M-am cam îndepărtat de popor

S-ar părea că, în virtutea activităților mele poporaniste, sunt mereu la curent cu ce respiră poporul și, fiind și eu născut/crescut la țară, nu-s tare departe de spiritul popular.

Dar în ultima vreme simt că între între mine și ”popor” se cască o prăpastie peste care nu ne mai auzim, nu ne mai vedem.

Mi-am făcut recent cont pe odnoclasnici (intenționat nu dau link și nu ortografiez exact numele, ca să nu mai fie cineva tentat să intre în acel mediu primitiv), și la primele contacte cu oamenii de acolo am fost șocat de diferențele de comportament și limbaj între acea rețea rusească de socializare, și altele, occidentale. 

Dar ieri și azi, într-un interval scurt de timp, s-au concentrat mai multe întruniri care m-au zdruncinat, se pare, definitiv: am fost întîi la Piața centrală, pentru un repoprtaj despre nemulțumirea comercianților, apoi la o judecătorie și două sedii ale Curții de Apel Chișinău. Acolo am vorbit cu o mamă supărată că fiul ei e încarcerat pe un dosar fabricat. N-a dorit să vorbească la cameră, pentru că vrea întîi să-i fie eliberată odrasla, cică au plătit din nou mită, dar, de data asta, vor să-l ascundă pe șotiosul ghinionist, apoi să mediatizeze cazul, că altă dată au contat pe corectitudinea polițiștilor și procurorilor, dar aceia l-au închis repetat!

Dar, imediat după ce am plecat scîrbit de lîngă ea (că e victimă-complice a unui sistem mafiotizat și corupt), vine altul lîngă mine, să-mi bage niște bani în mînă, pentru că m-am interesat de cazul lor! Erau niște euro, parcă zece sau chiar o sută. Am refuzat să-i iau și l-am amenințat cu poliția, apoi am ieșit precipitat de la judecată ca să nu mai vreau să mă ocup de bubele lor puroioase.

Seara am avut o emisiune chinuită, cu niște intervenții sîcîitoare ”din popor”, dar care m-au făcut doar să dorm mai strîns, chit că m-am culcat foarte tîrziu.

Totuși, după ce m-am trezit pe la amiază, am acceptat să mai merg la o instanță de judecată, ca să mai monitorizez un caz cu ”oameni din popor”. Acolo confuziile și nemulțumirile acumulate pînă ieri au fost alimentate de comportamentul greu de explicat logic al unor băietani-inculpați și al rudelor lor, în plus, au și un avocat nesuferit, astfel că răbdarea mea legendară a dat în clocot.

Dar n-am făcut istericale și n-am plesnit pe nimeni, ci…, am mers la o altă întîlnire, cu lume simplă, din popor, care se ocupă cu comerțul într-un magazin fițos, dar fără cumpărători.

Acolo am ”soncumat” crispat două beri și o ciocolată caldă, m-am îmbibat cu fum de țigară și am otrăvt cît se mai putea cu ”înțelepciune” populară voma care îmi clocotea pe cerul gurii.

Printre altele, am ascultat povestea fetei, îndrăgostite de un student la teologie, care a mers cu el și cu alți trei colegi la mănăstire, unde au mîncat în post bucate alese și băut vin pentru popa, apoi fata a fost obligată să meargă în chilia unui călugăr bătrîn să-l satisfacă sexual, ceea ce i s-a părut scîrbos, umilitor, dar destul de ușor de îndeplinit, că moșul era dorit; banii, o mie de lei, primiți din mîinile lui tremurînde, dar satisfăcute, i-a făcut sul și i-a ascuns în vagin, de parcă știa că studenții la teologie, printre care și ”iubitul ei”, vor dori să-i însușească; pentru că nu-au găsit nimic în buzunarele și în poșeta fetei, flăcăii studioși au dus-o la un apartament ca să facă sex în patru. Totuși, ca să scape cu banii, ea a recurs la un șiretlic, a fugit pe scară în sus, ei s-au bulucit în jos, iar, peste cîteva ore, după ce s-a refugiat la o femeie primitoare de la etajele de mai sus, fata a plecat tiptil spre casă, ca să-și cumpere, ulterior, țoale noi pe banii ”meritați”!

***

Am aflat în acest context grețos că situl curaj.net e foarte vizitat, dar că majoritatea celor care îl răsfoiesc sunt în căutare de ”atkrîtci” și felicitări de 23 februarie…

Asta a pus capac la toate și am vrut să merg să spăl closetul, dar am decis apoi să las asta pentru sîmbătă, cînd unii/unele serbează ignorant ”ziua bărbaților adevărați” și a ”apărătorilor patriei”, iar azi am decis să scriu această spovedanie pe blog…

3 Răspunsuri

  1. maa ia rasuu. cica boboruu,ala bobor va progresa,se va trezi si va fi ca neamtu.
    aiiii sa mori si tu si copii tai si copii lor si numai atunci poate ,poate DACII nostri vor fi mai cilivizati,mai uniti si vor intelege mult mai multe ca ce trebuie sa se intample la ei acasa.

    pana atunci,numai saracie,mizerie ,ticalosie , valuri de urina,guri vulgare si cilivizatia semintei de bostan.

    zice canada.

  2. foarte trist… cum te ţii normal şi senin printre toate ăstea?!

  3. sunt foarte multe probleme si neintelegeri in rindurile poporului moldovenesc, datorita tie si acelor ca tine putem sa aflam mai multe despre situatia reala in md, va multumim mult pentru sacrificiile si curajul vostru de zi cu zi, dar voi nu ne spuneti absolut nimic nou, noi deja asta stim demult, din cauza asta ma aflu acuma in Italia! propune o solutia, da un sfat, deschide o poarta si aratani o strada, o directie incotro sa ne indreptam. un bun gradinar are grija de copacul lui si daca frunzele sau ingalbenit, nu stropeste fiecare frunza cu apa ca sa o reinvie, dar toarna apa la radacina! tu alergi pe la toate frunzele … o sa obesesti intro zi, radacina e in inima si mintea fiecarui moldovean, cind inima o sa fie pura si plina de iubire, mintea luminata de o inteligenta fara limita, atunci apa a ajuns la radacina!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: