Interviul dat Svetlanei Panţa de la Jurnal de Chişinău

Am vorbit mai mult şi mai sincer-coroziv, dar fata s-a gîndit că pentru prima intervenţie de acest fel va fi prea mult şi a mai ales. Bine…

„Eu sunt inamicul public”

FENOMENUL BREGA // „Spun chestii şocante ca să-l trezesc pe omul nostru, să-l provoc, să-l fac să înceapă a gândi”

Nota Bene! Persoanelor cu valori tradiţionale şi minorilor nu li se recomandă lectura acestui articol.

L-am auzit la protestele din aprilie 2009, îl auzim protestând pe străzile centrale din Chişinău, şi-l vom auzi, de astă dată, în cadrul emisiunii de la Jurnal TV, cu sloganul care vorbeşte de la sine – Inamicul Public. „Eu, dacă depistez o injustiţie, ţip în gura mare”, strigă Oleg Brega. Şi ţipă atât de tare încât este auzit până şi la CEDO, cele patru dosare câştigate confirmă acest lucru. „Un jurnalist a fost agresat de poliţişti. E strigător la CEDO!”, o frază pe care o spune de fiecare dată când depistează o încălcare a drepturilor omului şi o semnalează protestând. Incomod, deranjant, revoltat, gălăgios, vă las pe voi să prelungiți această listă de calificative. El este Oleg Brega – inamicul public, cel care are curajul să le spună lucrurilor pe nume, cel ce îşi exprimă liber opinia şi urăşte oamenii care sunt martorii unor nedreptăţi şi tac.

La cei 36 de ani ai săi, Oleg Brega spune că se simte un om împlinit. „Dacă aş fi scriitor, aş scrie ca Paul Goma romane autobiografice. M-aş povesti pe mine.” Până se apucă Brega de scris cărţi, îl povestesc eu, aşa, pe scurt.
A sădit un pom, a săpat o fântână, a ridicat o casă şi a conceput un copil – nimic din aceste lucruri, pe care tradiţional se spune că ar trebui să le facă un om, el nu a făcut „Dacă aş avea încredere în medicii noştri, m-aş castra. Nu este deloc prioritar să plodesc nişte piese pentru sistemul în care trăim. Doar nu suntem nişte animale de prăsilă şi numai atâta ştim să facem, să ne înmulţim”, spune revoltat Oleg. Strigător la cer? Da, dar acesta e Oleg Brega, omul care nu crede în familie, nu crede în Dumnezeu, nu crede în valorile tradiţionale, căci el e persoana care merge mereu împotriva curentului şi, dacă acesta îşi schimbă direcţia, Brega m-a asigurat că va începe să facă copii, ca să nu fie la fel ca toţi.

Prizonierul libertăţii

Din ce viţă se trage acest personaj, copilărie, proteste, aresturi, iubite, experienţa de tată şi cine este unica persoană care îi poate închide gura – despre toate acestea vorbim mai târziu. Până atunci, să vedem câteva răspunsuri tradiţionale la nişte întrebări la fel de tradiţionale. Oleg Brega s-a născut în satul Pepeni, raionul Sângerei, pe 26 octombrie 1973. În 1999, a absolvit Academia de Teatru şi Film din Bucureşti, Facultatea de Film, specializarea Regie, şi este licenţiat al Academiei de Muzică Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, specializarea Film. În 2001, a fondat emisiunea „Hyde Park” la postul de radio „Antena C”, care a fost suspendată peste doi ani. Tot atunci a fondat organizaţia pentru drepturile omului „Hyde Park” care astăzi numără trei dosare câştigate la CEDO, 13 mii de euro, bani din care îşi asigură existenţa. „Dosarele la CEDO sunt pentru interzicerea sau sistarea mitingurilor noastre. Ne-am cumpărat calculatoare, am făcut site-uri pe internet, toate sunt din banii voştri, ignoranţilor, fiindcă nu reacţionaţi la fărădelegi”, e replica dată concetăţenilor de către Oleg Brega. A activat şi în calitate de cameraman la Jurnal TV, imaginile sale de la protestele din aprilie 2009 făcând înconjurul lumii. Liberul profesionist, care filmează tot ce-l incomodează şi postează pe site-ul http://www.curaj.net, acum apare cu cătuşe pe mâini, îmbrăcat în haine de puşcăriaş, orbit de o lumină puternică şi pus să vorbească liber privind în obiectivul camerei de luat vederi. Este o simulare a emisiunii care în scurt timp va apărea la Jurnal TV.

Când a tăcut Brega

Sună incredibil, dar Oleg Brega a fost un elev foarte tăcut, fricos şi emotiv, manifestându-şi doar acasă abilităţile de lider. „Aveam patru copii pe care trebuia să-i cresc, să le fac mâncare, să-i îngrijesc. Sunt cel mai mare dintre fraţi şi trebuia să fiu o autoritate pentru ei. Mai ales pentru Ghenadie care mereu îmi punea întrebări la care, dacă nu găseam un răspuns, îmi cădea coroana de lider, de bade.”
Aici intervine Ghenadie. „Îmi amintesc că l-am întrebat odată pe Oleg cum se iubesc un bărbat şi o femeie. El mi-a explicat că bărbatul stă deasupra. Îmi părea ciudat faptul că ei nu-i este greu, din moment ce bărbatul e mai masiv”, povesteşte zâmbind Ghenadie Brega şi îmi prezintă una din prietenele lui, el împărtăşeşte aceleaşi viziuni antifamiliste ca şi badea Oleg. De tot, clanul Brega, cum se numesc ei, numără patru fraţi şi o soră. Oleg, Ghenadie, Vitalie, Olga şi Sergiu, toţi sunt absolvenţi ai Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică din România. „Pe timpuri, toţi cei care picau aici la examenele de intrare, aveau posibilitatea să facă studii în România”, spune Oleg. Anume eşecul pe care l-a suferit la admitere pentru Facultatea de Jurnalism din Chişinău Oleg îl numeşte „unul din cele mai tragice momente din viaţa lui”. „M-am speriat că am de dat examen la franceză, dar am picat chiar la primul, când ne-au dus la fabrica de tricotaj „Steaua Roşie” şi ne-au spus să facem un reportaj de atmosferă de acolo. Îi ţin minte pe toţi cei care au intrat atunci în locul meu la universitate. Eu am fost elev exemplar până în clasa a patra. Am avut şi o diplomă de laudă în clasa a treia”, îşi enumără succesele Oleg.

Prima apariţie pe ecran

Tot în anii de şcoală, Oleg Brega a început să scrie nu doar unele trăiri în jurnalul intim (pe care când l-a descoperit taică-său a fost tare nemulţumit de ceea ce a citit despre sine), dar şi proză fantastică. Scria interesant, lucru pentru care la 13 ani a fost chemat la o emisiune moderată de Alexandru Gromov la televiziunea naţională. „Modestă de fire cum era, dar mama nu a ratat ocazia să-şi bage odrasla în faţă. M-a luat frumuşel de mânuţă şi m-a adus la Chişinău ca să mă vadă toată lumea”.
Apropo, anume mama este acea persoană care putea să-i închidă gură lui Oleg Brega. „Şi chiar dacă mă revoltam, mama îmi spunea să tac şi să fac aşa cum îmi spune ea, fiindcă aşa trebuie să fie”. Altceva ce îl deranja pe Brega era freza pe care i-o făcea maică-sa – era prea scurtă şi îi scotea urechile mari în evidenţă. „Acum mi-i în cur cum arăt. Mă îmbrac cum îmi place şi mă comport cum vreau eu. Important e ceea ce spun”. Tocmai că ceea ce iese din gura lui Brega deranjează o bună parte din oameni şi trezeşte reacţii adverse care adesea se răsfrâng tot asupra lui. „Acela care umblă cu vuvuzela şi megafonul şi protestează nu mai ştiu pentru ce şi împotriva cui? Într-o zi o să-l gâtuie cineva”, mi-a răspuns cineva la întrebarea dacă ştie cine e Oleg Brega.

Arestul care nu se uită

Activistul nu-şi mai aminteşte despre primul protest, dar nu poate uita primul arest. „În noaptea de 17 februarie 2002, am fost oprit de un polițist. Pentru că m-am împotrivit, el m-a adus la comisariat cu acuzații de ultragiere a organului de poliție. Am stat închis în cuşcă ca un animal sălbatic, până când activiștii de la „Hyde Park” l-au găsit pe Dorin Chirtoacă care a pus un cuvânt pentru mine şi am fost eliberat pe la orele 2-3 noaptea. I-am fost recunoscător lui Chirtoacă până când a devenit politician”, spune Oleg, care în acea noapte friguroasă a fost oprit de un poliţist pentru că trecea neregulamentar strada.
Nu există persoană pe arena politică pe care Oleg Brega nu ar avea pentru ce să o critice, îndeosebi în lumina evenimentelor din aprilie 2009, la care activistul şi-a manifestat din plin poziţia civică. Dar ce folos? Brega recunoaşte că a rămas profund dezamăgit de cele întâmplate şi de ceea ce a urmat.

„Sunt foarte supărat pe actuala guvernare că nu a întreprins nimic pentru ca această situație să nu se mai repete. Un scenariu de undeva din afară rămâne a fi voalat. Actorii nu au fost pedepsiţi. Au rămas aceiaşi poliţişti, aceiaşi judecători, toţi au rămas în funcţie, nimic nu s-a schimbat”. Totuşi s-a schimbat ceva, cel puţin dacă până la evenimentele din aprilie 2009 pe Oleg îl măcinau gândurile să plece din ţară, acum se simte destul de bine şi la el acasă. „În România nu am rămas pentru că nu mă simţeam acasă şi pentru că aici sunt foarte multe lucruri de schimbat”, consideră Oleg.

Când te-ai simţit cu adevărat fericit?, l-am întrebat pe Oleg Brega.

„În adolescenţă, când priveam la cerul înstelat şi când părinţii îmi permiteau să mă uit la televizor la programul prelungit. Îmi plăcea să mă uit la filme”, spune Brega zâmbind seducător. Of, câte fete au căzut în plasa fraţilor Brega! „Nu le-am numărat. Dar am observat că pe an ce trece tot la mai tinerele mă trage”, recunoaşte Oleg. Este atras de ecologiste, naturiste, vegetariene, fiindcă nu-i place să dăruiască flori. „E o crimă să condamni o floare la moarte prin uscare peste câteva ore de la rupere”. Frumos spus, nu-i aşa? „Şi în plus mai costă şi bani”, cu aceste cuvinte Oleg îmi spulberă ultimele speranţe de a descoperi în el ceva romantic.

„Mama deja s-a împăcat cu gândul şi nici nu se miră că vin de fiecare dată cu altă fată acasă. Tata le mai încurcă. Pe moment nu ştiu câte am, dar câte sunt pe toate le… cu toate mă-nţeleg foarte bine”, s-a oprit la timp Oleg.

– Te complaci în situaţia asta?
– Cine dacă nu eu o să mă iubească?
– Păi dacă nu permiţi nimănui să o facă…
– Nu e voie, asta e o maladie.

Şi totuşi Oleg spune că s-a gândit la căsnicie, cândva demult, când era mic. „Credeam că este ceva obligatoriu, la fel ca şi armata. Dar, când am văzut că pot scăpa de armată, am înţeles că pot să mă lipsesc şi de multe alte lucruri.”

Vreau să protestez şi nu mă lasă, Vreau să protestez şi nu mă lasă! Alo!, până şi melodia de la telefonul său mobil vorbeşte despre ce vrea Oleg Brega şi cine îi sunt duşmanii. Despre inamicii lui el va vorbi în scurt timp astfel încât să fie auzit de sute de mii de oameni. Staţi aşa, nu vă speriaţi, Brega nu a făcut rost de vreo vuvuzelă uriaşă, el a găsit o metodă mult mai eficientă de a-şi exprima liber gândurile. Dintr-o zi de august, ora 23:30, Inamicul Public Oleg Brega îţi dă întâlnire doar la Jurnal TV. Îi poţi spune în direct dacă eşti sau nu de acord cu el. „Naţia asta merită să-i dăm palme peste faţă şi şuturi în fund. Palme ca să se trezească la realitate, iar şuturi ca să facă paşi înainte. Doare, dar te ridici din genunchi şi începi să mergi înainte. Spun chestii şocante ca să-l trezesc pe omul nostru, să-l provoc, să-l fac să înceapă a gândi. Eu cred că eşti liber atunci când poţi să spui ce crezi.”

Svetlana Panţa

http://ziar.jurnal.md/2010/08/06

5 Răspunsuri

  1. […] » Interviul dat Svetlanei Panţa de la Jurnal de Chişinău Mai vezi » Anunțuri | JOBuri | Știri | Horoscop | Meteo | Sondaje Articole […]

  2. Stii Oleg, cam greu, dar am citit pina la capat acest „reportaj’ efectuat in urma unui interviu cu tine. Una ma irita la tot ceea ce tine de Jurnal Trust Media, ipocrizia.

    „A activat şi în calitate de cameraman la Jurnal TV, imaginile sale de la protestele din aprilie 2009 făcând înconjurul lumii”, scrie Svetlana Panta, dar de ce nu scrie de ce si cum a fost maturat de la JurnalTV asa o dulceata de profesionist? Despre libertatea de exprimare si asociere la Jurnal, despre sindicate la urma urmei…

    Stiu ca nu e vina ta aici, si ti-am scris intr-un sms ca nu am fix, dar rup odata de la „inima” si te sun in direct de pe mobil. Am sa-ti cer sa-mi spui, cind si cum ai parasit Jurnalul pentru prima data…

    PS: Nu prea te lauda cu acest interviu acordat Jurnalului, ada-ti aminte de primul interviu acordat, adiica http://pulbermax.wordpress.com/2009/05/24/interviu-cu-fratii-brega/ Toate bune!

  3. Din mare întâmplare (ești citit de unul dintre copiii la care țin mult) am ajuns aici. Știu că ești, știu cu ce te ocupi, ce faci, dar îmi inspiră cea mai mare neîncredere activitatea ta. Semeni cu bunicul Che, făuritor de revoluții. Ești bun în ceea ce faci, dar șochează lipsa de modestie și scrisul pe stindard a cuvântului/crezului religios – EU. Ești tare gălăgios (nefondat) și iubitor de sine.

  4. O intrebare:
    Crezi ca fratii tai au avut destul timp si intelepciune sa gindeasca si sa aleaga sau te-au urmarit pur si simplu si au facut din ideile tale o credinta…

    Unele idei poate nu ar trebui sa le strigi sus si tare caci poate iti convin tie dar altii urmarindu-le trec pe
    linga adevaratele lor pasiuni si credinte….

    Ce respect este faptul ca pe cind altii au plecat sa construiasca in alta parte, unde societatea este cu 100 de ani mai inaintata tu ai ramas acolo si te lupti….si este inca drum lung inainte…..si poate inca doua trei generatii nu vor vedea schimbarea dar daca se mai gasesc citivai ca tine (cu mici rezerve) poate poate culorile se vor schimba.

    Ideile machiste iti degradeza un pic imaginea
    chear daca ai o suta de prietene si le….pe toate odata daca ai putea sa nu urli despre asta in gura mare ai parea mai simpatic si neai face un serviciu. Cred eu ca un pic de umilitate si modestie (chear daca-i doar spectacol) place mai mult lectorilor.

    Nu vreau sa crezi cati dau sfaturi caci poate am de invatat inca multe de la tine dar ceam citit e flagrant si cred ca publicul feminin se simte lezat.

    Si daca vrei ca ideile tale sa le urmarim si noi (si aceasta este important pentru viitorul natiunii) trebuie sa pari mai modest la acest capitol – doar atit.

    Pe urma familie ….. si alte balade stim cu totii ca ne nastem si murim singuri, si suntem singuri prin viata.

    Casnicia, persoana potrivita… e doar o iluzie caci daca dispare persoana potrivita gasesti imediat alta si persoane potrivite-s o gramada. Asa ca inceteaza sa crezi ca esti unic, prea narcisist nu stiu cum, dar cine stie poatei o calitate ca sa poti face ceia ce faci.

    La capitolul ches-d’oeuvre, recunosc ca nu am citit prea multe din operele tale dar mai am timp.

    Curaj si sper sa nu disperi si sa nu epuizezi aceasta energie si credinta ca poti schimba lucrurile atit pentru tine cit si pentru noi.

  5. De ce va deranjeaza ca omul e liber si poate spune clar si raspicat ce crede si ce vrea?
    Pentru cei obisnuiti cu ipocrizia si falsa modestie poate parea socant, dar nu e niciun pacat sa te iubesti pe tine insuti.
    Si nu se mai simte lezat publicul feminin, nu-ti face griji.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: