Casa Bernardei Alba

Am privit azi un spectacol de studentie, dar bun, pentru ca piesa e zguduitoare. Se pare ca am citit-o in timpul studentiei, sau am mai vazut o inscenare, totusi m-a infiorat sa vad ce face din om (din femei) religia (crestinismul catolic), si societatea de tip inchis. Oare ce inteleg cei care monteaza, joaca si privesc crucindu-se acest spectacol si altele similare?

7 Răspunsuri

  1. Tinere! „Casa Bernardei Alba” e o piesă de Federico Garcia Lorca, un mare-mare poet spaniol ucis de fascişti. A fost scrisă pentru ca să fie jucată de femeile unui penitenciar. „Înfiorările” tale sunt cu totul deplasate. Nu „religia” e ţinta piesei, ci penitenciarul torturant care era Spania anilor ’30. Dacă ai fi avut capacitatea reală de deschidere către o operă de artă, ai fi înţeles că e vorba şi de închisoarea de azi cu numele de „Republica Moldova” şi de toate puşcăriile lumii acestea în care floarea frumuseţii şi a tinereţii umane e sugrumată despotic şi fără milă. Şi mai e ceva. La vârsta ta nu e bine să fii aşa uituc. Cum se poate ca eu la cei 77 de ani ai mei să ţin minte că piesa a fost jucată ani la rând (chiar şi încoace, după 1990) la teatrul „Luceafărul”, dar tu să „pribuluieşti” că ai „mai văzut o înscenare” undeva, cândva. Cultura, tinere, e ceea ce rămâne după ce ai uitat totul. Dacă rămân numai „prubuluieli” înseamnă că totul a trecut (trece) pe alături. Rezultatul? Această înţelegere komunist-ateistă a unei piese cu un adânc mesaj general-uman.

  2. Şi încă ceva: Foarte important! Religia nu se votează. Tot comuniştii au pus şi mai pun la vot orice: istoria, religia, limba maternă… Şi ce a ieşit din aceasta? „Democraţiile populare”(aşa se autoîntitulau ţările din lagărul socialist), omul sovietic, un experiment teribil al doctorului Preobrajenskii (din romanul lui Bulgakov „Sobacie serdţe”) şi sosul tulbure-tulbure din capul dumitale (vezi că nu spun -dumneta, mai sper!).

  3. Religia? Nu, o mie si una de ritualuri mecanice care au forme sensuri si explicatii prea diferite, care creaza dependenta de sistemele spirituale, care permit musulmanilor să omoare din răzbunare, care i-a împedicat pe evrei să-și primească prorocii, care ne venerează oficial și ne ceartă cu pura omenie în realitate. lupta conceptelor religioase au adus oamenii la concluzia că Dumnezeu nu există, e ceva similar cu confruntarea democraților din ultimii 20 de ani care a culminat cu trădarea lui Roșca, ca acum oamenii să nu mai îndrăznească măcar să creadă în democrație sau într-un lider capabil de schimbare.
    Înseamnă oare asta că democrația nu exista în genere ca ideie? Putem pune la vot daca e democratie in RM sau nu la moment dar nu vom nega democrația ca ideologie.
    În același mod Dumnezeu există indiferent de cum votează unii sau altii, el e forța invizibilă care a mișcat evoluția, mișcă istoria și care cere omului modern, în situația crizei care a afectat toată lumea si toate sferele, să reseteze sistemul social blocat, să-și revizuiască atitudinea, motivația, ideile pentru a reveni la citeva legi general umane care pot servi drept fundament pentru construirea unei lumi democratice, civilizate si unite.
    Tu Oleg cum ai votat? să nu crezi ca încerc să te fac să-l percepi pe Dumnezeu într-un fel anume, fiecare e liber să îl înțeleagă așa cum simte mai bine că poate, dar important e să-l înțelegi totusi.
    Sau dacă nu, în baza carei idei îi judeci pe altii? în numele democratiei pe care nu o avem incă și pe care ai îsușit-o cam vag, ca doar anume democrația presupune multidudinea de idei și opinii cu implicarea responsabilității pemntru implimentarea lor. poate e timpul să clarificam doar ce presupune adevărata democrație și pe de altă parte care e esența credinței, lucru pe care nici marile religiile nu l-au putut clarifica și nici politica in toată evoluția ei nu a putut pricepe.

  4. Măi copii! Haideţi să lămurim un lucru. Roşca nu a trădat!!!! Nu e un paradox. Roşca cel de azi, căruia voi îi ziceţi „trădător” a fost cel dintotdeauna. Roşca e un proiect. Al cui? Nu ştiu. Pot numai să presupun. Este proiectul identic (pentru R. Moldova) al proiectului Jirinovskii pentru Rusia. Vă amintiţi, la sf. anilor ’80 în Rusia apăruseră nişte naţionalişti ruşi adevăraţi (Vasiliev etc.). Aceştia începuseră să aibă o influienţă tot mai mare asupra maselor şi. brusc, apare un „naţionalist” şi mai feroce (în limbaj, desigur), Vladimir VOLFOVICI Jirinovschi, cu o mamă rusoacă şi un tată „jurist”. Toate televiziunile au început de odată să-l „anatimizeze” numai pe el ca fiind pericolull naţionalist nr.1. Astfel, adevăraţii naţionalişti au fost trecuţi în umbră, marginalizaţi. A rămas el singurul purtător al „marii idei ruse”, terfelită repede în fraze de bufon cu ciubota rusească în Oceanul Indian şi altele de acelaşi nivel. „Boborul”, naiv, a înghiţit (şi mai înghite) găluşca şi-l votează. Când trebuie însă întotdeauna Volfovici, mare opoziţionist, e cu puterea. Cam asta e e şi situaţia lui Roşca. Din 1990 încoace el n-a făcut altceva decât: 1. să marginalizeze adevăraţii patrioţi din Mişcarea Naţională şi: 2. să joace, când a fost nevoie, mereu, în interesul celor din vârful puterii, folosind în acest scop credulitatea miilor de tineri şi de intelectuali, folosind curatele lor sentimente patriotice în scopurile sale meschine şi în scopurile patronilor săi din umbră.

  5. perfect deacord, asa este, recent am dat peste un disc cu toate protestele din 2002 cu declaratii tari si multe multe evenimente, la care din pacate luam si eu sincera parte, am privit CD-ul prin prisma evenimentelor din 7 aprilie si am realizat ca Roșca nu s-a schimbat la un moment anumit, el a fost asa mereu, un actor bun, într-o pesa bine regizata de cineva, nu stiu de cine si mai stiu cert acum ca planul inca nu a luat sfirsit e in plina desfasurare, s-ar putea pina si anticipatele sa fie parte logica a acestui plan, s-ar putea ca tot ceia ce se face cu bune intentii de unii sa fie folosit in rele intentii in acest plan perfect, dar care sper eu sa esueze in cel mai neasteptat moment pentru ei, în cel mai tragic mod pentru cei care l-au tesut si in cel mai miraculos mod pentru poporul de rind care e la limita durerilor!

  6. Confirm şi eu că aşa este. Iată am copiat nu ştiu de unde o poezie publicată în anul 2000. Nu ştiu cine-i autorul, dar parcă e scrisă azi.
    Metempsihoză

    Zurie Moşca iarăşi se află în treabă:
    bate în cuie pe cruce destinul nostru comun.
    Aşa e-n gheşefturi,
    mai cu seamă în cele politice:
    nu chiar toate se fac cu mâinile curate,
    cum se declară băţos la tribune;
    uneori mai prestezi servicii intime
    prin baldachine secrete şi băi finlandeze
    (ştiu că n-ai să îngheţi alături de suratele
    de 30 de lei de la cheile Bâcului)
    sau mai dai fără milă în creştetul neamului,
    dacă semeţia acestuia nu place spânului
    ori, poate, stăpânului.
    Şi Zurie se înverşunează şi loveşte exact –
    ca un gâde cu vechime de-o viaţă-n domeniu.
    Un cui în piciorul drept mai întâi
    («Stângul, canalii sărace, ţineţi cu stângul!»),
    apoi o împunsătură de suliţă în coastă,
    aşa, din plăcere, pentru satisfacţia pură a retinei,
    pentru bucuria roşului de carmin şiroind,
    (ce pricepe întunecatul norod în fineţuri estetice?),
    pe urmă – braţele strâns ţintuite, coroana de spini
    şi hula în cor a zuriecanilor,
    împănată cu grijă în zeama de varză a minciunii,
    pănă când
    pe «omul al treilea din stat» (după doamna Antoaneta de Osetia,
    după Mucinschi Petru, Serghei şi Chiril,
    după Corbilă cel Roşu, Păsăţel Siniliul,
    ambasadorii Rusiei, Bulgariei şi başkanul Comratului)
    îl apucă ameţelile preaplinului lăuntric.

    Aici începe marea sa jertfă.

    Importanţa de sine nu-l mai încape
    şi grandioasa figură patriotică
    rupe cămaşa de 100 $ şi plesneşte,
    ca băşica de porc umplută de Crăciun cu grăunţe,
    şi se preface într-un nor.

    Dar nu se urcă în sus,
    înălţimile cerului fiind pentru el
    zădărnicie şi momeală de proşti,
    ci se scurge încet sub un brusture.

    Acolo, vărsat în elementul organic matern,
    în substanţa originară
    din coaja căreia a răzbit prima oară în lume,
    începe noua geneză politică a libidoului zuriecan,
    metempsihoza, călătoria nimicului în timp,
    înfăţişarea a ceea ce este şi nu se vede încă.

    Între friguri şi duşuri fierbinţi visează algoritmuri de-o zi,
    alianţe cu strângeri de mână şi strângeri de gât,
    jocuri viclene cu piatra în sân,
    ecuaţii cu şmecheri care scot curcubeie pe nări
    şi naivi cu gura căscată.

    Căutarea de sine reface trecutul,
    trece în goană printre mulţimile
    vrăjite de tropotul unor cai care mănâncă jăratic
    către un gândac de bălegar
    râvnind la gloria unui cocoloş
    cât ecoul acelui tropot de mare;
    aceasta a fost prima sa întrupare concretă,
    hazardul dintâi, revelaţia elementului cald în fermentare.

    Vine apoi un păduche de temniţă
    aşezat cu aroganţă chiar pe fruntea unui martir
    şi neamul martirului, care a văzut fruntea,
    dar nu a băgat de seamă insecta;
    pe urmă un purice
    călare pe grumazul unui bizon cu numele Mircea,
    apoi o căpuşă înfiptă în pulpa mănoasă
    a unui vis urât, căruia i s-a spus, după ureche, «statalitate»,
    şi, mai încoace – un fluture jucăuş sorbind ca un crai
    sucuri alese direct din leguma prezidenţială,
    un greier cântând în sfânta prescură «Milueşte-ne, Doamne!»
    în ritmul «Internaţionalei»…

    …şi destinul nostru comun răstignit,
    şi o iarnă îmbrăcată direct peste suflete,
    ca o cămaşă de forţă,
    cu o jigodie exotică sărind din ziua de azi
    în ziua de mâine şi invers –
    o maimuţă macac cu gingiile roşii ale unui guru carnivor
    în rol de paiaţă.

  7. nustiu societatea in care incapem noi este inca in haos! lumea se pare ca sa intors de la viata cu atit mai mult si credinta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: