Oare de ce nu sunt afişate procesele-verbale şi ultimele decizii ale CO al TRM?

Ultima dată, la început de februarie s-au adoptat decizii importante şi acele acte prezintă un mare interes public. Totuşi, dacă intri la TRM.md vezi, pe pagina Consiliului de Observatori, că ultimele documente sunt de acum o lună, din 15 ianuarie.
Oare de ce durează atît de mult, oare cît va mai dura, poate au ceva de dosit, de negociat cu publicul curios?
Ţinem neapărat să aflăm cine e misteriosul şi vajnicul avocat, care a reuşit în instanţă să obţină deblocarea concursului pentru funcţia deţinută de Adela Răilean?!

4 Răspunsuri

  1. Scîrba
    Motto: Atît mi-e de scîrbă de mutrele proaste…
    /iu tsu, parafrază după Garcia Lorca/

    1)Date uitate. Două mitinguri nesancţionate din februarie 1989 merită să fie amintite, cele din 12, respectiv 19. Am avut dosare pentru ambele, se pare. Întrun dosar nici nu am fost citat; am fost în sală la judecarea altor camarazi, motiv pentru ami face postfactum un banal dosar, o preîntîmpinare. Se întîmplau aceste lucruri la judecătoria Frunze a capitaliei. Jude-şef era Tudor Panţîru.
    Este o întroducere. Am auzit pe cineva la VB, în contextul evenimentelor din 7 aprilie, făcînd dezvăluiri anonime despre evenimentele anului 89: au fost şi atunci provocatori. Un stil curat moldovenesc, secretos şi laş. Eu ştiu la sigur că au fost. Şi dacă mi se permite accesul la materialele video, foto, eu pot şi să-i arăt pe cîţiva. Este meritul meu şi al altora, Gheorghe Ghimpu în primul rînd, de a nu ne lăsa provocaţi; şi am reuşit în parte, vărsări de sînge nu am avut, dar au existat oameni schilodiţi, bătuţi etc. Şi iată avînd un car de dosare la acea judecătorie, în mod normal, m-am pomenit şi în audienţă la şefu. Mă aşteptam la o confruntare, credeam că-mi este duşman… A vorbit curat omeneşte şi chiar dacă cu dosarele nu m-am clarificat, prezintă interes ce mi-a spus: luaţi seama, sunt printre voi provocatori. Am vrut să zic că Panţîru, chiar dacă e psd-ist, este băiat bun, moldovean de-al nostru, care la sigur va încerca să facă ceva pentru noi. Nu cred însă să reuşească mare lucru. La unul din acele mitinguri miliţia a fost deosebit de brutală, nu voi uita cum a fost reţinut dl Mihai Moroşanu.
    2)Ultimul număr al L&A e un adevărat «număr».
    Bula păpală în primul rînd. Are ce are Laie Daibîja cu limba moldovenească. Ne îmbăta pe la 88-89 cu poezioara sa, stropită cu ţuică de likeni, despre moldoveni ce nu ştiu…moldoveneşte! A cules mare roadă cu ea, noi fiind turmentaţi de logoreea sa şi a tovarăşilor săi. /se lăudau reciproc/. Şi azi se leagă de săracu Lupu, care-şi dă şi el cu părerea. Din neatenţie se bagă în matematici. Cît face doi ori doi? Răspunsul l-a dat în rimă mult timp în urmă iu tsu.
    Doi ori doi face atît
    Cît se cere la partid.
    Se pomeneşte pe un cîmp minat, nu trebuia să uite că-i voi aduce aminte, că el şi toată gaşca redacţională sunt corigenţi la matematici. Handicapaţi adevăraţi, nu pot calcula lungimea circumferinţei. /vezi L&A, ianuarie, 2005/.
    Cititorului naţionale i se serveşte o iuşcă, condimentată cu nume bune /A. Crihan/, rele /Gh. Petrenco/ – obişnuita kuhne dabijană, care unora le prieşte. Puterea obişnuinţei, a inerţiei.
    Dar «numărul cel mai» e al lui Jenea Gheorghiţă, pupător de serviciu. În numărul precedent îl pupa pă Lucinschi, în cel de azi îl pupă postmortem pe Vieru. Asta se cheamă, din cîte ştiu eu, necrofilie şi este o mare scîrbă.
    Vieru în locul lu Puşkin…Ambii sunt după văl, Puşkin şi-a dovedit peste veacuri valoarea. Vieru abea începe examenul timpului. Dar, dacă să-i comparăm din punct de vedere politc, ce avem? Primul /desigur Puşkin/ a fost un răzvrătit, un duşman deschis al Imperiului Rus — a şi suferit în consecinţă, a dat glas pustietăţii /spirituale/ de aci nu de bună voie. Al doilea /Vieru/ a fost un cetăţean loial al URSS, membru al PCUS din 1975/apr/, pînă prin 191-2. Şi a beneficiat de privilegiile pe care le acorda regimul celor «buni».
    Toată aiureala asta «Vieru şi Crist», «Vieru şi Eminescu», iată şi « Vieru şi Puşkin» este în defavoarea omului, poetului Grigore Vieru. Ar trebui so înţeleagă dna Raisa şi conu Călin; reacţia va fi cu atît mai dură, mai defavorabilă, dacă se încăpăţînează în această exaltare forţată. Repet, domnia sa Cronos va face ordine, să nu ne opintim în van.
    Iar pă dreapta-sus fratele geamăn siamez al lui Laie V Matei varsă o lacrimă pe acelaşi mormînt. Am fost nevoit să citesc… Mi-au venit însă alte asocieri. Acest ritm l-am mai întîlnit se pare. « Nu va putea nicicînd lancea ta răni orizontul/ Muntele e-un scut care-l apără» /Garcia Lorca, ceva despre drum, deosebit de frumos şi subtil/.
    Iar mai jos Aurică Silvestru cu referiri la «altarele păgîne» /eu mă întreb «din Babilon şi din Nenive»?/Din ce lume e eroul? Trăieşte la malul mării, dar Aurică îl întîlneşte în faţa Catedralei.
    Povestea ne aminteşte de Allocika Pugaciova /milion alîh roz, cîntec furat apropo de un alt mare românaş, zis Fuego/. În final un şir de întrebări «filosofice» şi în final apoteoza : Iubirea e unica cetate în care merită să mori.
    Lumea normală încearcă să trăiască în iubire, pînă, dar şi după moarte!
    Nu tristeţea m-a copleşit în final, ci disperarea. Şi scîrba…/promit o poezie la temă, dacă mai face astfel de «numere» Laie/.

    Iurie Ţurcanu.

    Pis. Mai mănîncă şi alţii la «huşi», gheorghii Codreanu şi Ghidirim ş.a. – îi las pă mîine.

  2. Bine-ar fi să fie bine…

    …zicea înţeleptul Creangă, exprimînd «firea moldoveanului». Încep cu criticalele la Scîrba, zău fără scîrbă, căci mi-a mai trecut. Confuzie totală a ceea ce este, a ceea ce se poate face real şi a ceea ce ar fi bine să fie, cu abstragere de la datul problemei.
    Pentru cei mai grei la cap /cu capul mai mare adică/, repet: există contextul geopolitic, pe care nu-l putem depăşi volitiv, adică nu ne putem alege viitorul. Avem un anumit grad de libertate, dar nu libertatea absolută. Din cîte se pare nu vom ieşi din zona rusească acum, oricît ne-am dorio /şi eu sunt cu această dorinţă, mai mult ca cei cu criticaua/.
    Altceva dacă ar fi existat o mişcare adevărată proromânească/europeană pînă la 1990, dacă după această dată s-ar fi făcut nişte eforturi serioase şi concentrate în această direcţie. Nu a fost să fie, am avut o serie de trădări în interes personal. Fra Iura nu este nici trădătorul cel mai mare, nici primul, nici ultimul, desigur. În aprilie 2005 şi Argintică /Serebrian/ şi, să ne fie cu iertare şi fără bănat, Filat au votat la fel ca şi Roşca.
    Patriciu cu dosarele ohrancei nu mă convinge, chiar dacă nu exclud colaborarea. Nu sunt eu avocatul lui Saşa. Cei care peste nişte ani vor scoate din arhive nişte dosare similare a lui Grig, ce vor zice? Mulţi oameni valoroşi au colaborat cu serviciile speciale. Heminghway ar fi un exemplu. Nu cu colaborarea/necolaborarea se măsoară Puşkin.
    1) Cultul Vieru este o butaforie care nu face cinste nici familiei, nici , vorba ceea ţării. Din care nu va fi folos nimănui. Asta am vrut să zic.
    Se mănîncă mult la huşi. T. Codreanu de la Huşi, cu ocazia celebrării acad. N. Corlăteanu, declara, că acest ar fi făcut pentru limba română tot atîta cît Eminescu, cît Vieru. Această – cum să zic? – că nu-s medic, de a-l băga cu orice ocazie pe Eminescu în pachet cu Grig este o batjocură la adresa lui Eminescu, care a şi prevăzut o asemeni răsplată din partea posterităţii. Acest husit /mîncător la huşi/ vorbeşte în ultimul «număr» al lui Laie de aforismele lui Vieru. Nu am avut răbdarea să citesc mai multe. Banalitatea ce mimează înţelepciunea îmi repugnă. Să nu fi ştiut Grig că şi pînă la el s-au făcut aforisme? Vorba rusului: ciukcea ne citakeli, ciukcea pisakeli.
    2) Pragmatismul moldovenesc s-a dovedit a fi destul de contagios, mai rău ca gripa porcină şi tusea măgărească. Nu ştiu de Băsescu /marinar fiind este mai puternic/ dar cioca-Boca şi ceilalţi din guvern s-au molipsit, caută relansarea relaţiilor bune cu Gazpromul, cu Putin, deci. Poate Băsescu nu va merge la Moscova poate da, dar Boc nu are încotro. Evidend, nu scoaterea trupelor ruseşti din Transnistria va fi pe agendă.
    3) Suntem români şi punctum! Cîţi dintre cei ce afirmă sau contrazic exclamaţia cunosc contextul? Nici eu nu-l ştiam şi nu găseam pe cineva să mă ajute. Am răsfoit Publicistica şi m-am lămurit. Eminescu pune punct discuţiilor sterile despre ceea ce suntem: daci sau romani? « Romani sau daci, daci sau romani, n-are nici o importanţă. Suntem români şi punctum!». Cu atît mai mult miturile nu au o valoare azi. / Le-am putea însă da — e o altă problemă/.
    4) Săracu Lupu! Deştept fiind, a încercat o soluţie şi pentru întrebarea fundamentală / cea identitară/ de la Răscrucea proştilor. A devenit «malicic dlea bitia» / cine îmi spune cum e pă româneşte?/. Toată lumea «bună» îl critică, de fapt îşi exibează patriotardismul, că altfel cum so faci? Se vorbeşte despre schimbarea părului… Mă miră că nu se citează vorba despre lupul pe care oricît l-ai hrăni, totuna trage cu coada ochiului la pădure… Cît va răbda Lupu? Flămînd /n-are un post pe măsură/ şi bătut de cei pe care i-a adus la putere, greu de crezut că nu ar trage cu ochiul spre tufişurile politice… De presupus că e şi curtat.
    5)Nasc şi la Basarabia Herzeni!. Herţene, de fapt. Adică Maria Herţa ot Ialoveni, care face şi editoriale la VB; uneori spune şi lucruri bune. Dar ultima intervenţie în care dă alt nume manipulării /din pudoare? / nu mi-a plăcut, dar a fost pe gustul redacţiei probabil datorită şutului ce i-l dă aceluiaşi Lup. Şi nu unul Lupu foloseşte tehnologii. Nu încearcă să ne prostească cu eşarfe albe un Petrenco /cu cu/? Alţii cu verzi, alţii cu roşii. Ne au de boi şi chiar suntem dacă acceptăm această abordare, le permitem să ne proceseze/ prostească în aşa mod.
    Iurie Ţurcanu

  3. Ortotocsie şi Bolşevism
    Motto: A căzut, a căzut Babilonul cel mare!
    /Apocalipsa/

    Este tema mea, am meditat la ea mult, ba am şi publicat cîte ceva, chiar în ziarul lui Dabija /Lanţul al patrulea, 1993, 30 sept/. Dar azi eu sunt un pic altul, nu mai sunt categoric şi inflexibil ca altădată. Ceva de spus totuşi am; şi cred că e momentul, că se cere.
    Conform logicii comune, dacă ortodoxia şi bolşevismul s-au confruntat şi dacă bolşevismul e ceva rău, apoi ortodoxia este ceva bun. Este o logică vicioasă, o ştia deja Platon. Ca şi în alte cazuri sunt nevoit să precizez: nu sunt pe post de avocat, dar nici de procuror.
    Fără îndoială, bolşevicii erau atei, inclusiv cei de origine evreiască. /Cei mai mulţi dintre ei erau lipsiţi şi de complexul naţional, erau cosmopoliţi după modelul lui Marx/. În context nu a fost neaşteptată atitudinea lor faţă de religie, în mod special faţă de biserica majoritară. În afara supărărilor istorice – Bis. Ort. Rusă a fost pe parcursul a circa 300 de ani instrumentum regni a Imperiului – în cadrul Revoluţiei şi a Războiului civil, Biserica a fost contra noii puteri. O reacţie era pe cît de aşteptată, pe atît de motivată. Formal au făcut şi lucruri bune, au divorţat de biserică, i-au dat carte de despărţire, au desfiinţat Sinodul, care era impropriu ortodocsiei şi a fost întrodus de către Petru din considerente de stat, nicidecum religioase. Bolşevicii au întrodus calendarul gregorian etc. Şi peste toate astea – o teroare sistematică pe parcursul a 70 de ani /au fost perioade diferite/.
    A fost deci şi duşmănie, dar în fond concurenţă în lupta pentru minţi şi inimi. Dar – principalul ce am de spus – a fost atunci şi este astăzi o continuitate. În context: aici şi acum nu se cere o condamnare a comunismului /de fapt bolşevismului/ ci a ortodoxiei. Asta fiindcă Imperiul Sovietic nu a dispărut după 1991, ci a metamorfozat, s-a întors la forma clasică de Imperiu Rus. Trei valori: un ţar, o credinţă /evident care/, o limbă şi-au avut echivalentul sovietic: un vojdi, o ideologie, o limbă. Printre ultimele declaraţii ale lu Dmitrii Medvedev: ortodocsia stă la baza modernizării. Chiar surprinzătoare această orientare spre înapoi… Cu această realitate ne confruntăm /revenirea Imperiului la forma sa clasică, cea de tandem Autoctaţie-Ortodocsie/, dar retardaţi fiind ne luptăm cu ceea de la 1960. Un argument ar fi şi ultimele apariţii editoriale ale lui Valeriu Pasat, care e băiat bun dar de o anumită orientare. Are dreptul la ea şi eu am tot respectul pentru el şi nici orientarea nu-mi pare azi bizară.
    La modul practic: vom mai rămîne ceva timp /secole?/ în zonă, deci ar trebui să punem la cale nişte strategii pentru a face faţă situaţiei. Ar trebui să săpăm nişte tranşee, nişte linii de apărare să fortificăm… În caz contrar vom fi cel puţin asimilaţi /tot nu-i rău /.
    Paralela istorică. Sub pretextul apărării ortodocşilor din Imperiul otoman, dar şi din Austro-Ungaria ruşii si-au extins influienţa în Balcani, iar sub pretextul solidarităţii internaţionale si-a extinso practic pe tot globul.
    Şi un “banal” adevăr. Centrul ortodocsiei mondiale este nu Constantinopolul sau Ierusalimul, sau Atosul, ci Moscul /aşa sună mai bine, nu de alta!/. Nu doar numeric şi economic ci şi spiritual. Şi pentru români e valabil adevărul, oricît de autocefali s-ar declara.
    Tema este infinită şi nu am scopul de a-i pune punct.
    Voi reveni.
    Iurie Ţurcanu

    Pis. Pentru comentatorul Anonim. Ai putea să te desecretizezi, musiu, mai e şi în vogă; să te apropii şi să îndrăzneşti a fi isteţ în confruntare directă. Că respectabilul Laie a pus mîna pă bunuri şi titluri mai ales, ce nu le merită este o ticăloşie. El nu-i cel mai prost dintre muritorii de azi, dar nu se va alege cu nimic în perspectivă, datorită atitudinii josnice, pă care a acceptato cu bună ştiinţă. Nu-i neg anumite calităţi, chiar şi fapte, dar în ultimă instanţă şi pă fond a lucrat răul /de la 1986/. Mizeria politică cu care ne confruntăm este în mare parte opera sa. Dar destul, mai vorbim păste 100 de ani, cu dosarele /kgb-ului/ pă masă.
    Şi ţuica de likeni nu eu am inventato, ci Laie, citeşte poiezioara!
    Piis. Bolşevicii au avut în mare parte avizul populaţiei. Nu exclud influenţe străine /evreii mai ales/, sau interne /Tolstoi, mişcarea socialistă/, dar nici factorii interni ai Bisericii nu sunt de neglijat. Sub acoperirea statului Biserica nu a avut grijă de starea spirituală, culturală şi materială a păstoriţilor. La nivelele superioare nu era totul bine. Un exemplu: la un moment Rasputin divizase ierarhia în două.

  4. Adresare /deschisă/ dnei Rodica Mahu

    Asta după ce cîţiva ani în urmă i-am făcut aceiaşi adresare verbal. Este vorba despre protestele din 1995-6, a căror protagonişti au fost dna Iuliana Gore-Costin /în jargoul meu горе нам!/ şi A. Petrenco /cu cu/. Nu să se creadă că mă leg de dumneaei aşa aleatoriu, din moft. Era pe atunci la Radio şi a fost martoră pertinentă a evenimentelor. În discuţia ce am avuto cîndva a recunoscut că nu a fost bine ceva atunci, a dat dovadă de competenţă profesiională /nu i-a scăpat sensul evenimentului/, mai are şi detalii preţioase ce complectează tabloul.
    Deci, avînd dna Mahu memorie şi bunăvoinţă şi posibilitatea de a ilumina /cuvinţelul, ca şi altele nu e întîmplător!/ o pagină a istoriei noastre recente, de ce nu ar faceo? Curaj, Rodico!
    Altfel, în primul rînd eu voi zice după Gicu că gazetarii noştri sunt nişte impotenţi /gazetăriţele respectiv – nişte frigide, care nu se aprind la ideea naţionale/. În al doilea rînd va trebui să scriu eu neinformatul şi, ce-i încă mai rău, negentilomul despre protagonistă şi faptele sale /mi-a trecut aseară nu doar cu deşertul ci şi cu multă gălăgie la VB/.
    Zău, nu ar fi bine pentru Rodica, Iulea, Iura. Nici pentru unul.
    Repet refrenul preferat. Această atitudine pentru ceea ce a fost ieri /istoria recentă/ pune la îndoială necesitatea memoriei comune, a istoriei, la moldoveni /la români nu e cu mult mai bine!/
    Aştept o săptămînă reacţia Rodicăi; rog cine poate, pe Oleg în primul rînd, s-o anunţe că i-am rearuncat mănuşa, o provoc /în sensul bun/ la a face gazetărie adevărată, încerc să o aprind, să-i aduc aminte de tinereţe.
    Poate cititorul atent a observat că nu mai am rubrica Timpenia săptămînii. Poate cineva crede că mă tem de teleleu, tăticu lui ministru justiţiei. Aşi! Ceea ce se scrie acum la TÎMPUL nici pentru timpenii nu marge.
    Dar mi-a venit chiar azi ideea să iniţiez una nouă, precum urmează:
    AIURELILE LUI AURICĂ. Aiurează A. Silvestru nu doar la Est de Vest /în L&A/ dar şi la Vox Basaraborum. O mostră de-aseară, din editorial de duminică: Toţi regii pămîntului nu au făcut atîta cît a făcut Isus cu vorba. Isus ar fi deci un V. Matei /vorbareţul #1 al plaiului cu boy şi mioare/ al Israelului. /folosesc un tipar vehiculat intens pă plai/. Îmi aduc aminte de sărmanul Hamlet: Vorbe, vorbe, vorbe. Cu precizarea că pă plai ele sunt goale, sterile. Actul vorbirii, unei asemeni vorbiri aiurite a la Aurică, este de fapt o masturbaţie. Este pă de o parte perversiunea sa şi a celor ce-l promovează, pă de alta – lipsa de gust a celor ce înghit cuminţi asemeni product /rodul actului masturbării/. Este omniprezentul gust porno dar cu mirosul specific de la coada vacii.
    Iurie Ţurcanu

    Pis. Dar mai există o variantă: dna Iulea în tandem cu Tolea Petrenco /+ al treilea, care poate fi aceiaşi Rodică cu altă bundică/ fac o cronică a celor evenimente. Dar asta e deja din domeniul SF.
    Piis. Pichetarea de vineri. Gazetarii noştri nici de măscărici nu-s buni. Au lătrat la deputaţi, poate au şi schelălăit. Aşa-i cînd nu eşti profesionist, joci roluri improprii.
    Piiis. Nici măcar presă galbenă de valoare nu avem! În cazul Iulei ar fi tare cstati nişte detalii galbene. Sunt secretizate, probabil. Bineinformatul Viorică ştie multe, dar ştie şi să tacă. S-s-t!
    Piiiis. Sunt întro dilemă mai mult ca hamletiană: să croncănesc, să nu croncănesc… Şi supărat foc pă Rodica care nu vrea să ciripească. Dar am promis deja: voi croncăni, dacă nu se ciripeşte.
    Ciau, păsăricilor! Chiar mîntui!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: