Am donat sînge, prima dată la Bucureşti

Am mers la Spitalul universitar pentru că mi-era mai aproape. Am ales să ajung la sfîrşit de program, pentru că ştiu că dimineaţa e multă lume, rude ale pacienţilor care sunt cam obligate să doneze ”benevol”.
Am fost ultimul donator din acea zi, al 14-lea!

Oameni buni, ce aşteptaţi, rugaţi, convinşti, chiar trebuie să ajungeţi voi la ananghie sau o rudă a voastră ca să donaţi, o dată în viaţă, nişte sînge?!
http://www.Curaj.MD

Sceptic, despre protestele româneşti

Le urmăresc de la primele manifestaţii timide şi chiar am participat la întruniri, în faţa ambasadei româneşti de la Chişinău, iar pe 5 februarie 2017 eram în cea mai mare mulţime paşnică din istoria modernă a României. Unele surse spun că eram un sfert de milion, alţii pretind că a fost chiar o treime. Oricum, în întreaga Românie şi diaspora eram sute de mii de oameni revoltaţi în stradă.

Prima problemă, necesităţile fiziologice fac imposibilă sau foarte dificilă aflarea la protest mai mult de 2-3 ore, pentru că nimeni nu s-a gîndit să pregătească şi aducă în preajmă cabine sanitare pentru astfel de ocazii.

Aşadar, numărul participanţilor este irelevant, pentru că a fost fluid, unii abia veneau, iar alţii deja erau nevoiţi să plece. Toată lumea părea bine-intenţionată, amabilă, pregătită…

…Şi aici ne-am apropiat de exprimare. Cea verbală şi grafică. Chiar în timpul celor cîteva minute de tăcere, organizate în memoria victimelor de la Colectiv, cineva a strigat o glumă obscenă cu Dragnea, şi foarte mulţi au rîs cu poftă, chiar au nechezat, în primul minute de doliu!

Aşadar, cred că naţia asta trezită subit, la intonarea imnului  naţional în sute de mii de voci, are încă probleme cu sexul şi cu folosirea corectă a Citește în continuare