Am fost amprentat de poliție la grădinița 214, Dobrogea

M-a chemat de dimineață o mamă cu trei copii, dintre care două fetițe frecventează acea instituție preșcolară. Larisa Tașcă spune că i se cer taxe sufocante, și că ea nu poate plăti atîta, de aceea vrea să ceară administrației socoteală.
Am întîrziat, pentru că am mers cu autobuzul, iar acela circulă rar, merge încet, și Dobrogea nu e chiar peste deal, ci la o margine de municipiu, după orășelul Sîngera.
Pe drum am avut și o altercație cu șoferul, care vorbea la telefon tot drumul, și pe la Botanica am zis să-l filmez măcar cu telefonul. El însă m-a observat și a întors oglinda retrovizoare, ca să nu fie văzut. Totuși i-am făcut o poză prin geam ca să o pun pe twitter imediat. Vorbea la telefon tot drumul...chit că e șofer de autobuz pe ruta 33 Doar cu asta am rămas, pentru că la grădiniță aveam să rămîn fără telefon…
Șoferul s-a enervat și a oprit la prima stație ca să-mi ceară socoteală. I-am spus de ce filmez și s-a întors în cabină.
Cînd a revenit, credeam că aduce o bîtă sau rangă să mă omoare, dar el avea telefonul mobil și a început să mă fotografieze de aproape. Insista să-mi ridice capul, pentru că em am expediat repede poza cu ciripit și porneam iar camera, dar l-am avertizat că n-are voie să mă atingă, altfel chem poliția. O babă din preajmă a început să răcnească la mine că sunt needucat. Șoferul n-a mai stat să asculte lecția, el o știe de la școala sovietică, a pornit iar mașina, dar n-a mai vorbit la telefon. În schimb încerca să-mi prindă privirea și, pe la Sîngera, în deal, mi-a arătat de cîteva ori în oglindă degetul lung, ca răzbunare. Oare pe lîngă cîte pericole am trecut în acele clipe de neatenție?!
Așadar, am ajuns la destinație cu întîrziere. Un localnic m-a recunoscut și ajutat să găsesc instituția, dar, pentru că are și el copil acolo, a intrat să-l ia acasă de bună dimineața (era cam ora 11,35!), pentru că nu vine Inamicul public unde nu se întîmplă nimic!
Într-adevăr, în biroul directoral se întîmpla ceva, strigau mai multe voci de femeie ceva despre bani. N-am stat mult lîngă ușa cu geam că a ieșit o madamă să întrebe ce vreau. Am spus că vreau la ședință, dar ea mi-a indicat să stau în hol, să aștept. A închis ușa pe altă parte și am rămas cu telefonul în mînă. Am filmat puțin cearta lor care se auzea de departe, apoi, pentru că aparatul arăta obosit și vroia încărcat, am căutat o priză.
Era chiar pe hol una, așa că am atîrnat telefonul de-asupra caloriferului, iar eu m-am dat mai aproape să aud scandalul. Tînărul care se învîrtea în jurul meu s-a dovedit a fi cameraman de la Pro TV, m-a convins să nu intru acum, pentru că Larisa Tașcă, reclamanta, e cu cameră ascunsă și aș putea să stric jocul.
A ieșit iar directoarea să întrebe ce vrem. I-am zis că am de dat un copil la grădiniță. A confirmat că are locuri, dar că trebuie să vin cu buletinul și cu certificatul de naștere al copilului. Am zis bine și m-a trimis după acte. Băiatul a zis că e cu mine și l-a trimis afară, cu mine.
El a fumat o țigară după care am revenit în hol, dar un nene a ieșit în cale să ne amintească spusele directoarei, mergeți afară, reveniți doar cu acte.
I-am zis că vreau telefonul, dar el mi-a reproșat că nu am voie să încarc în instituții… publice. Atunci am observat că telefonul a dispărut și i l-am cerut cu binișorul, dar tovarășul s-a prefăcut că habar n-are despre ce vorbesc. Era o duduie în hol și am întrebat-o dacă a văzut ceva, ea însă mi-a reproșat și ea, ca nenicul, de ce încarc la grădiniță telefonul personal.
Atunci am scos aparatul foto și am filmat situația, că alți martori nu găseam ad-hoc.
Deja Larisa Tașcă ieșea din cancelarie, continuînd să se ciondănească cu directoarea, avînd alături cele două fetițe și încă un puști de abia vreun an în brațe. I-am cerut telefonul să chem poliția.
La 902 a răspuns o madamă calmă, dar enervantă, care vroia să știe adresa grădiniței. I-am explicat că Dobrogea nu e megapolis și nu are decît o grădiniță, maxim 2, iar numărul 214 nu e decît una, că sunt înconjurat de oameni ostili și nu am de unde afla adresa exactă. A rămas neînduplecată, iar eu am promis să fac o plîngere pe numele ministrului de interne.
Între timp televiziunile au dat busna în hol și o chestionau pe directoare. Am filmat și eu cît m-a ținut bateria, apoi am revenit la problema-mi proprie și personală, telefonul lipsă.
Nici șeful de gospodărie, asta am înțeles că-i este funcția, nici directoarea nu vroiau cu binișorul. Am dat tîrcoale în jurul instituției, căutam oameni vii, întregi la cap, că lucrătorii grădiniței niciunul nu vroia să-mi spună ceva măcar.
Am aflat că peste drum e casa 11/1 de pe strada Creangă.
Am cerut iar telefonul și am apelat iar 112. De data asta nici n-au cerut adresa.
Am văzut la intrarea din spate că stau două mașini bengoase la scară, Larisa a zis că cea mică, Ford, e a directoarei, cealaltîă, Mitsubishi, părea să fie a gărzii sale de corp/șef de gospodărie mafiotă.
A venit întîi o mașină civilă cu trei vlăjgani, unul dintre ei a zis că e șeful de post de la Sîngera, S.Șelaru. A dat indicații unuia să o chestioneze pe Larisa, iar noi am intrat în grădiniță. A sunat pe numărul meu și a zis că dă ocupat.
Pe al doilea l-a pus să caute peste tot, în hol, pe coridoare, iar el a mers să vorbească privat cu suspectul, cu directoarea.
Au mai apărut patru în uniforme, au spus că-s de la CPs Botanica. Unul a cerut să liberăm locul ca să facă poze. Am început să dau explicații, apoi am semnat o declarație sau proces-verbal. După care cel cu hîrtiile a fost sunat de sectorist și anunțat că a găsit aparatul.
Era lîngă lada de gunoi de la poarta grădiniței, într-un fail transparent, băgat într-o pungă cu cutii de medicamente și alte resturi menajere. Avea și încărcătorul, dar avea bateria și cartela scoase. Sectoristul mi-a demonstrat că acum telefonul dă alt răspuns la apel, spunea că sunt în afara ariei…
Expertul tehnic a băgat ”corpul delict” într-un plic pe care l-a sigilat și a scris pe el conținutul. Am semnat și eu alături de alți martori și am revenit în hol pentru declarații și alte acte.
Mi-au propus să dau amprente digitale ca să poată exclude urmele mele de pe probă. Am zis să le caute în arhiva CGP din mai 2008, cînd eram încarcerat și obligat să le dau. Au explicat că e complicat și e posibil să nu mai fie păstrate. Noroc că acum eram lîngă o toaletă cu apă și săpun, că atunci m-au băgat în celula 12 cu labele murdare de cerneală tipografică și n-am prea avut cu ce să mă spăl pînă la sfîrșitul termenului de detenție.
L-au amprentat și pe suspect, care s-a făcut ca un mielușel și îmi reproșa că n-am ce face, că-i rup lui din timpul prețios. Se pare că mai fost amprentată o persoană, sper că e directoarea, măcar atîta stres să aibă și ea, că prea calmă părea toată ziua. Aud că e membru de partid și are spete la guvernare, de asta cică nici CNA n-a avut ce să-i facă luna trecută, cînd a fost o încercare să o prindă cu mită.
Abia pe la ora patru m-am eliberat și am putut reveni lehămetit și lihnit de foame acasă, cu alt autobuz decît cel de dimineață, dar tot pe ruta 33.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: