Azi am fost dat definitiv afară de la Jurnal

Şi am mers doar să-mi închei conturile cu ei, să iau ultimii bani (că aşa se dau, la contabilitate o parte, şi pe card o altă parte), să iau carnetul de muncă şi să mai predau ce aveam de la ei. Dar m-au văzut chiar de la intrare cerberul bucureştean şi celălalte vasluian. Nu ştiu care, dar pot face o aproximare, a dispus gardianului să mă scoată imediat afară. Nu m-am împotrivit, pentru că tocmai îmi încasasem banii. Dar mă întreb şi îi întreb: dacă vin mîine după carnetul de muncă (azi nu era fata de la cadre) cu tot cu un inspector de la instituţia de stat specializată, o să mă lăsaţi să intru, sau o să procedaţi ca şi cu sindicatele şi cu angajaţii incomozi: AFARĂ!?

18 Răspunsuri

  1. […] Sursa » Azi am fost dat definitiv afară de la Jurnal […]

  2. dar nedefinitiv cum te dadeau afara?😛

    • păi, emiţînd ordine de avertizare, reţinere din salariu, mustrare, iar pe 1 februarie, de concediere

  3. Şi asta-i presa care îi place să se creadă şi să fie receptată drept liberă! Sunt nişte rahaţi care n-au nimic în comun cu libertatea şi democraţia, în speţă cu libertatea de exprimare.

  4. Nu mă miră că te-au eliminat. Era a mirare că te-au acceptat, nu eşti din formarul lor.

    NU idolatriei!
    Motto: Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol
    Numesc sfînt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează…
    Idolatria este un fenomen peren, de la Adam adică, pînă în vecii vecilor. Este un viciu al regnului uman, o cursă specifică, în care este greu să nu cazi, om fiind. Tot om fiind însă, faci un efort pentru a o evita.
    Fără îndoială postularea unui Dumnezeu unic este miezul Vechiului Testament. Eu sunt Domnul. Să nu ai alţi dumnezei, să nu te închini lor. SĂ nu-ţi faci idoli — urmează. Or, idolul pretinde la rolul lui Dumnezeu. De după idolul, care uneori pretinde al prezenta pe D-eu, nu-l putem vedea pe Dumnezeul cel Viu. Anume aşa, adevăratul Dumnezeu este viu, idolul este mort, este aşa de la concepere şi nici o aspiraţie a închinătorului nu-l poate învia. Este o întroducere.
    Suntem martori la acest fenomen /mai mult decît uman ar zice Fri Ni, alt chinez/ de creare a unui idol. Este vorba de crearea cultului Grigore Vieru. Cu asocieri riscante şi aiurite: Vieru şi Crist şi Eminescu şi Moise şi etc şi tot. Fiindcă nu se scapă nici o ocazie de a-l băga întrun context apriori bun. S-a îngrijit şi poetul în viaţă de crearea acestui idol. În orice grădiniţă vedeai de pe la 1985 chipul stilizat al său. Azi ce să mai vorbim. Am trecut pe la trei librării, una chiar din centru; la două am dat chipul luminos al poetului plaiului cu boy, la nici una nu am dat de chipul lui Mi Emi! Şi ne revoltăm de chipul lui Voronin prin toate cabinetele. Care-i razniţa, chiar nu înţeleg? Cu ce comunistul Voronin e mai bun/mai rău ca poetul-comunist Vieru?!
    O idee neoriginală, cam întîrziată, o replică la o aiureală gazetărească /Bine i-ar sta lui Vieru în locul lui Puşkin/. Eu mă întreb dacă nu i-ar sta şi mai bine în locul lui Vlad ulianov /zis Lenin/. Adică, de ce nu i-am făcut mauzoleu, tovarăşilor idolatri, domnilor bigoţi? Locul în PMAN e gol şi, vorba rusului, «locul sfînt se teme de vid».
    Fiind vorba de Ilici este bine să amintim că lideri ca Voroşilov, oricît de bolşevici nu ar fi fost se pronunţau contra mumificării conducătorului, înţelegînd că e vorba de idolatrie. Fiindcă erau totuşi din creştini, aveau o educaţie creştină de care nu puteau scăpa.
    La noi aşa ceva nu există. Nu se ridică nici un lider să facă ordine, să zică nu e bine. Nici din cei «spirituali», nici cibricii, nici ciunţii nu protestează. Unii politicieni vor folosi idolul în campania electorală ce va să vină prin octombrie şi poporul bigot anină /am tradus din rusă cliuiot/ la idoli. Acestora nu le pasă nici de starea spirituală a naţiunii, nici de cea materială; interesul e unu — luarea puteri. Cu ajutorul lui D-eu, a altui personaj, a idolilor…
    Ca să fie clar: înţeleg această dorinţă de a avea exemple, dar asta înseamnă că trebuie să creştem personalităţi, nu să le decretăm. Vieru nu este bun exemplu ca politician, dar nici ca cetăţean, fiindcă a fost întruchiparea ambiguităţii şi inconsecvenţei şi a acţionat în interes personal, de familie, de grup.
    Dar în baza unor poezioare patriotice, scrise după luptă, s-a creat chipul unui luptător. Prin abstragerea de la omul real cu interese materiale, egoiste — cel al unui spiritual. Şi iată idolul e gata. Mergeţi boi şi mioare la închinare întru mîntuire.
    Vieru a fost creştin botezat desigur, dar ca membru a unui partid anticreştin şi-a pierdut această calitate, se cerea deci o rebotezare, careia îi precede un act de pocăinţă. O mea maxima culpa. Şi A. Lupan, care nu ştiu cît de creştin a fost, a avut curajul să o facă. Vieru nu l-a avut. Ideea rebotezării nu e a mea. În Georgia a avut loc un asemeni proces. Eu am încercat să-promovez la noi; personal m-am botezat în Biserica Adventistă.
    Repet: pledez împotriva idolatriei, nicidecum al omolui şi poetului Grigore Vieru.

    Iurie Ţurcanu

  5. Libertate lui Ţurcanu!
    Motto: Camborio dacă erai
    Fîntînă de sînge făceai
    Cu cinci blestemate izvoare!
    /Garcia Lorca, Prinderea lui Antonio Camborio…/

    A fost una din lozincile mitingului din 26 februarie 1989 de rînd cu «Limbă de stat!», «Afabet latin!». Desigur Laie nu-şi va aduce aminte de eveniment. Să se fi strigat «Daibîja!» era altă poveste, găsea o mie de lingăi şi pupători, a căror osanale să le publice în ziarul său. Şi chiar dacă I. Caţaveică de la L&A a făcut atunci investigaţii, materialul l-a publicat în alt ziar /Făclia/, împreună cu Năstase şi Gonţa /aproximativ/. Iată cum Laie şi ziarul său erau cu noi, luptătorii! Iată cum lupta el!
    A început de fapt evenimentul pe 24 februarie. Eu eram citat pentru a doua zi /sîmbătă/ la judecătoria dlui Panţîru şi era clar că aveam să fiu judecat mai sever. În consecinţă am decis să protestez în faţa guvernului. La un moment şmecherii de acolo m-au ademenit înăuntru, la «audienţă». Peste ceva timp pă uşa din dos a întrat un comandou de gradaţi, nemascaţi, încă nu se practica aşa ceva şi am fost ridicat, tot spre aceiaşi uşă. Se adunase şi gură-cască, ca la urs, nu ştiu dacă se mai pichetase guvernul pînă atunci. La cîţiva paşi pînă la uşă l-am observat în mulţime pe «însăşi» Grig. Exact pentru un moment, greu de măsurat, m-am oprit, am vrut să-i fac o adresare, să-i transmit poate placatele /ce rost avea?/. Dar mai mult, am aşteptat de la el o reacţie. Aşi! Înţelegînd, am continuat drumul. Iată cum a stat pe baricade Vieru! /Aşa se zice la Dîmboviţa, am auzito cu propriile urechi/.
    A urmat calea Ieşilor, adică sectorul de miliţie, apoi Judecătoria. Pe motivul că eram recidivist periculos, judele Alexandrov m-a făcut cu 10 «sutci». Am declarat greva foamei în sala de judecată şi din negligenţa /poate cu voie/ a secretarei dlui Panţîru am sunat soţiei, am informato despre situaţie.
    A doua zi soţia împreună cu copiii au pichetat, cerînd eliberarea mea. Au făcut şi ei aproape aceiaşi cale.
    Duminică au pichetat la fel şi au fost unul din focarele manifestaţiei, care a fost de cea mai mare amploare. De la KPZ-ul de pe Cibotari auzeam zarva din centru, fără a desluşi ce se scandează. Iar spre seară au venit în curte mulţi miliţieni, li s-a adus cina acolo. Pentru mine, la a treia zi de post, era un miros de masă împărătească. Dar mulţimile nu au venit la KPZ, au mers la închisoarea de pe Tighina. Oricum nu am fost eliberat. A doua zi, luni, am acuzat dureri în abdomen, se pare că chiar le aveam, şi au chemat salvarea. S-a nimerit un medic adevărat, nu e de mirare că era evreu, care a insistat să fiu dus la spital, pentru o clizmă mai deosebită, ceea ce s-a şi făcut. Acolo eram sub pază, dar aveam parte de un comportament normal; am fost consultat chiar şi de un consiliu special, care venea din partea ministerului sănătăţii.
    Am continuat greva foamei şi celelalte zile.
    Iurie Ţurcanu

    Pis. Sunt supărat pe Grig, că «a uitat» epizodul 24 febr. 89. Putea să facă o poezioară după modelul celei din mottou.
    Piis. Prima seară la KPZ am avut o companie pestriţă, băieţi buni, care făceau nişte glume…Dar nu mi-au făcut vreun rău. Zilel următoare m-au pus împreună cu un fost puşcăriaş, un provocator, a fost mai a naibii…
    Piiis. Nu e la temă, dar nu mă pot abţine. Scrie în Bula de azi Laie despre bancurile cu moldoveni publicate la Odessa. Proşti mai suntem! Şi Dabija ştie acest lucru, fiindcă el a făcut asemeni bancuri la noi. Reproduc pă cel mai «celebru». Un şef ciukcea pe pat de moarte: să-i păziţi pe moldoveni! Se clarifică motivul: dacă dispar moldovenii rămîn ciukcii cei mai proşti. Motiv pentru care l-am rebotezat pe Laie în ciukcen, adică retezat pă crieri, nu pă …aia, ca cecenii. Motiv din care şi-a pierdut iremediabil respectul meu.
    Piiiis. În acelaş «număr» generalul Ion Costaş reiterează neadevărul despre asemşnarea /ca două picături de apă/ a evenimentelor din 10 noiembrie 1989 şi 7 apr 2009. Halal, dle general! Evenimentele pot fi analogate, au fost ambele provocări şi atît. În 89 scopul a fost aducerea acasă a lui Kirilîci. Ce a fost la 7 aprilie…eu am spuso cu altă ocazie, dar voi mai reveni.
    Gata, m-am dezhidratat total.

  6. Prolegomene

    La o viitoare scriitură despre dna Gore-nam!
    M-am împiedicat în ea la Vox Basaraborum, întrun interviu “de duminică” cu gazetăriţa Marie B-S. Aceasta fie că nu e creştină, fie că nu e inteligentă. Gore a făcut mult fum spiritual /tămîierile în acest spaţiu sunt ceva obişnuit, necesar chiar/, o afirmaţie însă ar fi trebuit să o derangeze pă gazetăriţă în cazul că se nimerea fie creştină, fie inteligentă, fie şi una şi alta, caz mai rar, dar existent. Anume: “Învierea lui Isus este o depăşire /desfiinţare/ a karmei” /după memorie/. Pentru creştinii normali este ceva de neînţeles. Ce este karma? Pentru cei paranormali este pur şi simplu un conglomerat de vorbe, obişnuit discursului eclectic. Eu, creştinul, ştiu ce înseamnă şi karma, dar mai ştiu ce este Karma Yoga, pe care am practicato, poate o mai şi practic. Metisarea noţiunilor atît de diferite este semnul lipsei de gust, spiritual în cazul de faţă, este dovada lipsei de adevărată experienţă spirituală, creştină sau yoghină; este expresia unei religiozităţi pur verbale. Simptome concludente /este vorba de boală spirituală/: logoreea, care se pretinde elocvenţă.
    Dar totul abea începe: Gore nam se pune pă post de guriţă /femininul de la guru/ a întreg Plaiului. Vom auzi încă multe descoperiri în acest Post Mare. Popa Ciuntu ar putea să-i pună canon Mariei, dacă continuă şi dacă, care cumva, nu este şi el paranormal.
    Aştept reacţia nejunei Rodica, pentru a da u text mai larg: o va investiga pe Iulea sau ba.
    Sincer să fiu aşi prefera să nu croncănesc… Dar mă voi putea reţine?
    Iurie Ţurcanu

    Pis. Comentatorul iconolatru Mihai are tot dreptul să se închine la ce-i place, zău nu-l opresc. Dar nici el nu mă va opri să reafirm adevărul: închinarea la idoli este o scîrbă în faţa lui Dumnezeu. Accept că pentru unii este unicul mijloc de a se apropia de Divinitate. Este ca cîrja pentru un olog. Pentru omul normal închinarea adevărată e în Duh. Şi obiectul închinării nu poate fi decît Dunezeul cel Viu. Pentru omul normal, viu şi el, în adevăratul sens al cuvîntului.
    Ion ot Criuleni are dreptete, dar încîlceşte oleacă: una e creaţia lui D-eu şi alta e creaţia omului.
    Scopul scriituri mele a fost unul “pragmatic”: încerc să opresc idolatria în acţiune. Cea concretă de Aici şi Acum /sintagmă la modă, ar puteao uza şi Iulea, dar o folosesc şi eu/, crearea idolului naţional Grigore Vieru.
    Şi asta pentru că: IDOLUL NU FOLOSEŞTE LA NIMIC! / Apostolul Pavel a spuso, se pare/ .
    Piis. Dezlănţuit confuzia se îngroaşă /la propriu şi figurat/. Şi Urechian, săracul, e analogat cu Crist! A fost şi el vîndut de mai multe iuzi /iu co…/. Aşa-i cînd “discipolii” sunt cumpăraţi de la bîlciul politic moldovenesc! Sunt o vreme lachei docili, prind la seu /unii la unt/ şi rapăn şi o fac pă independenţii. Aşa-i în lipsa ideilor şi a oricărui idealism.

  7. In memoriam Nicolae Costin

    L-am cunoscut şi eu pe primarul de Chişinău, unul din liderii FPM N. Costin. Ţin minte chiar şi ocazia cînd am vorbit cu el prima oară, nu însă şi data; să fi fost 19 martie 1989. Era vorba de o întîlnire a conducerii cu poporul la Teatrul de Vară. A fost o acţiune comună a partidului şi frontului /atunci se numea altfel/, fiindcă erau alegeri în Sovietul Suprem al URSS. O acţiune similară s-a repetat pă 11 febr 1990, apropo. Avem şi eu ceva de spus şi tovarăşilor din conducere şi celora din mişcare, dar şi poporului. Ca de obicei eram blocat, dar eram atunci în glorie şi nu mă puteau opri, apelam la mase. Eram deci pe scenă în încercarea de a obţine cîteva minute… Atunci s-a apropiat de mine un bărbat bine făcut, tunsura «iojik», m-a salutat, am vorbit ceva, se pare că s-a şi prezentat, oricum de atunci eram cunoscuţi şi am fost în relaţii bune, în sensul că eu nu am avut cu el neînţelegeri, cum am avut cu Şalaru ş.a. Tunsura şi ţinuta m-au făcut să cred că este din garda nomenclaturii, kgb-ist adică. Nu ţin minte dacă a figurat în listele cunoscute, dar ştiu că toate fronturile au fost opera KGB-ului, deci probabilitatea e mare să fi fost. Aici precizez: întrebarea cine a fost kgb-ist nu e corectă. Cine nu a fost? – este cea adecvată.
    Pentru azi mai mult despre evenimentul în cauză. Am vorbit şi eu, dar eram ţinut de ambele părţi de liderii mişcării, ca nu care cumva să-l ofensez pă multstimatul Semion Kuzmici. Unul din cei ce mă curau îl ţin minte, nu-l numesc, mi-e ruşine de ruşinea lui, dacă şi-ar aduce aminte de cum a fost lakeu în acele momente. Eram pregătit dar nu am spus totul ce aveam de spus. După obicei am citit din Biblie, de astă dată din Neemia, cap 9. Dau doar cîteva versete. «Şi astăzi, iată-ne robi! Iată-ne robi pe pămîntul pe care l-ai dat părinţilor noştri, ca să se bucure de roadele şi de bunurile lui.» /vers 36/…. Nu erau întîmplătoare citatele. Că suntem robi o spusesem despre noi încă de la 1979-80, declarînd totodată că eu mă voi ridica împotriva acelei situaţii. /În satul meu natal relatarea evenimentului a ajuns modificată anecdotic: eu i-aşi fi dat în cap lui Grossu cu Biblia. /
    Atunci a fost şi posibilitatea de răsturnare a lui S. K. Se punea întrebarea susţinerii canditaţilor la deputăţie. Cînd s-a ajuns la Grosu Andrei Ţurcanu, cu umorul ce-l caracterizează, a întrebat cam aşa: Ce facem cu acest tovarăş? Cei prezenţi însă l-au votat şi pe el. Ar fi fost un lucru bun scoaterea din circuit al lui Grosu atunci în primăvară /am fi evitat epizodul 10 noiembrie/ şi a fost posibil, nu a fost voinţa liderilor de atunci, care nu au avut niciodată o voinţă fermă. Acum îl vor încrimina pe săracu S.K., dar nu pe motivul adevărat, ci pentru că ei /!/ i s-au închinat cîndva. Complexele şi reflexele primitive conduc elita noastră, asta-i.
    Destu pentru azi.
    Va urma.
    Iurie Ţurcanu.

    Pis. Voi scrie în continuare despre Iulea. Şi să se ştie, nu graţie încurajării din partea Samantei /pentru care îi muţumesc nespus/, care ar putea fi şi o provocare — sunt lucid. Nu pot să nu scriu, nu pot să mă abţin, cu tot dezinteresul societăţii.

  8. niste nesimtit…..doar n-a fost oleg brega cel care a pus bazele jurnalului daca putem zice asa????rusineeee…….

  9. Draga luptator cu morile de vint, cit o sa mai tii asa? Cu cine, de fapt, lupti? Aceea te-au ciomagit, astea de alunga de la servici…. ceva nu e in regula cu tine. Sau nu….. Domnul nu bate cu batul… poate. Am fost si eu tinar si nelinistit, plin de entuziasm, dar…. nu era cazul. Sunt si alte lucruri de facut frate.

  10. salut,

    de ce teau dat afara in asa mod ? care a fost cauza ?

  11. de ce omule?cum teau dat afara sau tu teai ,,exilat”?

  12. scuze,am fost oarecum nepoliticoasa,imi pare rau,sincer….ar fi grozav daca teas intilni pe 27.hai noroc!

  13. Anişoară, impoliteţea ta nu m-a deranjat, mai mult mă dor greşelile la scris: te-au, te-ai, te-aş se scrie aşa, ca la mine😉
    Sper că pînă pe 27 o să însuşeşti măcar asta. La care dintre acţiuni participi, io sper să fiu la petrecerea feisbuchiştilor precum şi la mămăliga pe întuneric din timpul Orei planetei…

  14. da,da,da.las-o draga nu sunt chiar asa ignoranta o sa te convingi pe 27.iar greselile au fost mecanice…voi fi cu cei de la basarabia pamint romanesc.

  15. de fapt comentariul de mai sus e al meu…

  16. salut,oleg am fost chiar deceptionata nu te-am vazut la marsul dedicat unirii.de ce omule?stiu ca a fost ghenadie,si tu?….

    • soro, pentru tine (şi alte fătuci interesante) aş fi venit, dar erau prea mulţi şi zgomotoşi acolo, iar eu aveam prea multă altă treabă de făcut
      poate altă dată, poate după unire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: