kremlin. Când a fost convenabil, tot de ochii lumii, Voronin s-a certat cu Vladimir Putin, i-a respins planurile de federalizare, ca să învingă iar în alegeri, de să creadă Occidentul că a obţinut în persoana lui un partener. Altfel ar fi pierdut alegerile şi veneau în loc nişte aliaţi nesiguri ai Rusiei. Asta se întîmpla în 2005. Acum au schimbat iar macazul, sperând că pot să prostească din nou populaţia. Dar, cum lumea nu poate fi prostită mult timp de aceiaşi oameni, au trebuit să şi fraudeze alegerile, să dea foc la oraş, ca să urâţească cumva opoziţia şi România, să nu mai fie atât de atractive, dar să fie în schimb dragi PCRM şi Rusia – hidoasele.

Ce crezi c-o să urmeze? Să spunem, anticipate… și apoi? O să reziste alianța opoziției, sau se va ajunge la o soluție de compromis?

Eu sper că vor fi alegeri anticipate, din cauza nealegerii preşedintelui a doua oară, că acestea vor fi atent monitorizate de Occident şi de opoziţia solidară, şi că vor fi pierdute definitiv şi ireversibil de comunişti. Dar e posibil ca aceştia să obţină voturile necesare pentru o guvernare dictatorială pe încă 4 ani.

S-ar mai putea întâmpla acțiuni violente, cum au fost cele de după alegerile din aprilie?

Păi, acestea mai au loc. Vezi mărturiile Maiei Laguta, ale lui Anatol Grobari, care spun că au fost reţinuţi mai ieri, agresaţi de miliţie, pentru că vroiau să iasă în stradă. Acum poliţia operează liber, contând pe impunitatea asigurată de procuratura şi justiţia controlate de comunişti. Ei bagă frica în oameni, penalizează pe oricine încearcă să ridice capul. Evident, astfel sunt posibile iar violenţe stradale, mai ales dacă guvernarea va fi iar copleşită de numărul protestatarilor şi de cererea justificată de demisie.

http://www.reportervirtual.ro

Anunțuri

Un răspuns

  1. Este foarte actual, ceea ce scrii in acest post.

    Si sa stii, ca aceste porniri si decizii survin mai rapid si te patrund mai profund atunci cand ai copii si doresti pentru ei o viata mai buna, decat cea pe care o duci….

    Tarie si bafta,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: