Am fost şi eu, ca Voronin la procuratură ieri

Numai că eu am fost la cea municipală, el la generală; eu ca parte vătămată, el, deocamdată, ca martor.
Nu avem un dosar comun, dar evenimentele sunt cam aceleaşi şi sper că degrabă, măcar în instanţa de judecată, dacă nu în timpul urmăririi penale, vom ajunge să polemizăm despre puci şi responsabilitatea guvernării pentru faptele celor cu epoleţi la vedere sau pe sub trening.
Tocmai mă gîndeam să scriu un nou demers supărat la PG sau măcar un text pe blog, dar m-a sunat procurorul Vladimir Severin, la care a ajuns dosarul meu, ca să mă invite, a cîta oară, la el, pe strada Armenească. Acolo m-a informat că pe 21.01 dosarul s-a desfăcut în două şi că pe unul dintre suspecţi s-a terminat urmărirea penală, luiNicolae Agarici de la Scut fiindu-i pregătit rechizitoriul, ca să fie trimis la judecată, iar pe numele unuia Vitalie Burlacu, se va emite curînd ordin de aducere forţată, pentru că el a dispărut (din ţară, se pare), şi prin avocat a transmis că nu vrea să participe la confruntarea cu mine, victima agresiunii din noaptea de 8 aprilie, în spatele Guvernului. Am semnat procesul-verbal cu obiecţia că vreau să fac poze de pe conţinutul dosarului şi procurorul nu mă lasă, spunînd că legea nu permite, şi am mai menţionat că cercetarea a durat prea mult = aproape 10 luni!
Seara am stat două ore să răsfoiesc cele 218 pagini cusute. Iniţial petiţia mea şi a Jurnalului de Chişinău, pentru care lucram în acea zi şi a cărui aparat de filmat scump a fost însuşit de agresori, a fost trimisă la Procuratura militară şi s-a ocupat de caz Ivan Grosu. Dar de la el am găsit numai actele pe care le-am prezentat eu şi demersuri că mai vrea termen de o săptămînă, o lună ca să facă treabă.
În vară dosarul a ajuns la procuratura Chişinău şi i-a fost dat lui Severin. Se pare că acesta s-a apucat serios de cercetat abia după ce s-a schimbat puterea.
Prin august a identificat pe cîţiva dintre meliţanii care apăreau pe video, a obţinut liste cu poliţiştii detaşaţi din raioanele Drochia, Glodeni, Sîngerei, în total 275 de căciuli. De altfel, comisariatul Sîngerei a prezentat un ordin din 10 aprilie de detaşare a 38 de poliţişti din satele raionului la Chişinău, în perioada 7-9 aprilie. Oare de ce ordinul s-a emis post-factum, ca şi permisiunea de percheziţie la sediul Hyde Park?! Oare cine va răspunde pentru asta?
Tot din dosar am aflat că procurorul a cerut şi obţinut descifrarea convorbirilor telefonice ale unuia dintre agresori şi… ale mele. De la mine s-a confirmat tot ce am spus, că m-au anunţat din redacţie la ora cutare, că m-a sunat apoi şeful să afle ce am păţit, că eram la ora cutare în zona spitalului de urgenţă, etc. Pe cînd la băiatul de la Truşeni, s-a constatat că la ora 20 nu a mers acasă, după cum pretinde şi e gata să jure pe onoarea lui de poliţist angajat de 5 ani la Scut, ci a mai primit şi dat apeluri din centrul Chişinăului!
Probabil de asta procurorul a cerut suspendarea minciunosului din funcţie, şi la 19 octombrie N. Agarici n-a mai avut voie să apere ordinea publică, chiar dacă pe 13 aprilie şeful lui l-a premiat pentru bărbăţie şi curaj. Oare cîţi bani i-au dat şi ce-a făcut trogloditul cu ei?
În noiembrie procuratura sau SIS-ul i-a ascultat telefonul mobil de serviciu timp de o lună, dar n-au auzit mare lucru decît uăi şi pizdeţ. sau poate n-au avut specialistul bun să prindă ceva relevant. oricum, au reţinut o discuţie cu un coleg, în care acesta se plînge că legile se înăspresc şi că viaţa devine tot mai huiovaia. Căuta pile să se angajeze înapoi la Scut sau la CPs Buiucani.
Oricum, am mai aflat că sărmanul agar a fost pus sub învinuire acum o lună şi că degrabă va ajunge la judecată, unde va trebui să demonstreze că nu era printre cei 5-6 care m-au bătut pînă la leşin şi mi-au luat două camere video, şi să explice de ce a minţit despre aflarea lui la truşeni, cînd el era la capitală şi apăra cu eroism regimul Voronin-Papuc-Ţurcanu, dictatorial şi injust.
Dar un document de la SIS din 10 nov. 2009 mi-a trezit nedumerirea şi despre asta voi mai scrie curînd.

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Hai la spaghetti!

    Sunt inspirat de reclama cu dna sugînd o… spaghetă. Voi încerca nişte gînduri mai lungi, adică.
    1)Pentru Victor şi alţii. Cine-i Melchiades? Vă întreb la rîndu-mi: din ce generaţie sunteţi? Cum aţi reuşit să treceţi pe lîngă cel mai valoros roman /în spaniolă cel puţin/ a sec xx? Un veac de singurătate se numeşte, e de Garcia Marquez.
    2)Se vor ieftini bananele – o veste de ultimă oră. Căci se pare suntem pe calea de a deveni republică bananieră. Pentru detalii vezi acelaşi roman + Toamna patriarhului+istoria Americii Latine. A promiso chiar Biden – consolatorul. /după ce Obama a pus la calşe cu Putin “plnuri pe un veac”, adică strategice, a mers şi Biden în Georgia şi Ucraina cu consolări…A trecut şi pă la Dîmboviţa…/
    3) Memoria asta! Mai fericiţi cei de pă plaiul cu boi care nu o au. Eu, săracu, mi-am adus aminte, aşa din senin de Strîmbeanu A şi de strîmbătăţile companiei în care e pă post de înţelept /sic!/. Astfel, la 1995-6, acesta împerechiat cu Dănilă a Moldovei /azi patriarh al românilor/, organiza mitinguri pe la mănăstirile din Moldova de vest contra întrării României în NATO. Ţin minte cuvintele mitropolitului: nu avem noi nevoie de blocuri…Că azi Andriuşa e pentru ca toată lumea să se bage în bloc nu mă miră. A mirare e lipsa pă plai a memoriei, iar pă de alta a grosimii unor obrazuri presupuse subţiri.
    4) La vînătoare de năluci. Vezi Manifestul de pomină. Fantomele pentru bătrîna Europă sunt fireşti, vîrsta, dle… Unii de pă plai au de asemeni halucinaţii. Cică există o nălucă, care trebuie scoasă de peste tot. Condamnarea comunismului – ce presupune? Chiar nu mă pricep. Dacă-i vorba de stalinism, a fost codamnat încă de Hruşciov.
    Pentru mine este esenţială discriminarea ideilor de practici. Şi ideea comunistă este veche şi va fi veşnic reiterată. Profetul Isaia, Platon, Eminescu cu ale sale linii inspirate despre “miturile albastre din timpurile aurite”, au exaltat ideea comunistă, care este în afara categoriei de bine şi rău.
    Altceva este practica, adică bolşevismul, care presupune practica diabolică de realizare prin forţa brută un unui ideal. Apropo, Platon ar fi putut să fie primul bolşevic cunoscut în istorie. Nu a fost să fie: tiranul Dionisos nu s-a lăsat convins, nu a experimentat comunismul în Sicilia.
    Ce facem noi? Acuzăm ceva ce nici nu a existat şi concomitent îi susţinem pe bolşevicii deghizaţi în liberali, demo, etc. /lista o cunoaşteţi: lucinski, urekian, dabija…/
    5) Mare confuzie cu Transnistria în tagma anal/oral-istă. Ultima aberaţie de la VB: ca să vezi, ruşii nu ştiu ce să facă cu Transnistria. Iar filo-oral-istul V Pohilă vorbeşte la modul serios şi la Europa Liberă despre schimb de teritorii.
    De unde să fi căzut, de unde să se fi luat asemeni ideologi?
    Dar destul, să nu vă dălăciţi.
    Iurie Ţurcanu
    Pis.Am promis spaghetti, dar tot lapşa s-a primit, pentru plai – merge!

  2. […] Sursa » Am fost şi eu, ca Voronin la procuratură ieri […]

  3. Diverse
    Evident că e în lipsa inspiraţiei.
    1) Scrie bine N.Negri în Jurnal că cojocarul a pornito cu stîngul. Eu rămîn la părerea mea că însăşi ideea e strîmbă. Este un exemplu de evitare a normal-realului de dragul simbolismului, a gestului populist. Pentru unii interese /mandate, privatizări/, pentru alţii /plebea/ – simboluri. Aşa au făcut “cei buni” de la 89 încoace. Că ceilalţi nu-s mai bregi e o altă problemă.
    2) Am scris despre acţiunea Andriuşa versus NATO nu întîmplător. Despre stîmbătăţi eu scriam în ziarul lui Vasile Stati /Glasul Moldovei/. Regret puţine lucruri publicate acolo. Pentru unele aşi subsemna şi azi. Am scris despre “ai noştri”: fra Iura, Matei, Daibîja etc. Ce scriau la 1996-9 bogaţii şi negrii? Pă cine pupau? /NN ştie ce am în vedere/. Ei regretă? Cum aiurea Dabija-semilunatecul? /vorbea la modul serios despre cecenul Eminescu/. Scopul colaborării a fost şi o încercare de ai corecta pe cei ce au prihvatizat media. Dacă nu-mi permiteţi accesul la ziarele voastre eu merg la altele. Aşi! Ei îşi făceau interesul, se bucurau că mă “compromit”. Eu am fost la datorie şi am fost corect.
    3) Ce nu se face? Desecretizarea kgb-ului. Nu lustraţia, care e imposibilă, ci doar o deschidere a arhivelor. Nici ziarele, nici politicienii nu au lansat vreo iniţiativă…Why?
    4) Mă repet. Teleleu Tănase a refuzat să se spovedească la Raia Lozinschi, motivînd că are şi el gazetă, se va lustrui în ea. Nu a făcuto. Şi nimeni nu observă.
    5) Ascult posturile FM. Şi mă mir de ignoranţa fetelor şi băieţilor de la Antena C, Vox Basarabia ş.a. Confundă la ambele posturi viteza lumini cu a sunetului. Nu au însuşit lecţia de clasa a 5 “compararea numerelor întregi negative”. Auzim zilnic: temperatura de la minus 6 la mnus 10. Şi nu ne revoltăm. Din toleranţă, lene, ignoranţă?
    Iurie Ţurcanu

  4. Epoca Lucinschi

    Motto: Este pasăre care pre limba sa piere şi este pasăre care pre limba
    sa prosperă.
    /Iu tsu, parafrază/
    Jalonarea istoriei nu e un lucru simplu; se cer criterii, dar şi scopuri. La noi — scopuri în primul rînd. Se cere de demonstrat că 2001 este începutul tuturor relelor. Comandă de stat, cum se zice…
    1)Deja guvernarea 1990-94 a fost vicioasă. Războiul, în primul rînd, e dovada interesului «aleşilor» de atunci pentru ţară. Nu au făcut nimic pentru evitarea conflictului, s-au pregătit de el. Am în vedere evacuarea unor instituţii de la Tiraspol, dar nu numai. Nu era o politică clară: Încotro Basarabia? Declaraţiile erau populiste, acţiunile incoerente. Era de bon ton să fii unionist, chiar dacă era clar că unirea nu se face. Ce s-a făcut real este privatizarea ilegală. Ar trebui un dosar pentru fiecare deputat de atunci, pentru unii poate mai multe, nu neapărat la procuratură.
    2)Epoca Lucinschi e în vizor şi pă motivul că «veşnic tînărul» comunist-şmecher-liberal a împlinit o vîrstă frumoasă -70 de ani. Mulţi ani şefu! – zic şi eu şi trec la subiect.
    Presa bună l-a curtat, lustruindu-l peste măsură. Cît de lucios este, străluceşte şi mai tare pă bolta L&A, Jurnal, etc. /nu am citit ce scrie la Viorică — ar fi o temă aparte/.
    Cei de la L&A sunt şmecheri, cazul o cere. I se aduce o învinuire mare, dar falsă, de care el se desculpă uşor — şi iată-l «bălai şi puhav» /belîi i puşistîi, ca să fie mai clar/. Acest păcat ar fi fost relegalizarea partidului comunist. Cei de la Jurnal, mai familiari, ating tema smecherismului şi el recunoaşte: cu moldovenii ăştea dacă nu eşti oleacă şmecher eşti pierdut. Aici e o mare mistificare. A venit Kirilîci la putere nu prin şmecherii, a fost un scenariu bine pus la punct. Momentul paraşutării sale — 10 noiembrie 1989 este şi o filă a istoriei noastre. Şi cine crede că atunci a fost o şmecherie? Nu prin şmecherii i-a convins pă «ai noştri mari patrioţi» /în frunte cu Moşanu şi Hadîrcă/ să cedeze puterea în favoarea sa la 1993! Campania din 1996 la fel nu a fost o şmecherie. M. Cimpoi şi alţii nu au fost şmecheriţi, ci şantajaţi — părerea mea. Cu dosare de la partid, dar poate şi din altă parte. E locul bun pentru a aminti de rolul lui Matei /dar şi a celorlalţi — Moşanu &co/ în aranjament. Şi un rol aparte a Mata Harei noastre — Iulea Gore /nam!/ .
    Toată nomenclatura comunistă de la mic la mare a fost mobilizată, iar în frunte au stat oameni de nădejde, cadrovici cu experienţă.
    Ce a însemnat guvernarea Lucinschi? Curat subiectiv, dar din proprie experienţă: LEGALIZAREA CORUPŢIEI. A fost dată comanda: cine poate – să fure, să prade. I se uită alte «mici păcate», precum aderarea la CSI şi articolul 13 din Constituţie. Fiindă omul e deja d-al nostru.
    3) Mai am o întrebare retorică de tot pentru velgazetarii noştri în speţă pentru N. Negru care laudă epoca: unde aţi fost atunci cînd se instalau la putere clanurile corupte? În procuratură, poliţie, judecătorie, vamă, educaţie, biserică. Tot eu răspund, iarăşi subiectiv: sub cupola verzie a granturilor pe care şi le-au însuşit abuziv. /ele erau pentru noi, pentru toţi/
    Iurie Ţurcanu

    Pis. Am vorbit despre ăl negro ar fi păcat să-l tac pă ăl bogato, că-i mai barosan şi are tinicheli mai multe. Se îmbogăţeşte omul în plan educaţional. La matematică e la clasa 5, poate lua divizorul comun, inclusiv cel mai mic. Face concluzia că piatra nu va face casă comună cu untul. Nu a ajuns însă la multiplul comun, pentru a înţelege că untul, piatra şi negul au multe în comun. De exemplu: starea în spatele cuiva /urekian, sora Iulea, fra Iura/. Untilă şi Neagu nu pur şi simplu au stat la dosurile respectie, au laborat, dar şi au beneficiat din plin. Ăştea-s eroii zilelor noastre . Şi toţi cu fulare imaculate, dle! Impresionant! Impresionant de tot!!
    Cu limba la fel e bine, vorba unui banc despre ciucci: a mai însuşit omul un neologism şi-l repetă la nesfîrşit — capotarea. Şi capotează virtual pe toţi, pentru care are comandă.
    Piis. Mă refer în motto la cioroiul de mine, care croncăneşte nu a bine şi la păsărica Matei, care ciripeşte atît de frumos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: