Am crezut sincer că pot să mă exprim, aşa cum anunţa Jurnal TV la o emisiune în direct. Acum mă îndoiesc că e posibil şi cer socoteală!
Era 6 aprilie 2010. Am văzut că preţul unui sms este de 8 lei, dar, pentru că aveam ceva important de comunicat (în studio era un poliţist, care se dă acum lider sindical) am expediat la ora 21,58 un mesaj, care însă n-a apărut pe post nici pînă la pauza de ştiri, nici după aceasta. În schimb am primit imediat un sms care mă anunţa că mesajul meu a fost expediat, apoi un al doilea, că n-a fost acceptat deoarece nu a fost conform cu regulamentul. De altfel, am primit aceste mesaje contradictorii în dublu exemplar, chiar dacă am trimis părerea mea o singură dată.
La data de facturare 16, am văzut că într-adevăr mi-au fost opriţi de două ori cîte 8 lei, deci Jurnal TV sau Orange mi-au luat 16 lei, dar în schimb nu mi-au dat nimic, decît cele patru mesaje scurte deruntante şi enervante.
Acum mă adresez ambelor administraţii, a postului tv Jurnal, dar şi operatorului de telefonie mobilă Orange. Vă rog să identificaţi din ce cauză a apărut această problemă, cine e vinovat de taxarea mea fără prestarea unui serviciu, de ce este invocat în mesaj un regulament, care nu este adus la cunoştinţa celor care apelează la 10501. Cer să identificaţi persoanele vinivate de acest incident, să o pedepsiţi regulamentar şi să identificaţi o cale de compensare a prejudiciului cauzat mie, altfel voi fi nevoit să apelez la instanţele de judecată şi alte organe de drept.
.:EU:. ziar personal de O.Brega 
[…] » Jurnal TV sau Orange ne fură? Mai vezi » Anunțuri | JOBuri | Știri | Horoscop | Meteo | Sondaje Articole […]
Umplutura
Motto:Bietul ins, de cer să-l purec?
/Mi Emi/
Cu tot stafful considerabil, Tănase are probleme cu umplerea ziarului. Rezolvă în mod diferit problema. În preajma Anului Nou l-a hărţuit pe săracu Viorică-Săptămînalul cu o javră – Frişcu.
De la o vreme o face pă pozitivu, mai mult ca pozitivu chiar. Publică dintrun volum al unui artist pă post de guru, cu un nume mai special – Puric.
Rubrica Spiritualitate, dle.
Şi întrebări pe măsură: Cine suntem? /numărul din 22 apr./ O îngustare a veşnicei probleme “Ce este omul?” la români. Puric-ul este astfel un oedipaş modern şi local.
Şi pune omul claie peste grămadă tot ce a acumulat gîndirea umană de la Lao Tse la Witgenstein pentru a demonstra că românii sunt cu totul altceva; oricum nu germani sau chinezi.
Ajunge la Stăniloaie, la Omul Răsăritean. Nu fără ajutorul rusului Evdokimov, dar şi a unui francez, care la sigur s-a inspirat tot din surse ruseşti. Şi după cum e definit acest Homo Orientalis – ca taină – eu conchid că puricul, de fapt a descoperit roata etnologică. Omul său nu e altcineva decît Rusul în toată măreţia şi mizeria sa.
Şi nu e de mirare. Pe potecile întunecate /vezi Zarathustra lui Fri Nie/, alese de el, în altă parte nu ajungi. Fiindcă, de la o vreme, toare drumurile pravoslavnice /ortodocse/ duc la Mosc. Şi potecile cu atît mai mult.
Putea Purec-ul să nu-l angajeze pe Mi Emi? Dar nu citează şi sentinţa acestuia. Suntem “…muşti de-o zi pe-o lume mică/ De se măsură cu cotul…”. Cam aşa zicea şi Nietzsche, despre omul comun, comparîndu-l cu, citez în rusă “zemlennaia bloha”. “Cotoroe neistrebimo”. Nişte purici, înţeleg eu.
Presupun, ca unul care crede că toate se fac cu anumită socoteală, că Teleleu face umplutura cu Purec, pentru a-i ajuta pe moldovenii rătăciţi să-şi găsească identitatea. De români, pureci, muşte? Nu am înţeles eu, cred că nici alţii.
Iurie Ţurcanu
Diverse.
Nejuna Rodica ot Jurnal ar putea să se supere: î-l observ doar pe Tănase. Dar timpenii publică şi ei, iar umplutura lor este şi mai proastă. Doar un exemplu de ultimă săptămînă. Ăl bogatu face mari descoperiri. De fapt se ocupă cu demonizarea nălucilor. Îi propun temă pe acasă prima propoziţie din Manifest. Dar “războinicul” se simte umilit de lupta cu nălucile, nu-i aşa de prost. Altceva demonii, cu ei luptă omenirea de la Adam încoace. Care-i rostul luptei lui Bogatu /cot la cot cu Mahu&co/ contra nălucilor demonizate – eu iarăşi nu înţeleg. Doar atît că ceva trebuie să scrie prin ziare…
PiS. Purecul este un troglodit. Lumea de mai bine de 5 decenii vorbeşte nu de fiinţă, ci de devenire. Şi problema e “ Ce am putea deveni?” dacă am fi oameni şi ne-am asuma propria istorie şi soartă. Şi nu ne-am lega de “barbarii de tirani”, care sunt ceva mai civilizaţi ca noi. Nu întîmplător am scris oameni. Fiindcă un predecesor al Purec-ului, P. Ţuţea, afirma că “românii nu sunt oameni”.
PiiS. Tot ce se screme puric-ul să facă pe o pagină de ziar rusul Tiutcev face în cîteva linii: “Umom Rossiiu ne poneati… Mai departe am uitat…/
Nominalizare pentru Snobel Prize
Am prins din întîmplare cîndva demult o spusă a lui Emelea /Gal-Pă/ : slavă Domnului membrii USM nu fac coadă la Premiul Nobel. Acum fac! Şi gurile bune de la Tîmpul zic că primul e N. Dabija pentru romanul cu tema de acasă. Eu, sătul de gazetăria acestuia nu voi citi curînd şi romanul, deci nu mă expun.
Deocamdată găsesc cu cale să-i oferim Papei Laie Întîiu /Bîkianu/ un Snobel.
Pentru?
1./ Întrega-i publicistică aiurită.
2./ Pentru activitatea politică simbolistă.
3./ Pentru mari redescoperiri în fizică – viteza luninii este de o mie de ori mai mică decît se credea pînă la el.
4./Mari redescoperiri în geometrie: roata pătrată, moldavnească. Pătrată fiindcă se măsoară în unităţi pătratice. /Asta la 3000 de ani după egiptenii ce aveau formule empirice pentru llungimea adevărată a circumferinţei! Deci îi putem măsura handicapul – 3000./
5./Pentru modul cum îşi conduce turma în calitate de Papă de la Bîc. Am văzut personal pe 7 aprilie cum îi aştepta cu răbdare apostolică pe fiii şi fiicele sale /mieii de jertvă/ în PMAN, să se întoarcă de la cucerirea bastiliilor.
Ş.a.m.d.
Tuşul, măi!
Iurie Ţurcanu
PiS. La englezi se zice Ignobil, eu prefer Snobel; aşa-i şi la ruşi.
PiiS. Am mai spuso descoperirea cu viteza luninii are şi valenţe poetice. Poezia căruiva Mi Emi La steaua va trebui niţel redactată. Nu “Şi mii de ani…” ci “Şi milioane de ani…” şi va fi deja de N. Dabija, vel-compilatorul.
o cîrpeală. Am zis că de 50 ani lumea vorbeşte în limbajul devenirii. precizez: este un limbaj pe care chinezul Lao Tse îl poseda cu 2500 ani în urmă. chinejii ăştea!
iu tsu, alt chinez, de viţă nouă
7 aprilie. Încă şi încă…
Motto: În april, în april
S-a ntîmplat ceva aici.
/iu tsu, Parafraze/
7 aprilie 2009 este un alt 28 iunie 1940, zicea iu tsu chiar în ziua evenimentului. Lucrurile se vor lămuri pentru ceilalţi în toamnă, după alegeri.
Ce am de spus la zi.
1./Comisia nu a prezentat la data stabilită concluziile.
2./Lucru nebăgat în seamă de către gazetăraşii noştri. Şi nu întîmplător: e vorba mai mult de laşitate, decît de neprofesionalism. Fra Iura la momentul 7 apr era ceva mare în Guvern, responsabil anume de «organe». Nu am observat însă ca cineva să-l întrebe /de interogare ce să mai vorbim?!/ despre eveniment. Presupun că în ziarul său el şi-a expus părerea, dar este insuficient.
3./Iarăşi şi iarăşi gazetarii ăştea. La mai bine de un an scot la lumină alt lot de ticăloşi — avocaţii. Şi ei sunt mai ticăloşi ca juzii şi menţii de la care cetăţeanul se aşteaptă la ticăloşie. De la ei – avocaţii – aşteaptă dreptate. Unii avocaţi, se zice. Dar dacă se cerea erau şi alţii, toată tagma în fond. În frunte cu şefu Amihălăchioaei. Este şi el un ticălos. O spun din proprie experienţă şi cuvîntul î-l folosesc în cel mai direct sens. Şi eu am momente de ticăloşie, dar nu mă opresc în ele. Şi altceva este viaţa în ticăloşie continuă.
Paranteză.După 5 aprilie ai noştri au benchetuit în continuu. Inclusiv pe 7 spre 8! Ticăloşii!!!
4./Se proliferează o mare minciună, nu mai spun graţie cui: datorită evenimentelor de atunci «ai noştri» au preluat puterea. Adevărul: AIE este rodul deplasării Lupu-lui de la o vizuină la alta. Socoteala e simplă, nu o mai fac. De fapt «venirea ălor noştri la guvernare» este o componentă a scenariului. Trebuie o dată în plus să se vadă faţa ghimpilor, hadîrcilor etc.
Pentru final. Un apel /înţeleg gratuit/ către participanţii sinceri şi conştienţi la eveniment: nu permiteţi politicienilor să facă din jertva voastră slogane electorale, să profaneze sîngele nevinovat vărsat în acea zi.
Iurie Ţurcanu
Ce sărbătorim azi?
Oficial – tricolorul. De fapt azi e ziua ghimpilor, a livăralilor în genere. Repet, călcăm în aceiaşi ghimpi şi toate manifestaţiile sunt acţiuni populiste. Ard casele de stat, iar Moşu…ce face?
Halal Academia, care l-a fel a avut şedinţă cu tricolor. În afară de N. Dabija au spus «adevăruri» şi alţii, că lume aiurită pă plai e cît frunză şi iarbă. Astfel a zis unu cum că prima dată tricolorul a apărut pe 19 februarie 1989. Şi nu în Piaţă /atunci a Victoriei/ unde se adunau dumunică de duminică luptătorii adevăraţi la chemarea căruiva Iura Ţurcanu, ci la Teatrul de Vară, unde se adunau în bună înţelegere cu autorităţile comuniste Ghimpu şi alţii.
Nu cunosc data exactă cînd a apărut tricolorul, fiindcă nu sunt simbolist;eu lupt şi fără drapel. Dar la sigur că deja în ianuarie. Nu ştiu cine a fost primul stegar, dar ştiu că cel mai frumos stegar a fost Pintilie Ţurcanu /ţurcanii ăştea!/. El a fost la cele mai importante manifestaţii în frunte. Ştiaţi? Sau credeaţi că badea Gicu /Ghimpu/ a fost stegarul anului 89? Cu adevărat, el a pus primul mîna pe tricolor la 27 aprilie 1990 /ghimpii ăştea!!/.
Diverse.
1./ Am înţeles «tot sensul din tabloide» /parafrază/. Şi Jurnal şi Tîmpul sunt tabloide, din unghiul meu.
Din Timpul am înţeles că Teleleu Tănase revine la verticalitate, sinceritate şi alte vîrtuţi. Eu zic că la chelie dacă o începi, cam nu departe ai să ajungi, doar, poate, de rîs. Am înţeles că el îi abandonează pe pragmatici şi trece la adevăraţii patrioţi, la ghimpi, deci.
La rîndu-i Jurnal-ul face publice desuurile deputatului PLDM, unul zis Călin. De azi pentru mine Babocikin /se poate şi Buterflay/.
Tuturor javrelor, care au făcut bale în apărarea «Poetului» / aluzie la încercarea de a vorbi de Vieru ca Poet, pur şi simplu, adică poetul poeţilor/ le amintesc că bogăţiile adunate de G. Vieru au mers la împroprietărirea unor…/complectaţi/…
Iar bogăţiile au fost plata pentru patriotismul profesionist al acestuia. Pentru susţinerea lui Snegur în 1996 /de fapt mai mult l-a prăvălit, dar bani a luat/.
Încă mai mulţi pentru susţinerea lui Iliescu şi a PSD-ului, de la 90 pînă la ultima suflare. Circa 20 de ani Vieru i-a prostit pe moldovenii de dincolo împreună cu tovarăşul său Păunescu /zis Porcu, de fapt tot un Vier, dar cu alt accent/. Au fost bani negri, murdari.
O să-i priască lui călin? Vorba lui Sulac «Din avere cu păcat să n-ai parte niciodat» /aprox./ În schimb unele…au profit.
2./Pentru mine 26 aprilie este o dată importantă. În noaptea tragediei de la Cernobîl eu am redactat un memoriu ce viza administraţia Universităţii Agrare. Era o contraofensivă. Ei încercaseră să mă reducă în 1985, folosind coada de topor pă nume Gicu Slabu, ulterior deputat bun în parlament bun. Adică din coadă de…cîne sită de mătase. Am făcut în august 85 prima mea grevă a foamei – 10 zile. Şi am avut cîştig de cauză.
Iurie Ţurcanu
К декларациям почтения нету!
Ar zice Maiakovsky, dacă s-ar pomeni la moment moldovean.
Declaraţiie peste declaraţie ar zice în acelaşi context profetul Isaia, carele, apropo, se pricepea şi în politikie.
Declaraţii noi de dragul declaraţiilor, dar şi declaraţii vechi refăcute. Simboluri peste simboluri. Monumente costisitoare pe vreme de criză…Bustul «Poetului» /la circa 200000 lei/ în fiecare localitate. De parcă nu ar exista probleme adevărate, necesităţi vitale şi nu simbolice.
Scriu sub influienţa vizitei lui Ghimpu la Bucureşti. A plimbării de fapt.
Şi atrag atenţia la declarativizmul său, la absoluta sa ineficienţă. Pentru ţară! Pentru clan eficienţa e 99%, fiindcă 100 nu există. Azi reitera aiureala cu scoaterea Transnistriei din formatul 5+2. Este real? Înţelege UE asemeni «soluţii»? Eu nu mai zic de F Rusă şi Ucraina. El nu înţelege că sunt doar vorbe, vorbe, vorbe /Hamlet/? Cred că da, e apucat însă de fierbinţelile electorale. Ceilalţi măhăraşi /de la Maharishi, scr/ i se alinează, tot în declaraţii, fiecare cum ştie. Şi cu ce se alege ţara? Ce ne aşteaptă în următoarele 6 luni, un an? Greu de prevăzut, oricum nimic bun.
Părerea mea: Ghimpu-preşedinte este o altă piesă în scenariul, a cărui derulare a început la 7 aprilie. Ideea unionistă trebuie profanată capital şi mai bine ca ghimpii pînă acum nu a făcuto nimeni.
Călcăm nu în aceleaşi greble, ca alte popoare, ci în aceiaşi ghimpi. Cu alte cuvinte şi popular: Unde nu-i cap, vai de tălpi!
Iurie Ţurcanu
PiS. Şi ăla în dungi vede de la Bucureşti, cu ochiul liber, că a început electorala şi că Ghimpu a întrat în competiţie pentru voturile unioniştilor. Cam tot aşa îşi reorientează oiştea, pardon, vectorul şi Tel. Tănase şi alţii.O fac desigur din interese majore de…clan.
PiiS printre altele careva chinez iu tsu i-a propus lui Ghimpu să-şi arate identitatea adevărată /în cazul că o are/ în ultimele alegeri. Pe curaj.net.
Jos Pragmatismul! Oportunismul să trăiască şi înflorească!
Motto: Nu poţi fi prost pă dejeaba; prostia se plăteşte scump!
/iu tsu/
Trăiască oportunismul! Acum şi în vecii vecilor. A nu rata oportunităţile e o artă însuşită de români. Este ceva necesar, nu însă şi suficient. Primordiale sunt eforturile startegice, în numele cărora unele oportunităţi pot fi neglijate, ele fiind de fapt capcane. Preferăm cioara din mînă şi de azi «păsării albastre» din Cer şi de mîne. Oportunismul românesc din secolul 20, schimbările orientărilor de atîtea ori, le-a adus o faimă rea. Numai ruşii cîte anecdote au la temă!
Era cazul să fie abandonată practica. Reevaluate acele decizii, care au avut efect de scurtă durată. Da, după primul război România a devenit mare, graţie şi oportunismului. Dar la 1940 s-a micşorat considerabil.
Dar asta aşa, ca întroducere. Trec la berbecii noştri, cum se zice.
La zi sunt oportuniştii noştri, fie politicieni, fie gazetăraşi. După ce aproape un an au exaltat pragmatismul, iată-i pe toţi de la Teleleu la Laie, blamîndu-l. Ar fi bine să se ştie că iu tsu a demascat demult această fanfaronadă. De fapt a fost tot o atitudine oportunistă atunci, precum este şi acum.
În lipsa unor programe şi idei măhăraşii noştri se orientează după oportunităţi, după conjuctură. Şi Mihai Ghimpu a pus mîna pe prăjina unionismului; şi către el vor curge torente financiare. Deci: Sus Ghimpu şi livăralii!
Iar acţiunile lui Ghimpu sunt oportunist-populiste. Fără cea mai elementară perspectiră. Nu se calculează nici măcar la doi-trei paşi. A spuso clar: el e şuler, cartiojnic, nu şahmatist.
«Deşteptu» Laie, după obicei nu se pronunţă…Deocamdată. Nu este încă oportun. Dar găseşte şestiorci care să-i facă publică noua direcţie, care repet e veche.
Un Calaman-ciuc /-cea?/ o face pe eroul zilei în prima pagină a L&A. Va vota cu căţel şi purcel, vorba românului, pentru livărali. Rămîne doar ca Ghimpu să le ofere domesticilor acestora dreptul la vot. Să mai scoată, adică, o troică din mînecă.
9 mai e o confuzie pentru noi mai mult decît pentru nemţi chiar, datorită prostiei noastre proverbiale. Nu o voi clarifica eu. Dar să produci sintagme gen «aşa zisul război pentru apărarea patiei…» este mare prostie. Pentru ruşi aşa este: Marele Război pentru Apărarea Patriei. Şi Victoria lor este una fundamentală; pentru ei, dar nu numai. Că altfel se văd lucrurile la noi — este handicapul nostru.
Întrun final multe foloase nu va trage Ghimpu din boicotarea sărbătorii ruşilor la care a fost invitat. Dar la sigur că R Moldova va simţi reacţia moscovită. Moşu cu nepotu vor lua procentele de trecere — asta-i scopul lor tactic /oportunist/, vor avea imunitate. Că calamanciuci avem destui. Ce va fi cu ţărişoara? Nu a fost niciodată problema lor!
O altă faţă a problemei este neasumarea propriei istorii. Aici e ceva programatic, în imnul românilor se vorbeşte de «barbarii de tirani», nu de ratările proprii. Azi ruşii şi comuniştii ar trebui să dee socoteală de mizeria în care ne-am pomenit. Ruşii să mai şi plătească miliarde de dolari. Naivitate, prostie, sau pur şi simplu oportunism neaoş?
Comunismul condamnat, iar basarabeanul ajuns cel mai sus în ierarhia bolşevică – omagiat. Şi nu doar la Ghişinău. Fiindcă şi el e oportunism. Şi a fost vreme cînd bine a fost să fie comunist, iar azi e bine să fie burghez şi «rumîn» /român, adică/. Şi asta nu spune un individ, ci un grup de indivizi cu acte de oameni deştepţi. /Comisia ghimpată/. Halal!
Mintea de pă urmă a celui nu mai de pă urmă moldovean: În august 1991 trebuia să declarăm unirea, nu independenţa. O spune N. Dabija, care era la acel moment dublu deputat. De ce nu a spuso atunci? Se preferă trecerea păcatelor pe ţapul ispăşitor — Iliescu. Că noi suntem mici, nu ştim nimic…
Iurie Ţurcanu
Bancuri cu ghimpi
Motto: Casele /de stat/ ard, iar Moşu /tot de stat/ măsluieşte cărţile
/iu tsu/
1./La primul miting după victoria din 25 februarie 1990 a Frontului Popular liderii erau învinuiţi de către «popor» că s-au boierit. A răspuns M. Ghimpu cam aşa: E bine să fii boier. A vrut omul să spună «e bine să fie şi boieri», dar a spus nu ceea ce gîndea, ci ceea ce simţea, dovadă că la el simţurile sunt pe primul loc. Acum el se simte bine şi crede că-i stă bine în jilţul de preşedinte şi tot măsluieşte cum să rămînă în el cît mai mult. Măcar în cel de preşedinte al Parlamentului – la asta se reduce «politica» sa. Parafrazîndu-i spusele de acum 21 de ani, zicem şi noi: E bine ca ţara să aibă un preşedinte bun. Nu unul de paie.
Bancuri de prost gust a făcut şi în ultima vizită. În sensul că a vorbit prost şi majoritatea românilor o fi rîs de «discursurile» sale. Cei cu ţinere de minte l-au comparat cu cel al lui Vladimir Nicolaievici. Acelaşi banal « ne-am înţeles fără traducător»; a încercat să o facă pă liricul, vorbind ceva despre cer şi că parcă ar fi acasă în Coloniţa natală. Foarte poetic, eu am rămas profund impresionat. Şi mîndru de a fi cetăţean în ţara lui Ghimpu-vodă.
Colegul Băsescu a fost de asemeni neadecvat. Nu-i de mirare, au trecut pe la mănăstiri şi oleacă s-au aghezmuit…Modul în care preşedintele României a închis gura studentelor basarabene, cum i-a tratat pe reprezentanţii puterii locale, face dovada că românul e român şi e superior moldoveanului, chiar dacă acesta e primar de Iaşi.
2./Tot de la Teatrul de Vară cu Gh. Ghimpu. Era pe la 1989, primăvara, tot la un miting autorizat, adică coordonat cu puterea comunistă. În centru a avut loc un incident între ruşi şi moldoveni, nu ţin minte detaliile. Nu a fost însă ceva grav, însă unii mai aprinşi chemau la confruntare. Ghimpu a intervenit corect demonstrînd că nu e bine. Dar a propus şi o soluţie incorectă: dacă ruşii sunt aşa, apoi, hai să nu vorbim ruseşte. Un an mai tîrziu, eu din neavînd ce face şi preferînd să dorm nu acasă, m-am alăturat unor pretinşi grevişti ai foamei, care de fapt profanau ceea ce făcusem eu şi alţii în 89. Erau şi nişte corespondenţi din Franţa care vorbeau doar rusa. A venit şi deputatul Gh. Ghimpu… şi le-a oferit un interviu în rusă.
Înţeleg că nu-i de rîs. Ştiu că omul e în cealaltă lume, dar istoria e istorie…
Revin la primul caz, care e cu haz, totuşi. Pentru a aminti o poezioară veche de iu tsu, începutul ei de fapt. Aşa-s chinejii iştea! Au spus întro propoziţie principalul şi continuarea ar fi o cădere în banal. Şi asta nu le este permis!
Popoarele au elite, iar moldovenii /românii/ – boieri.
Etc, etc….
Şi este o mare deosebire între elite şi boieri. Elitele se sacrifică pentru ţară şi popor, iar boierii conspiră – pentru privilegii şi pricopseală. Găşti, clanuri – la asta-i ajunge capul. În consecinţă avem un singur partid adevărat în ţară. Nu vă spun care-i…
Diverse. Mi-am împrospătat memoria cu referire la 27 august 91. Chiar uitasem: Tov Lucinschi, bată-l norocu, cum se zice la noi la Soroca, a fost printre puţinii ce au fost contra independenţei şi în consecinţă nu a votato. Asta nu l-a împiedicat însă să devină preşedinte al R. Moldova /cu ajutorul unioniştilor – Moşanu, Matei…/. Iar în 2010 să fie pomenit în bloc cu cei buni. Confuzie? Mai prost, mult mai prost!
Iurie Ţurcanu
PiS. Am scris casele ard… Da, pentru cine are simţul răspunderii, 7 aprilie 2009 este un pururi prezent. Parlamentul şi Preşedenţia ard «ca un rug ce nu se mistuie».
Ocupaţi/eliberaţi? De cine? Cînd?
Motto: Vai celora învinşi!/din strămoşii romani/
Nu este pentru prima oară cînd aud aberaţii de la dl Ion Ungureanu — cu tot respectul. Dar ultima, la Vox Basaraborum, întrun fel m-a supărat. Încalcă Maestrul una din poruncile fundamentale ale culturii, formulată de Fr. Nietzsche în Cazul Wagner: «Teatrul să nu fie armă a minciunii!» Or, talentul teatral al respectatului domn este aşa ceva. Nu i-am ascultat tot discursul, doar ceva la final. Iată perla: « Degeaba se supără nemţii pe românii care au întors la 23 august 1944 arma contra lor. Grăbind cu circa 2 luni finalul războilui ei i-au salvat de nemţi de bomba atomică, care era pregătită pentru ei, nu pentru japonezi». C eea ce ştiu eu e că şi nemţii se aproape că aveau bomba gata şi românii cu trădarea lor ar fi primito primii. Pentru români cum nu dai e rău; fiindcă au începuto rău, tot cu trădările. După primul război România avea cele mai bune frontiere în Europa şi era normal ca să se orienteze strategic la păstrarea lor. Trecerea la Axă a însemnat trădarea Franţei şi altora, care au făcut de fapt România Mare.
A fost Basarabia ocupată în 1940? Este vorba nu doar de termeni.Un stat mai puternic /URSS/ i-a rugat pe români să se mute ceva mai spre vest, să elibereze spaţiul dintre Prut şi Nistru. Şi românii au ascultat de poruncă, ne-au «eliberat» de ei. Ruşii au ocupat Basarabia cu acte în ordine, cu consimţămîntul românilor. Deci nu e vorba de eliberare cum zic unii, sau ocupaţie în limbajul altora, ci de trădare. Am fost noi, basarabenii, trădaţi; dar şi poporul român.
România a intrat în cel de-al doilea război /de fapt o continuare a primului/ nu de bună voie, a fost impusă anume datorită gafelor comise. Şi încercarea de a se îndreptăţi cu eliberarea noastră noi nu o acceptăm.
În părerea mea toate relele ce au venit asupra României după 28 iunie 1940 sunt consecinţa trădării Basarabiei. Şi după 1990 tot trădaţi am fost. Şi în 2010 la fel vom fi. În virtutea unei blestemate inerţii. /Lelea Iulea Gore nam!- ar zice pompos Legea Karmei./ Fiindcă, indiferent de faptul este sau ba F Rusă supraputere, ea are înţelegeri strategice cu SUA, principalele ţări UE şi e pe cale să se împace şi cu NATO. Şi Rusia nu e dispusă să ne cedeze, fiindcă ruşii nu sunt români. Şi noi nu avem putere să ne apărăm singuri…Şi tot discursul «integrării europene» este acelaşi unionism de tristă pomină. Guvernanţii ne promit ceea ce nu se poate face azi şi nici în următorii 5 ani. Vor veni fonduri, experţi etc. Vom rămîne vecini/în Evul Madiu alt termen pentru iobagi/ cu lumea bună.
Asta e! Atîta merităm, pentru atîta am luptat.
Iurie Ţurcanu
PiS. Trecînd de partea sovieticilor România a recîştigat Transilvania.
De Basarabia nici vorbă nu putea fi. Pe de altă parte i-au ajutat pe ruşi să pună mîna pe cît mai multă Europă. Iată românul! – vorba lui P. Hajdeu. Iată cum e perceput în Europa, în Germania. Şi nemţii se împacă cu ruşii — duşmanii lor de moarte. Nu şi cu românii care i-au trădat şi nu pentru prima oară.
Faptele ghimpilor /la solicitarea javrelor/
Motto: Despre ghimpi sau nimic, sau numai de bine
/iu tsu, Parafraze/
Mă pregătesc demult de temă, dar iată un comentariu lătrat m-a pus azi pe cules. Precum vedeţi javrele pot aduce şi stăpînilor prejudicii.
Şi un prolog kgb-ist, valabil pentru alte texte la temă ce vor urma. Este şi un exemplu /de referinţă/ cum binele românilor se transformă în răul moldovenilor. Anul de graţie pentru români şi Ceauşescu a fost 1968. Am fost şi noi atinşi atunci de in patriotism românesc, mulţi şi-au adus aminte de identitate. Şi guvernarea s-a pus în gardă, sau luat măsuri la nivel local, dar şi unional. Prima reacţie /pe linia PCUS şi Guvernului/ a fost industrializarea Moldovei, a Transnistriei în primul rînd. Secundată de o mare migraţie din toată uniunea. Au venit specialişti, dar şi muncitori simpli, care puteau fi găsiţi şi la noi.
Pe linia culturală la fel s-au produs mutaţii – Teatrul de Operă şi Balet etc /graţie şi lui Kirilîci ca să nu se zică că sunt părtinitor, nu-i dau ce este al lui/. Uniunile de creaţie au beneficiat de schimbări: se cerea o cultură moldovenească, oleacă diferită de cea română. Li s-a dat mînă liberă scriitorilor la plagiatul din română. Nşrav de care nu s-au mai desprins. Beneficiarii / Vieru …/ nu au recunoscut aceste adevăruri incomode.
Nu pot fi negate consecinţele pozitive. A existat şi o masivă migraţie a moldovenilor spre oraşe, la studii mai ales, care la acele timpuri erau şi de calitate.
Dar linia KGB-ului ne interesează. Este o părere trăită a mea. De presupus că au avut creştere în buget şi personal. Oricum au început o campanie de provocări în scopul palpării tuturor “duşmanilor” potenţiali. Evident din rîndul intelectualităţii, masa căreea tocmai luase amploare. Nu mai aşteptau să te manifeşti cumva pro român sau antisovietic, se apropiau ei primii prin reţeaua de informatori /la fel în creştere datorită acestor provocări/. Uniunile “de creaţie” erau vizate în primul rînd. Gazetarii la fel. Nu puteai lucra la un ziar cît de prăpădit /raional/, dacă nu treceai nişte teste. Practice… Trebuia să mergi la colaborare, să torni măcar pe cineva. Declaraţiile în proză şi poezie despre ataşamentul la cunoscutele valori era insuficient /la KGB nu lucrau proşti şi ei ştiau cine-i românul/. În aşa mod a fost pervertită toată intelectualitatea noastră de valoare /mai mare sau mai mică/. Compararea cu România, cu dezvăluirile de acolo ne pot fi de folos. Cazul A. Paleologu ş.a. care au fost forţaţi la colaborare este de folos în înţelegerea fenomenului la noi.
Trec la temă.
1./În contextul celor expuse este credibil fra Iura şi ai săi de la Flux care i-au declarat pe Gh. Ghimpu şl ?. Usatiuc provocatori. Contra lui Usatiuc probele sunt mai multe şi mai credibile. Chiar dacă nu au fost provocatori, este greu de crezut că au rămas pe poziţii pînă la final şi că nu au trecut la colaborare. O întrebare rezonabilă: De ce nu se face public dosarul Ghimpu / Usatiuc?
Şi Ghimpu este lesne de suspectat. Un frate îşi făcea studiile la Juridică /gurile rele zic că pe nota trei/, iar altul era lector la Institutul de Artă. Despre acesta, din întîmplare, ştiu că da dovadă de “purtare amorală” /limbajul acelor timpuri/ şi dacă ar fi fost Gh. Ghimpu un adevărat duşman, apoi Semion putea fi, chiar trebuia să fie eliminat din sistemul de educaţie. Nu era o problemă, omul se compromitea vădit. Semion mai era şi textier, la cîntecele despre iubiţi învăţători şi stimaţi medici – iarăşi un argument contra ghimpilor. Era de neînlocuit pă acest post de versificator?
Dar această învinuire este ipotetică, nu insist la ea. Şi este curat pe baza informaţiei personale şi publice, fără arhive sau martori. Nu-i incrimenez lui Gh. Ghimpu faptul de a fi pe atunci lucrător comsomolist /nu am reţinut exact funcţia/.
2./ Trec la ceea ce ştiu la sigur, la experienţele mele cu ghimpi, la anul 1989. Mihai şi Gheorghe erau membri ai conducerii Mişcării democratice… /din mai Frontul Popular/. Se ştie că peste tot aceste mişcări au fost create de KGB. Deci este un argument contra ghimpilor. Puteai fi membru al mişcării, fără a fi colaborator, dar sus nu te ridicai, majoritatea fiind kgb-istă.
De remarcat că Gheorghe era dusconsiderat de prietenii de atunci şi de azi ai lui Mihai, I. Hadîrcă în primul rînd. Şi i se dau însărcinări ingrate – munca cu poporul. Boierii nu ieşeau în Piaţă, î-l trimeteau pe Gheorghe. Am relatat două evenimente mai pe larg 1 mai şi 7 noiembrie. Atunci FPM a luat decizii aiurite de neparticipare la evenimente şi badea Gicu venea să aducă decizia de neparticipare, dar participa ulterior. Pe 7 noiembrie în final ne-a şi felicitat cu victoria, fapt care mi-a permis să-l numesc demagog.
3./Marele păcat ghimpat, de el am mai relatat. Alegerile din 1990. Ghimpii s-au pomenit responsabili de acestea. Şi-au luat sieşi mandate, mă rog, era de înţeles. Dar au dat şi rudelor /Gh: Cîrlan/ şi prietenilor /Dobrea, pe atunci primarul Chişinăului/. Sunt responsabili, deci, împreună cu cei care aveau presa /N. Dabija etc/ de fraudarea primelor alegeri.
4./Nu fără ei la 11 februarie a avut loc Marea Adunare a Alegătorilor, acţiune comună a PCM şi FPM. A fost o mare victorie a lui Lucinschi personal; o partajare a mandatelor între comunişti şi frontişti. / asta pentru comisia ceea, cum ăi zice…/
De aici rezultă păcatul ineficienţei acestui parlament. Dar a fost şi calitatea de jurist slăbuţ a lui Mihai la mijloc.
5./Mihai Ghimpu împreună cu I. Hadîrcă şi V. Matei-ciuc sunt vinovaţi de începutul declinului FPM la Congresul doi al acestuia. Momentul este interesant: Mihai jubila pe scena Palatului Naţional /?/, iar Gheorghe plîngea în sală /iar eu î-l mîngîiam/.
6./Pentru mine a fost un afront modul cum a fost cîştigată Primăria: cu D. Sulac şi altele.
7./O batjocură la adresa tuturor cetăţenilor R. Moldovaeste promovarea unor oameni compromişi, precum A. Şalaru şi /mai ales/ Ş. Urîtu/. Dar şi încercarea de promovare în posturi înalte a tuturor nepoţilor.
8./Cazul Muruianu ş.a. fac dovada neprofesionalismului preşedintelui înterimar.
9./Declaraţiile gen “am un as în mînecă”, adică sunt un ordinar şuler, au dovedit spusa lui N. Dabija: Mai prost ca moldoveanul nici ciukcea nu-i.
Încă? Eu zic destul, suficient pentru cine doreşte să înţeleagă.
Iurie Ţurcanu
Pis. O supărare personală. Sunt băet de la ţară şi mersul desculţ este ceva sfînt pentru mine. Şi nu o dată am avut probleme cu ghimpii. Dar în 89 chiar am suferit mult din cauza lor. Şi nu doar eu, repet.
Ce mai faci mai frate Brega?
Ti-au acordat aia azilul politic?americanii-cehii–polonezii-si altele natii?
Pe bune,daca ceri azil politic in Suedia,il vei primi,ti-am mai spus asta odata.Renunta la cetatenia romana,si cere azilul politic in Suedia,ca iti va fi mai bine.
P.S. Sa ma chemi si pe mine in Suedia,vin voluntar,sa lucram in constructii,sau ceva.Te salut
Buchet…maiskii.
Motto: nu avem dreptul să fim bigoţi la 160 ani după Eminescu.
/iu tsu/
Sunt impus la aşa formă din mai multe părţi, eu prefer teme elaborate quazi exhaustiv.
1./ Achtung! Sutele negre au invadat Chişinăul.
«A misticii religii întunecate cete» /Mi Emi/ au pus mîna azi pe PMAN, pe capitalie chiar. Vor referendum pentru schimbarea programului şcolar după moftul şi nivelul lor intelectual. Azi cer întroducerea Bazelor ortodocsiei, mîne vor cere scoaterea biologiei şi matematicii, fiindcă pofta vine mîncînd. Şi nici o opoziţie lor! Asta-i situaţia: ei blocheză pe oricine şi nimeni nu îndrăzneşte să li se opună. Asta este societatea noastră, indiferentă la toate în afară de cele trei sfinte /şaşlîc, şou, b-lă… pardon/.
2./Zile fără rost. La Vox Basaraborum Ăl-Negro cu Ăl-Bogato se bîlbîe încercînd să o facă pă deştepţii, să ne înveţe cito k cemu, cum se zice la noi. Fără a se clarifica dacă ei ştiu. Ieri seara au anal-izat mai multe probleme la zi, fără a spune ceva articulat şi de valoare. Taclale… şi nu de calitate. Mii jale,zău, de N. Negru. Îl consider mai inteligent ca P. Bogatu şi-i înţeleg eforturile de a ieşi din umbra acestuia. Şi ştiu că nu va reuşi, fiindcă Bogatu e şi cu tinichea…
1 mai prima temă. Bîlbîială. Exemplu. Vezi, românii au sărbătorit, au mers la munte/mare. Chiar handicapaţi! Să nu ştie că 1 mai e şi Armindenii, care se sărbătoreşte cu vin roşu şi miel la grătar din moşi-strămoşi?! Să nu fi citit măcar Nicolae poezia lui Mi Emi la temă?
Apoi 3 mai — ziua presei /libere şi independente/. Săracu ascultător, inclusiv eu, care a încercat să înţeleagă «Ce este aia presa liberă»! Efort zădarnic!
Tema de vîrf: alegerile anticipate. Aici se pare că anal-iştii sunt pe poziţii diferite, chiar dacă s-au trezit ambii la aceiaşi realitate. Negru dă peste mîneca cu «aşi», iar Bogatu înţelege că nu pot fi scoşi din joc, deci şi din anal-iză, comuniştii. Cum se zice mintea cea mai de pe urmă. Desigur a moldovenilor.
3./Doi întro pagină timpită. Gazetăriţa Ştefîrţa descoperă america moldovnească întrun editorial, adică material de fond. Dragostea de ţară nu are baze logice, dle! Cum poţi iubi aşa o ţară, aşa un popor?! Chiar că-i aşa — sunt de acord. Dar la una mie patru sute şi ceva aveai ce iubi. Mircea Bătrînu cu iubirea sa de moşie… Sau astea-s poveşti? Să nu ştie citita gazetăriţă că şi în adevărata ţară — România se fac sondaje şi că 80% de cetăţeni nu se mîndresc cu faptul de a fi români?
Personal m-a supărat cu accentul pe logică şi mai ales că e o logică vetustă /numită impropriu maniheiană/. Dar în final se rertrage în banal — iubirea este dincolo de raţiune şi logică. Din întîmplare am ascultat la Radio-M şi un interviu, din care nu am înţeles însă ce este: dnă sau dră. Pare a fi fată mare-mare şi bine înzestrată /maşină şi casă/. M-au impresionat anumite dezvăluiri. De ce nu mai comite greşeli /gramaticale/? A speriato Val Butnaru /pe cînd erau ambii roşcaţi la FLUX/: «îţi dau cu computerul în cap, dacă mai repeţi aşa greşeli!». Săraca, ar trebui revrăjită. Am şi reţeta: se iau nişte floace de-a lui Val şi se ard între…pardon. Personal, pentru lipsa de logica i-aşi da nişte palme. La fese, dacă ar accepta.
Celălalt din pagină e «încă un tarlapanglicar», nu ştiu dacă e din acelaşi «ştam» /buturugă adică/ cu Fima. Ar părea să fie, după stil. Îi răstorn doar o teză. Ticăloşi moldovenii ăştea plus la toate! De ce nu şi-au apărat credinţa, biserica? Da, gravă învinuire. Trădare şi nu de oameni, ci de Dumnezeu. Adevărate iuzi moldovenii, ce mai vorbă. Adevărul e un pic altul. Primii au trădat Biserica şi Credinţa şi pe Dumnezeu însuşi ierarhia bisericească, prea cuvioşii şi preasfinţii, pretinşii păstori, care erau datori să fie cu turma nu doar la muls /tuns, ci şi în clipele de restrişte cînd vin lupii. Şi în 40 şi în 44 aceşti «lideri spirituali» au dat bir cu figiţii, lăsînd bietele mioare la cheremul lupilor. Ce ocazie minunată a fost ratată! Am fi putut avea azi o întreagă ceată de martiri şi sfinţi adevăraţi… Ăsta-i adevărul la temă musiu Igoraş: cei pomeniţi mai sus, de rînd cu toată administraţia Basarabiei, au fost nişte tarlapanglicari ca tine. Adică au fluturat 22 de ani nişte panglici, iar cînd a venit timpul luptei, al sacrificiul s-au îmbarcat în căruţe şi — acasă! Pentru a veni în 41 nu doar ca eliberatori ci şi ca juzi pentru a-i judeca pe moldovenii bolşevici. Şi sfinţii pomeniţi mai sus au fost cei care au incitat la răfuială cu bolşevicii, evreii etc.
Scopul paginii este, deci, antimoldovenizmul ştiinţific, că nu degeaba gazetăriţa a trecut şlefuială şi la Daibîja.
4./Podul de flori. Au avut şi astă umplutură ziarele «bune», de la Daibîja la Teleleu. Şi au rămas tot la mintea anului 1990, că neuronii nu se multiplică, nu-s celulită. Şi simboliştii de atunci sunt simbolişti şi azi în politică. Dar pragmatici în rest. Şi-au întins labele peste tot, s-au căpătuit. S-au şi căpuşit. Tănase şi alţii sunt căpuşe în concepţia mea — la figurat, dar şi la propriu.
Las pentru altă dată amintirile mele, inclusiv foarte intime, despre eveniment.
Pentru azi atît.
Iurie Ţurcanu
Astia sunt oculta celularistica,telefonista.
Iti dai seama ca astia cand si-au facut firma Orange,au dat cu subsemnatul la serviciile secrete,ca sa le dea convorbirile.E la mintea cocosului.
Sau daca va place,a gainii.
Tineret fara buchet
Mai omu,daca esti un om liber,ca si mine,de ce pana acum nu ai mers in lumea libera? E o intrebare logica si sincera.