Încep să scriu iar plîngeri la CEDO!

Am propus la sfîrşit de mai ministerelor de Interne şi de Finanţe să nu conteste hotărîrea judecătorului Gîscă, să permită executarea ei rapidă şi să scutească bugetul ţării de cheltuieli mai mari. MAI a răspuns că ei n-au atacat cu apel, dar că au susţinut demersul MinFin, iar aceştia din urmă, după ce am primit şi citaţia pentru luna septembrie (într-un dosar care deja are doi ani de cînd se macerează în instanţele interne!!!) mi-au trimis răspunsul alăturat…

Era evident că au dreptul prin lege să conteste, după cum şi eu aveam dreptul să cer un milion de lei pentru hărţuirea de cîţiva ani, cele şapte reţineri, cîteva amendări şi condiţiile inumane de detenţie. Numai că judecătorul a considerat că 30.ooo MDL e suficient, ca să-mi compenseze suferinţele, şi eu am zis OK.

Acum că procesul va continua la Curtea de Apel Chişinău toată toamna, apoi în primăvară va ajunge la CSJ, cu riscul ca aceia să-l întoarcă în mod repetat la rejudecare, mie ce-i rămîne oare, să aştept altă guvernare, încă mai promiţătoare, democratic-liberală?

Nu cred, încep să scriu la CEDO că n-am linişte aici şi nici dreptate nu mi se face!

2 Răspunsuri

  1. […] » Încep să scriu iar plîngeri la CEDO! Mai vezi » Anunțuri | JOBuri | Știri | Horoscop | Meteo | Sondaje Articole […]

  2. Dimensiunea spirituală /DS/

    Motto: Condiţia umană trebuie depăşită
    /iu tsu-?/

    O definiţie a DS nu este uşor de dat, mai simplu e să arăt limitele sale, una din ele. Şi concomitent să elucidez cea mai frecventă confuzie din domeniu, cea a discriminării dintre sfera culturii şi cea a spiritului. Mai ales la noi se vorbeşte mult despre spiritul culturii, cultura spiritului etc. La o adică, ca figură de stil – se poate, dar în fond se crează confuzii.
    Cultura, în cel mai bun caz, este un surogat al spiritului este părerea lui iu tsu. Nu voi exemplifica la direct, pentru a nu crea alte confuzii. Dar cazul lui Mi Emi /Mihai Eminescu/ este relevant. Cine afost, acest Mi Emi? Un poet, gazetar, patriot ca Laie Dabija, cu exceptia că acesta mai e şi proptietar şi deputat /fost/ şi etc? Cum să-l scot pe om din această promiscuitate?
    Soluţia am aflato demult, am şi făcuto publică.
    Mi Emi este un Mare Spirit, un mare spiritual cu alte cuvinte. Aici de referinţă este în primul rînd poezia Preot şi Filosof. În limbaj eminescian Mi Emi a ascuţit adevărul în rimă . Aici ar fi şi definiţia poeziei adevărate şi deosebirrea ei de versificaţie /ceea cu ce se ocupă Laie Daibîja şi alţi membri…ai USM/. E şi cazul de menţionat cuvîntul chee ADEVĂRUL. Este categoria de bază a DS. /voi reveni cu un studiu aparte la temă – se merită/.
    Altă discriminare. DS nu se reduce la religie. Iu tsu afirmă chiar că de la o vreme /secolul 14/ spiritualii ocolesc bisericile , mănăstirile şi alte locuri de acest fel, care o altă vreme s-au considerat şi chiar au fost centre de spiritualitate.
    Problema este una curat antropologică şi presupune un răspuns la eterna problemă: CE ESTE OMUL? Dar nu numai. Se presupune ceva mai mult: DS este creuzetul în care se formează o lume nouă, omul nou. Aşa a fost dintru început. Religia a prezentat efortul umanoizilor de ieşire din sălbăticie, animalitate. Procesul e în desfăşurare, suntem în aşteptarea unor serioase mutaţii, ne confruntăm cu provocări majore. Orfeu ar fi un jalon, pentru Grecia, respectiv Europa.
    Ce va fi omul? Ce trebuie să fie?
    Comparaţia evanghelică cu viţa de vie este fundamentală. Anumite plante cresc spontan, fără a fi cultivate. Dar viţa şi cerealele presupun grija omului. La fel şi individul uman trebuie cultivat şi religiile au dat tehnologiile respective.
    Religia a încercat să fie o ştiinţă totală despre Om şi Univers, dar a eşuat atunci cînd a transformat ştiinţa reală întro slujnică. Atunnci cînd a degenerat în teologie – un amestec de ştiinţă şi religie, care nu e nici una, nici alta. Apropo ateismul ştiinţific a fost varianta pe dos a acesteia. Şi teologia este tot aşa ştiinţă ca şi ateismul “ştiinţific”. O ştia deja Goethe /anno 1800/.
    Şi înainte de a încerca un răspuns la marea problemă /ce este omul/ fiecare individ al speciei trebuie să se clarifice cu propriul caz. Cine sunt eu, la o adică? Şi aici vine experienţa spirituală. Experienţele mai exact. Şi cele de bază sunt credinţa, rugăciunea, postul. Toate înţelese şi practicate corect. Eu nu pot demonstra că există Divinitatea, dar nici opusul – este cunoscut de cîteva secole. Dar eu pot avea experienţe cu Ea. Voi începe cu credinţa pentru a ajunge la cunoaştere, dacă voi insista pînă la capăt. Şi în ştiinţă este la fel. În electroni omul de rînd crede, fiindcă nu i-a văzut. Omul de ştiinţă are nişte experienţe, trebuie să-l credem.
    Dau pentru final o înţelegere a mea a problemei:
    OMUL TREBUIE SĂ DEVINĂ UN CETĂŢEAN AL UNIVERSULUI ŞI ETERNITĂŢII.
    Aici pun punct cu precizarea că este o întroducere în temă.
    Iurie Ţurcanu

    PiS. Sentinţa cu CU din mottou nu ţin minte de unde am luato, am impresia că îmi aparţine, dar nu sunt sigur. Că am fost influienţat ştiu însă la sigur.
    PiiS. Nu folosesc cuvinte întîmplătoare. Dacă se repetă unele /discriminare etc/ apoi pe motivul că sunt categorii din DS.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: