O sinucidere si un apus de soare

încîntat de talentul Liliei

Jurnalul Soacrei Mici

20150608_211937

Duminica, 7 iunie, spitalul Erasme, etajul 8. Bruxelles.

Singura in odaia cu doua paturi. Liniste. Soare. Deschid fereastra, molfaind o banana. Ochii mi se agata de o toloaca verde cu pete albe. De departe, cireada de vaci seamana cu niste licurici de zi. Incep sa le numar : una, doua, trei…

Ce n-as da sa fiu o vaca ! Lumea ar avea mai putine asteptari de la mine. Ar fi trebuit doar sa molfai si sa dorm bine.

As fi  fost o vaca perfecta.

***

Luni, 8 iunie, 12:30, ma trezesc din anestezie cu un refren in cap: “Deep inside, you cry cry cry/ Don’t let your hopes, die die die…”. Ce naiba? ma intreb. Parca ies din sala de operatie, nu de la discoteca. Probabil ca medicii ascultau radioul in timp ce ma « croiau », cine stie ? Oricum, trei ore de anestezie nu pot trece fara consecinte. Subconstientul absoarbe ambianta… Oare inca…

Vezi articol original 1,278 de cuvinte mai mult

Un răspuns

  1. Foarte frumos! Viața bate filmul, cu siguranță.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: