Interviul complet pentru Apropo Magazin

O fătucă misterioasă, Doina Popov, de la Apropo Magazin a vrut să mă vadă pentru un interviu (cică au misiune să mediatizeze vedetele de la Jurnal TV, doar suntem colegi în același trust media), dar cînd am propus să ne vedem la mine sau la ea, a zis că e mai bine să vorbim pe internet:

1. Cum a apărut emisiunea “Inamicul public”? A cui a fost ideea?
M-a chemat Val Butnaru într-o zi de vară și mi-a propus un program taman cu acest nume. Am acceptat necondiționat și iată-mă-s autor de emisiune la Jurnal TV. Credeam că va fi de o oră pe săptămînă, dar ei o doreau zilnic. Atunci ne-am limitat la primele patru zile de lucru, înspre și după miezul nopții, aproape 90 de minute mă exprim liber și îi incit pe alții să facă așijderi.

2. De ce “inamicul public”?
De ce nu? E prea cumsecade neamul acesta și caută mereu eroi de adulat. În cale îi ies permanent populiști și eroine oportuniste, de care foarte curînd se arată dezamăgiți. Dar nu prea au avut parte de un rău necesar, care să le spună în față adevărul, să-i plesnească pentru deșteptare și să le dea șuturi în fund pentru înaintare. Eu mi-am asumat acest rol și am continuat să fac și de pe ecran ceea ce deja comiteam în stradă, în sălile de conferințe unde se consumau micile evenimente ale societății civile moldovenești

3. De ce ţi-ai ales să aperi drepturile oamenilor din jur?
Așa am fost educat, asta am simțit că pot să fac cel mai bine și ca artist (sunt cineast de profesie), ca gazetar (fac asta de cînd mă țin minte, chit că în 1990-1991 am picat de două ori admiterea la jurnalism) și ca ong-ist.

4. Ce înseamnă defapt pentru tine această emisiune şi postul de televiziune Jurnal TV?
Acuma emisiunea îmi consumă cam tot timpul, chiar dacă nu filmez, nu montez sau nu mă documentez pentru următoarea ediție, sunt oricum cu gîndul acolo, poate chiar mai prezent și implicat decît atunci cînd intru în studio. În cele cîteva ore de emisie săptămînală sunt mai preocupat de butoane, cabluri, sms-uri, nivel de sunet, comunicare cu echipa și cu cei care sună, încît am impresia că fac salahorie pe un șantier. După aceea, în orele de insomnie savurez post-factum plăcerea comunicării, a liberei exprimări, a implicării civice. Trustul îmi oferă prin acele patru zile de emisie la radio și la tv (marți și miercuri doar la Jurnal FM, iar luni și joi Inamicul se difuzează pe ambele posturi din studioul Jurnal TV), o tribună nesperată pînă acum și, probabil, greu de imaginat la alte instituții media de la noi.

5. Ce-ţi doreşti să schimbi în Republica Moldova?
Vreau să schimb comportamentul și gîndirea populației, că trezesc în cît mai mulți dintre milioanele care formează electoratul, contribuabilii acestui stat sentimentul de demnitate umană, curiozitatea de a ști mai mult și voința de a vrea și realiza mai mult decît făcea pînă acum. Așa poate vom ajunge să cultivăm la cei eliberați din frică, lene, indiferență curajul de-a ieși în față, responsabilitatea de a sări în ajutor aproapelui, îndrăzneala de a cere socoteală potențaților zilei și ciocoilor.

6. Cum crezi, care este latura negativă a poporului moldovean şi cea pozitivă?
Moldovenii sunt fricoși, invidioși, lăudăroși, exact ca ceilalți români, deci nu cred că sunt o nație aparte. Dar ar putea să se evidențieze, poate, dintre celelalte feluri de români prin adaptabilitate, capacitatea de organizare, principialitate.

7. Cu ce-ţi place să te ocupi în timpul liber?
Nu am timp liber, pentru că tot ce fac: mîncare, somn, sex, proteste, procese de judecată, călătorii, comunicare aievea sau pe internet, totul mă acaparează și consumă astfel, că nu-mi mai rămîne timp de făcut altceva. Poate că instinctiv mă implic plenar în tot ce fac, ca să evit plictisul, care pentru mine e moarte.

8. Ce te deranjează la oamenii din jurul tău?
Inconștiența cu care se înmulțesc, se urăsc, se mint, se fură, se omoară.

9. Ai vreo deprindere de care ai vrea să te debarasezi?
Nu sunt organizat, nu știu să-mi gestionez timpul, banii, resursele, și asta e probabil ceva cultivat, că doar nu ne naștem astfel. Dar sunt deja la vîrsta cînd nu mai pot să mă dezvăț de acest comportament.

10. Dacă ai fi nevoit să pleci din Moldova, în ce loc de pe planetă ai dori să te refugiezi şi de ce?
Visez din copilărie să ajung pe o insulă nepopulată. Mă uit cu jind la fiordurile norvegiene și puzderia de insulițe de acolo, însă știu că e frig acolo și n-aș supraviețui ușor. Mai știu și că degrabă planeta va număra șapte miliarde de ființe umane, deci nu mai există pe lumea asta loc unde să te refugiezi de oameni, așadar, aștept falimentarea Greciei, ca să pot cumpăra de la ei o insuliță la preț redus. Dacă însă ar fi să mă refugiez pentru activism civic (cum eram dispus s-o fac în primăvara lui 2009, aș merge în România, pentru mediul cultural și geografic aproape de cel natal sau într-o țară civilizată occidentală, de exemplu în Suedia sau Islanda.

11. Care a fost cel mai trist dar şi cel mai fericit moment din viaţa ta?
Am avut prea multe evenimente neplăcute în viață, încît mi-e greu să desprind din ele unul, mai ales că știu bine, urmează multe, mai dramatice chiar. La fel și cu fericirea, mă simt adesea împlinit, liber, încît și atunci cînd eram dus în cătușe sau băgat după gratii pentru că am vrut să protestez pașnic și am deranjat niște demnitari încuiați, tot mă simțeam fericit și liber.

12. Care sunt pasiunile tale?
De ceva timp sunt vînător iscusit de femei interesante.

13. Ai vreo dorinţă arzătoare care încă nu s-a împlinit?
Ard de dorința de a nu fi înmormîntat cu popă cînd va fi să mor, ci să fiu incinerat discret, fără pompă. De asta îmi doresc să văd construit și funcționabil la Chișinău un crematoriu uman, ecologic, independent de biserici și birocrații de stat.

14. Cum şi unde îţi vezi viitorul?
Viitorul meu e aici și acum, în zbateri și relaxări, în căutarea unui sens pentru această existență și în așteptarea finalului cunoscut de toți și inevitabil.

15. Spune-mi câteva calităţi cu care te mândreşti şi câteva defecte pe care ai vrea să le înlături.
Am scris despre asta mai sus și n-am chef să mai dezvolt subiectul. Cred că sunt un nesuferit irascibil, misogin-afemeiat, mizantrop-social activ.

Pînă la urmă în ziar a apărut altfel aranjat acest material și nu mai are formă de chestionar. Vedeți ambele texte (Apropo magazin de joi, 20 octombrie 2011) și comparați singure/i…

Un răspuns

  1. Buna. Daca as fi fost eu cea care decide forma in care sa fie publicat materialul, cel mai probabil ca l-as fi lasat in forma de chestionar. Materialul a fost redactat pentru ca trebuia respectat numarul de semne necesare, deaceea si-a pierdut forma initiala. Si inca ceva, aceasta „fatuca misterioasa” a vrut doar sa nu-ti rapeasca din timp atat tie cat si mie, deaceea am ales internetul ca mijloc de comunicare.O seara buna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: