Aventura cu autostopul Chișinău-Șișcani

De fapt, am filmat mult la Șișcani, Nisporeni, unde ajungeam prima dată în viață, și poate fi văzut pe Curaj.TV cam totul. Voi povesti doar cum am călătorit încolo și înapoi. Acum nu-mi pare interesant, dar atunci mă gîndeam să scriu neapărat pe blog despre asta.
Inițial, credeam că e mai aproape. Totuși, n-am pornit cu bicicleta, pentru că am pedalat într-o vară pe acel traseu și ne-a luat mai mult de o zi să ajungem la Leușeni și înapoi, iar eu trebuia să fiu la 2, la o adunare de la școală, la Șișcani. Așadar, am lăsat bicicleta la marginea orașului și am ieșit la ocazii.
S-a oprit prima sau a doua mașină și m-a luat un nene care m-a recunoscut. Mi s-a plîns imediat, ca la preot, că i-a murit băiatul de la donat sînge. Mai insistînd cu întrebări, am aflat că, de fapt, avea leucemie. Mă întreb, oare ce efect a avut sîngele (alb) donat de el? M-a lăsat la Suruceni, mergea la casa construită pentru băiat…
N-am stat mult și m-a luat busul de Ciuciuleni. Eram singurul pasager în picioare. Nu știu dacă ceilalți călătoreau legal, dar mie șoferul nu mi-a dat bilet pentru cei 20 de lei încasați pentru vreo 35-40 km. Dar nici n-aveam chef de ceartă și reportaj. Mă pregăteam de o situație complicată în sat.
Am stat cam o jumătate de oră la o intersecție din codri. Era frig și nu se oprea nimeni. Treceau mașini cu numere românești, de Iași și București, cu viteză enormă și nu dădeau niciun semn că ar putea să oprească. La fel, și cele înmatriculate în Moldova de dincoace de Prut. Pînă la urmă a oprit un merțan negru, nici n-am remarcat ce fel de numere avea. Șoferul ținea zaruri de pluș, icoane și cruci la oglinda de pe parbriz, asculta ceva manele light, dar conducea atent și a oprit unde i-am zis, pentru că nici el nu cunoștea locurile. A acceptat 20 de lei fără crîcnire.
Primul om din intersecție mi-a zis că sunt cel mai aproape de Șișcani, dar drumul nu e asfaltat, deci nu merge nicio mașină, pentru ocazii trebuia să mai merg vreo 2 km. Deci, eram gata s-o iau pe jos peste deal. Dar a oprit o camionetă imediat și m-a luat ”pînă în deal”, era un fost agronom, președinte de kolhoz și primar în satul cela. A mai ajutat un om de la oloiniță, i-a dus acasă butoiul de ulei și sacii cu macuh, apoi și-a făcut o pomană cu mine ducîndu-mă pînă la Șișcani pe drumul dimprejur, că cel pe de-a dreptul părea ud-înglodat. Mă cunoaște și el, s-a lăudat cu faptele-i din trecut, s-a mirat cît de mult se fură acum și mi-a urat o zi bună la întoarcere.
După cîteva oare de foame și aventuri filmate am ieșit din Gimnaziul Șișcani și m-a preluat o femeie cu mașină înmatriculată în Occident. N-a auzit de mine, dar a fost rugată să mă scoată pînă la șosea.
Acolo doar cîteva minute am înghețat și m-au luat doi străini cu o mașină cu numere de București. Vorbeau turca, probabil, gesticulau mult și energic. Rupeau ceva și în română. Unul era chiar foarte coerent. Dar n-a avut decît, la început, curiozitatea să afle dacă sunt student. S-a mirat să afle ce vîrstă am, apoi au ciorovăit tot drumul ca numai la final să mă întrebe cum ajung în Piața Mare. N-au acceptat bani pentru autostop, le-am mulțumit și urat drum bun. Sper c-au găsit ușor PMAN-ul, căci nu i-am mai întîlnit prin oraș, chiar dacă am pedalat repede pe Alba Iulia la vale, înapoi, spre centrul capitalei.
Așadar, am cheltuit cam 50 de lei pentru o plimbare de peste 160 km!

Un răspuns

  1. Brega, esti un debil

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: