Îmi pare rău că guvernanţii scot cu forţa tinerii la activităţi pretins voluntare


Se pare că politicianul creştin-dwemocrat avea dreptate, e foarte politizată această acţiune şi a rămas foarte puţin ecologism voluntar în ea
Vezi cine a făcut curăţenia de probă la primul subotnic din acest an

7 Răspunsuri

  1. O poveste populistă moldovenească: R. Moldova poveste de succes
    Motto: …Dormi! Povestea s-a sfîrşit.
    /A. Mateevici/

    Unii mai corecţi zic “Istorie de succes”. Dar e aceiaşi poveste în fond. Bună de adormit maturii “cu minte de copii”.
    Ca în orice poveste, autorul chiar dacă există, nu poate fi lesne determinat. Toate guvernările precedente îşi au aportul la compilarea a ceea ce putem numi şi “moldavian dream”. Inclusiv – comuniştii noştri. /aşa îşi zic ei partida comuniştilor din Moldova, deci ai noştri/.
    Dar redacţia finală este a AIE.
    Este integrrarea europeană o strategie a coaliţiei? Ar fi bine să fie, dar nu este. Ca să fie mai clar o definesc prin analogie. Este ceea ce a fost pentru fra Iura, Fese Rotofeţe /zis V Matei, dar de fapt Matei-ciuc/ şi mulţi alţii ideea unionistă. Ceva cu ce aduni fani şi voturi, o momeală pentru cetăţeanul alegător, votant mai exact.
    Povestea în cauză, ca oricare alta, face abstracţie de realitate. Realitate, care de regulă e dură. În cazul nostru miezul ei ar fi cam acesta: datorită unei lipse totale de responsabilitate a guvernărilor ce s-au perindat, noi nu mai suntem în stare să gestionăm acest nod geopolitic al nostru. Deci alţii şi-au asumat rolul de salvatori ai situaţiei, F. Rusă în primul rînd.
    Şi mişcările ce se fac /cum ar fi înţelegerile germano-ruse/ nu sunt decît componente ale strategiei comune a ţărilor în cauză. Nu se va certa Angelika cu Dmitri de dragul lui Vlad, să fie clar. Cu atît mai mult SUA nu vor schimba alianţa strategică cu FR pe relaţii bune cu noi. Prin prizma evenimentelor de ultimă oră, care a fost rostul vizitei lui Biden la Moscova? Evident răspunsul: Rusia să nu-şi folosească dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU.
    Şi care a fost mesajul, poate implicit, pentru RM a aceluiaşi Joe? Să se rezolve conflictul transnistrean. Şi o condiţie sine qua non este ieşirea din criza pollitică prelungită.
    Este în stare AIE să rezolve aceste probleme? La sigur – NU!
    O alianţă cu un Ghimpe ce şi-a declarat dezinteresul faţă de acest teritoriu şi populaţia sa nu va rezolva diferendul. Nemaivorbind de incopetenţa de care a dat dovadă, dar şi de faptul că nu e acceptat de cei de la Tiraspol. Dar nici din cei din SUA, probabil. Motivul ar fi că opinia publică americană a fost /şi este/ de altă părere asupra datei de 28 iunie 1940. Asta printre altele. Astfel pentru Filat şi Lupu Mişu este a tria roată la bicicletă.
    Dar se vor debarasa de ea doar după alegerile locale. Alegeri în care clănuţul Ghimpu va suferi o înfrîngere umilitoare în Chişinău, precum şi în toată Moldova.
    Acesta va fi sfîrşitul jocului “de-a integrarea”. Se va forma o altă coaliţie, destul de bizară, dar cu o majoritate constituţională, care va putea vota un statut pentru regiunile din estul R Moldova. Şi va fi rezolvată problema. Desigur cu binecuvîntarea Kremlinului. Dar şi a SUA şi UE.
    Dar asta e finalul “fericit” al altei istorii, pe care guvernanţii nu ne-o povestesc, tot din grijă pentru popor, să nu-l apuce insomnia şi coşmarurile.
    Încerc să desamorsez cu anticipare reacţiile unora preapatrioţii.
    Asta e realitatea, dlor! Nu vrerea mea, eu doar constat o stare de lucruri.
    Pentru atîta am luptat, muncit.
    Pentru a ieşi din zona rusească trebuiau nişte eforturi susţinute timp de 20 de ani. Sacrificii, dar şi dovada inteligenţei, voinţei, verticalităţii…
    Sunt dispuşi să lupte liberal-demii noştri, a căror ideologie comună este pragmatismul? Au luptat ei cîndva?
    Iurie Ţurcanu

    PiS. Vedem că şi Georgia, care a fost mult mai consecventă, a suferit un mare eşec. Poate cîndva acesta se va întoarce în bine, deocamdată a pierdut, se pare irecuperabil, o bună parte din teritoriul naţional.
    PiiS. Poezia citată în motto este legată de Nistru. Din păcate n-o am la îndemînă pentru o citare completă.

  2. 27 martie: exact ca la Termopile

    Amintesc celora nemerşi la bibliotecă: la anul 480 pînă la Gristos, regele spartan Leonidas a stat cu 300 de alţi spartani contra unei armate persane de cca 180000. Regele Leonidas, nu conu Leonida!
    Şi iată că pe 27 martie 2011 la comemorarea a 93 de ani de la unirea Basarabia cu Regatul Român au ieşit tot cca 300 de români din Basarabia moldavă. Cine a stat împotrivă unioniştilor? O babă bătrînă-bătrînă, pe numele dacic Odochia. Unii zic /conspirologii/ că Putin şi ai săi au trimiso în operaţiune pe babă…
    Dar trec la subiect. Cît de tare se doreşte Unirea? Ce se face pentru ea? Pă un mal, pă altul? La modul serios – nimic. Aşa şi nu avem o partidă care ar fi elaborat un program unionist. Doar indivizi care au profitat de slogan. Îl numesc pă ăl mai drag mie – Laie Daibîja şi tovarăşii săi /Mateiciuc etc/.
    Două paradoxuri. Primul: La 1990 unionismul a fost strategia KGB-ului. Nici eu nu mi-am data seama de acest fapt dintru început, astfel că pe la 1994 mă mai miram, în versuri, cam aşa:
    Ieri kaghebist, azi unionist
    Nu degeaba tipul ist
    în marxism e specialist
    Dialectică la ei
    După prostul obicei
    Se numeşte felul ist:
    Kaghebist-unionist.

    Îl aveam în vedere la concret pe un alt prieten al meu, anume Gicu Slabu, specialist în comunismul ştiinţific, pentru care pun capul la bătaie că a colaborat cu KGB-ul. Şi-l ştie toată lumea de mare unionist, unul din membrii Consiliului naţional al unirii /a existat şi aşa ceva/. Am fost orientaţi spre un scop mare, pentru a nu face ceva mai mic, dar real: independenţa. Şi iată-ne azi “u razbitovo corîta”: nici uniţi, nici independenţi. Cu 20 de ani pierduţi în declaraţii goale, rătăciţi pe poduri de flori, ameţiţi de perspective europene. Că unii între timp au prins la rapăn e altă poveste, chiar de succes pentru ei…
    Al doilea paradox: românii “de păste” nu sunt mai unionişti decît bieţii moldoveni. Adică ei vor o Românie Mare, dar nu la un preţ. Nici de sudoare, barem sînge. Şi guvernarea dîmboviţeană este la nivelul plebsului. Nişte bani pentru nişte Dabija au găsit, dar strategie pentru unire nici au căutat. Speră la o conjunctură, spiritul oportunist fiind cel de bază în politica românească de la o vreme încoace, dacă nu dintru început şi pentru vecii vecilor. Amin.
    Asta în timp ce F Rusă reiese din considerente strategice, avînd la moment aliaţi precum UE şi SUA. Şi sunt dispuşi la modul cel mai serios de a pune frontieră anume pă Prut. Şi “ni şagu nazad!”.
    Am mai spuso: cu integrarea europeană e aceiaşi poveste ca cu unirea. /Cum se zice “aceiaşi Marie cu altă pălărie”/. Nu rezolvăm problema vizelor, fără a rezolva diferendul transnistrean. Şi fără relaţii bune cu ruşii nu facem nici un pas în această direcţie. Să vedem ce va face azi frumosul Iu Lea la Moscova. Cum va sta în faţa vulpoiului Lavrov? Cu ce va reveni acasă?
    Iurie Ţurcanu

    PiS. Podurile de flori au fost un surogat al unirii, acceptat la Chişinău şi Bucureşti, dar şi la Mosc.
    PiiS. Poate unii au rămas miraţi de declaraţiile neunioniste ale marelui unionist M. Ghimpu. Nu însă şi eu, care ştiu că clanul se foloseşte pur şi simplu de brendul în cauză. Au mai făcuto şi alţii…
    PiiiS. Să fie clar: nu sunt antiunionist, ci realist. Nici pesimist nu sunt. Situaţia ar putea fi schimbată, dar numai printrun efort maxim, printro soluţie neliniară în limbaj modern.
    Dar nu suntem în stare la aşa ceva!

  3. Iarăşi şi iarăşi despre principii şi valo-o-o-ori…

    Despre continuitate azi. Că-i mai bună decît toate… Şi se observă cu ochiul liber.
    So luăm pă partide în ordine descrescătoare.
    PLDM. În primul rînd este cazul Kirilă Kirilîci oglî. Înţeleg că Filat a avut raţiuni de a-l băga în spiscă, nu pot decît să le ghicesc pe unele. De pildă: V. Filat a fost cooptat în guvernarea Lucinschi, a plătit o datorie, deci. /Dar se zice altfel- în guvernul Sturza, parcă acesta ar fi fost constituit fără avizul preşedintelui/. Dar nu poate fi exclusă o altă lămurire: familia are trecere la Moscova.
    În al doilea rînd — Nataşea Gherman/Snegurocika, în sensul că e fiica lui M. Snegur/, pe care unii au şi înaintato la preşedenţie, ce ar face continuitatea şi mai pregnantă. La o adică, de ce nu Kirilă Petrovici?
    Poate fi înrolat aici şi seraficul Urekian. /ceata sa de la AMN este temă aparte/. De cînd el e la putere? Ca secretar de partid /comunist al URSS!/, ca lider sindical /tot de acolo, fiindcă «sindicatele sunt şcoala comunismului»/, primar de Chişinău promovat de către agrarienii comunişti…etc, etc…
    PD. Dima Diacov /ot Başcalia/ este însăşi întruchiparea continuităţii şi ar merita un studiu aparte. A fost cu mîna pe sfori de la 199.-? Cel puţin de la 96.
    Şi Lupu e tot continuu, nu atît de discret pe cît ar dori să pară. Patru ani de ministeriat şi alţii de speaker cu comuniştii de viţă nouă — ce dovadă mai trebuie?!
    Mai este şi continuitatea sub alt aspect. Distinsul savant şi patriot moldovean /la modul cel mai serios/ Ilie Lupu, tatăl lui Marian, a fost o vreme şi secretar de partid…
    PL. Aici continuitatea e pe linia Parlamentului 90. Cei care fie nu au făcut nimic atunci, sau numai rău, azi se declară mari patrioţi şi şefu găştii, ajuns prin minune preşedinte le-a oferit şi tinichele.
    Hadîrcă, Şalaru, Ghimpu — simbolul lipsei noastre de discernămînt şi memorie şi bun simţ şi etc.
    Închei cu un fapt divers nu chiar în temă, dar nici cu totul în afara ei. O doamnă se lamenta la un post TV cu privire la o alta. O blondă deputată-pedistă, care nu a deschis gura măcar o dată… Cîtă naivitate! Asta în loc să se bucure: slavă Domnului că nu a deschiso!
    Iurie Ţurcanu

    PiS. Nu intenţioneuz să abordez alte valori, consensuialitatea, de pildă. Avem zilnic cîte un scandal. Ghimpu, ca la detsad îi porecleşte pe liberal-democraţi oligarhi iar aceştea îi răspund pe potrivă.
    Chiar şi despre consexualitate am putea vorbi, nu sunt eu însă speţul.

  4. Fuga spre Bach a moldovenilor: de la Sveta la Sanda

    Că tare prost am mai fost /poate am şi rămas — părerea unora/ : nu mergeam la Sala cu Orgă pă motiv politic. Că, de , acolo «se juca la careva organ» /dintrun banc de epocă, în rusă are un sens mai clar/ Svetlana Bodiu. Dar m-am dumerit la timp şi am devenit fanul Anei Strezeva. Şi chiar dacă nu mă prea pricep în muzică am petrecut în Sală multe ore bune.
    Nu ţin să aduc omagiu lui Van Vanîci, dar nici lui Vlad-ica Filat, dar interesul pentru cultură a ambilor merită să fie menţionat. Aseară am fost la Messa în cadrul festivalului Bach, ofertă mărinimoasă a Dnei /anume aşa cu majusculă/ Sanda Filat şi am rămas pă deplin satisfăcut . Nu sunt eu nici diletant măcar pentru a judeca calitatea interpretării, eu am mers de dragul lui Bach, pe care îl consider autorul celei de a cincea Evanghelii. Aşa înţeleg eu Pasiunile după Matei, lucrare care m-a marcat întrun anumit interval al vieţii.
    Şi a fost multă lume şi a fost însăşi Filat fără Lupu şi ălălalt /pentru rimă/. Şi am stat în acelaşi rînd cu el – #9! Cu precizarea: el undeva în centru, eu pe banchetă, la fereastră.
    Dar Sala nu a fost arhiplină, cum era de aşteptat. Tema creştină, de post cum s-ar zice. Şi suntem în Postul Mare, nu?.
    În schimb lumea noastră «bună» va umple azi Palatul şi Filarmonica de dragul măscăricilor Urschi, Tarlapanglicaru etc.
    Asta e! Suntem o ţară de măscară. Şi în loc să rezolvăm problemele /necazurile/ facem haz pe seama lor. Nu umor, ci măscară spre deliciul unui public vulgar.
    Iurie Ţurcanu

    PiS. Fuga are două sensuri, aici e miezul. Este o piesă muzicală, dar şi un verb în română. Moldovenii au fugit de Bach, de lucruri serioase în genere. S-au refugiat în «skici», măscară.
    Sper că şi premierul a înţeles că avem la tema cultură un handicap multisecular şi cu ajutorul dnei Sanda şi a Ministerului de resort va purcede la lichudarea lui.
    PiiS. Am impresia că şi blajinul Cimpoi, la bătrîneţe, s-a dat cu măscăricii, le face reclamă… Putem vorbi şi despre măscărie academică, deci.

  5. sa poate brega sa te declar pidar pe viata? cum poti tu sa te futi in cur cu atata desavarsire. tare borat mai esti urodule

  6. 7 aprilie
    Motto: În april, în april
    S-a ntîmplat ceva aici.
    /iu tsu, Parafraze/

    Nu ştim ce s-a întîmplat. Dar este voinţa de a şti? Nu! Dacă era, zic eu, îl stîngeam de gît pă cel cu nagaica /Naga-cevschi/, care ne-a prostit rău.
    Dacă era voinţă îi ceream socoteală lui Dorel-tînăr primărel: de ce nu a intervenit la timp? Cine, dacă nu primarul, trebuia să intervină în evenimentul ce se declanşa? În plus: pe la ora 20 Kirtoacă a declarat: nu ne ducem nimeni din PMAN. Şi el s-a dus /nu ştiu la ce oră/. Proştii, în opinia celor «deştepţi», au rămas însă şi au pătimit. Astfel, Dorel e răspunzător moral de moartea lui Boboc.
    Repet: clasa politică nu are voinţa de afla adevărul. Motivele sunt diferite. «Ai noştri» poartă vina pentru ziua de 7. Guvernanţii de atunci mai mult pentru faptele nopţii de 7 spre 8.
    Unde sunt victimele? Acelaşi Mătăsaru, care a suferit mult, nu dă amănunte despre ceea ce s-a petrecut în aceea blestemată noapte. Ce a făcut el, cum s-a comportat? Fiindcă în presă au apărut atunci informaţii care nu-i fac cinste. Ar fi cazul să le infirme, dacă nu corespund adevărului.
    Pe de altă parte nici unul din cei «cu inimi de piei de lac» /Garcia Lorca/ nu a avut mustrări de conştiinţă. Tot e tipic, doar pe Plai poţi întîlni asemeni lipsă de obraz.
    Cu riscul de a mă repeta, voi reveni la temă.

    Iurie Ţurcanu

    PiS. Scriu Kirtoacă conştient. Etimologia e de la grecescul kir-domn; deci ne mai conduc fanarioţii!
    PiiS. Zic «nu ştim». Nu e chiar corect, mă contrazic niţel. În linii mari: EU ŞTIU. Şi Dorică ştie şi Vladimir Nicolaevici şi mulţi alţii de pe la noi şi de pe la vecini.

  7. Pentru cine va ciripi Doiniţa Sulăciţa?

    Populismul este tactica PL-ului. Şi primul rod a fost în 2007, cînd au cîştigat , surprinzător, capitala. Cum? A fost şi greşeala comuniştilor cu mănuşa… Dar şi rolul unor tinere, mai puţin unor tineri. A Doinei Sulac, care a devenit politiciană liberală la un moment, în primul rînd. A fost un calcul corect, s-a luat în consideraţie psihologia de pă Plai. Idolatria mioarelor dar şi a boulenilor, pentru care N. Sulac care cînta frumos, dar mai ales da frumos din cap, este o valoare absolută în toate sferele, inclusiv în politică.
    La sigur că fata nu va sta cu mîinile în sîn, sau aiurea, în astă campanie, care se prevede a fi foarte fierbinte, dar şi bănoasă. Mai ales că s-a antrenat familia întrun megaproict de promovare a idolului N. Sulac. Bustul de pe mormîntul acestuia de pe str. Armeană a fost luat şi se prevede înlocuirea cu ceva grandios — un monument de trei metri înălţime. Se va ridica astfel asupra tuturor /A. Mateevici, Lidia Istrati…/. Dorică a sponsorizat afacerea cu 60 000 lei. Nu e puţin, dar probabil că e insuficient şi e «normal» să se caute nişte sponsori mai solizi şi generoşi totodată.
    În concluzie Doiniţa va ciripi cuiva…
    Ce se va face nepotu moşului fără ea? Nici la turul doi nu va trece.
    Iurie Ţurcanu

    PiS. Da Geta Burlaca cui va ciripi? Săraca /cu duhu mai ales/ a avut accident rutier…
    Da săracu Surucianu?
    Da Urschi pentru cine se va «măscări»?
    Etc, etc…
    Că tare proşti mai suntem dacă cîntăreţii şi măscăricii ne învaţă cum să votăm!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: