Am recuperat jurnalul cenzurat de Europa Liberă

Al doilea jurnal public pentru Europa Libera

Am convenit cu Valentina Ursu sa mai scriu jurnal pe saptamina asta si azi am fost la redactie sa-l citesc. De data asta am vorbit 5 minute jumate. Deci ce vedeti mai jos ar trebui sa se auda miine, simbata, la radio Europa Libera si pe posturile care retransmit emisiunea de la amiaza. Sa ascultam…
Cel de la sfirsitul anului trecut (vezi arhiva si pe acest sit) nu a fost difuzat pentru ca nu mai era actual…

Luni
Sunt la Pepeni, sa fiu alaturi de parinti macar la sarbatorile vechi. Din cinci copii anul acesta am fost acasa doar Sergiu, Brega jr si eu, cel mai mare.
Am auzit sa colinde in curtea noastra doar o ceata de tineri mai rasariti, oare ce sa fie – mor traditiile, nu se mai nasc copii in satul acesta si in mahala? Ori poate e de vina glodul care a inundat ulitele nu doar primavara, toamna, dar, iata, si iarna, pina dupa Craciun.
E trist dar si revoltator sa vezi cum mesteca senin oamenii din sat acest noroi omniprezent care vara se preface in praf. Mai ales la sarbatori – sovilcaiesc zi si noapte condamnati parca sa intre pe la toate rudele. Uneori e intuneric bezna, satul e luminat doar pe strada principala, asfaltata, dar si acolo numai pe alocuri, iar ei n-au nici o lanterna astfel ca orbecaiesc ca niste stafii in grupuri mici sau doar in cupluri sumbre.

Marti
Azi am stat mai mult in fata televizorului. Nu prea ai la ce te uita, dar la oras n-am televizor si nici timp pentru astfel de ocupatii. Privesc scirbit in reluare o emisiune penibila – Caravela Culturii. Dolofana si mereu zimbareata Lenuta cinta o piesa noua, lacrimogena despre parinti, apoi ne felicita agramat – „cu sarbatorile”. O femeie relativ tinara, fara citiva dinti din fata, il felicita nu stiu cu ce prilej pe prietenul ei care… e inchis pe viata la Rezina. Mi-am dat seama abia la urma ca vasul in deriva a ajuns la inchisoarea Rusca.
Mai aflu de la stiri ca televiziunea indigesta Moldova 1 va emite non-stop prin satelit. inteleg ca guvernantii ar vrea sa cistige voturile si celor pe care i-au scapat in Europa, dar mai degraba ca cu astfel de programe vor fi un fel de bau-bau pentru copiii rai din Occident.
Seara am fost in vizita la bunici, la unchi si matusi.
Am incercat zadarnic sa conectez la internet computerul de serviciu portabil al unei verisoare care, in asteptarea vizei de Romania, vrea sa lucreze de acasa, din pacate n-a fost posibil.
M-am consolat cu frigaruile de porc la gura beciului stropite cu vin alb.

Miercuri
Iar la Chisinau. Am alergat toata ziua prin oras. Am reusit sa depun dosarul la consulatul Romaniei, mi-au zis ca as putea avea viza de intrare in tara abia pe 17, deci voi rata examenul la engleza de simbata, voi lipsi si duminica de la Maratonul oratoric in parcul Copou. Sper ca se vor descurca si fara mine tinerii hydeparkisti de la Iasi, am mai organizat impreuna mitinguri si prima editie a concursului de libera exprimare.
Totusi e o situatie jenanta – un cetatean roman sa cerseasca viza pentru a intra in tara sa!
Macar am ocazia sa fiu duminica la amiaza pe Aleea clasicilor, la editia a IX-a a concursului de libera exprimare, dar citeva dintre maratoanele trecute au fost zadarnicite de autoritati. Normal ca sunt deranjati cind vorbim liber si-i criticam in gura mare in parcul central. Sa vedem cum va fi de data asta. Numai de n-ar ploua.
Am fost cu Gheorghe sa vedem o noua gazda, de fapt o mansarda intr-o zona industriala, trebuie sa ne mutam urgent. Sper sa gasim ceva stabil si ieftin.

Joi
Am fost cu niste colegi din conducerea Hyde Park la sediul altei organizatii promotoare a drepturilor omului ca sa vedem ce putem face impreuna. De prima data am facut doar cunostinta, de fapt au vorbit mai mult gazdele. Am constatat ca GenderDoc-M e o asociatie care activeaza din granturi, pe cind noi am renuntat la aceasta formula, acum activam exclusiv voluntar, nu avem nici un angajat platit. Cine stie cum e mai bine, cred totusi ca noi suntem mai sinceri si mai credibili in ce facem pe banii nostri, am ales constient sa fim saraci dar liberi, cit despre randament – sa ne judece lumea.
La plecare aflu aproape intimplator ca au niste posturi vacante. Poate imi gasesc la ei un loc de munca, sper sa fie unul cu program flexibil, sa fac ce stiu mai bine si ce-mi place, trebuie sa-mi cirpesc cumva bugetul personal de student somer fara bursa.
Am trimis prin posta electronica niste texte ale mele de ultima ora pentru o eventuala publicare in presa romaneasca, dar de acolo nu stiu cind si cit voi obtine ca onorariu.

Vineri
Cornel nu mai face emisiunea lui radio, probabil nu i-au permis cei de la partid sau de la Vocea Basarabiei sa ma invite pe mine sau pe altcineva de la Hyde Park. Dar poate, comod, nici n-a insistat, ca doar nu s-o fi contaminat si el de bregafobie.
Ma intilnesc la o bere cu un coleg cineast, si el fost student al lui Vlad Druc. A tot umblat prin lume sa-si caute fericirea, dar n-a gasit-o nici in Rusia, nici in Marea Britanie.
N-am putut sa-l incurajez prin exemplu propriu ca aici ar putea sa se realizeze profesional, mai ales daca insista sa faca regie de televiziune sau film, deoarece nu-l intereseaza, jurnalismul pe internet si activismul social voluntar, neremunerat si riscant pe care le practic eu de ceva vreme.

Oleg Brega
12 ianuarie 2007

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: