Subsemnatul, Oleg Brega, domiciliat în s. Pepeni, r. Sîngerei, vă rog prin prezentul să interveniţi în soluţionarea unui caz grav, mediatizat intens, dar dat uitării.
E vorba de agresarea mea şi tentativa de sechestrare în incinta Universităţii Slavone din Chişinău, la data de 29 iulie 2011. Am apelat de îndată cum a fost posibil la poliţie, sunînd la 902, cei de la Scut au transmis cazul imediat la CPs Rîşcani, s-a ocupat de investigaţii anchetatorul Anatol Djuraev.
Chiar a doua zi, datorită mediatizării incidentului, s-a autosesizat şi Procuratura Rîşcani. Ştiu că au fost deschise cel puţin două cauze penale pentru huliganism şi fapta sechestrării de persoane. Eu am fost chemat la Citeşte mai departe »
Nu am fost de acord cu unele idei şi expresii din acest discurs scris de Viorel Posmotrel, dar n-am putut decăt să evit pronunţarea lor cu gura mea. Ele totuşi apar pronunţate de autor şi ceilalţi lucrători din Citeşte mai departe »
De fapt, n-a fost o bătaie adevărată, dar, se pare, a fost prima dată cînd m-am răstit la el și m-am împotrivit deschis să fac ce-mi cerea.
Aveam 16 ani și era cel mai mare din 5 copii. La sărbători eram lăsați să ne jucăm, să privim televizorul. Mai obișnuiam să citesc sau să meșteresc ceva, chiar dacă era o hărmălaie greu de imaginat în casa cu 4 băieți și o fată, mai ales iarna. Dar în a treia zi după revelion tata a vrut să ne pună la lucru (avea curtea plină cu mălai, din care făceam mături cu sutele). Munceam toți, cum se lucrează la țară. Totuși tata avea un mod nemilos și iritant de a decide, fără să ne consulte, cînd să închidă televizorul și cînd să ne pună la lucru, nu ținea cont nici de rugămințile noastre plînse, nici de intervențiile cu frică ale mamei.
Atunci n-am mai răbdat și am început să-i spun că e un exploatator iresponsabil, că nu știe Citeşte mai departe »
Mi s-a întîmplat pe 1 decembrie, eram deja departe de ambasadă. Am avut noroc că era mai multă lume în jur, că altfel aveam să mănînc bătaie de la oamenii cu ecuson în engleză! Citeşte mai departe »
În primăvara lui 2008 am fost reținut abuziv de către poliția de la Buiucani. De fiecare dată mă plîngeam la procuratură, dar nimeni n-a fost pedepsit pînă acum. Colegii mei s-au plîns la CEDO și așteaptă verdictul, iar eu am apelat la instanțele naționale cu două cauze civile de recuperarea prejudiciului. Judecătoria Rîșcani a comasat dosarele și Valeriu Gîscă a dispus să-mi fie plătite cîte 500 MDL pentru fiecare episod, chiar dacă eu ceream pentru ambele 200 mii lei. Am scris apel și iată ce au deci cei trei ieri: Citeşte mai departe »
Cu patru cincinale în urmă (încă era urss vie, chit că RM deja își proclamase independența), am abandonat casa părintească și m-am mutat la oraș definitiv. Întîi am căutat din gură-n gură (atunci nu era internet) oficiile de anagjare în muncă, primul vizitat a fost la poarta stadionului republican, despre care știam că era acolo încă din vară, cînd am ratat a doua oară admiterea la jurnalistică. Dar acela s-a închis între timp, iar pe ușă scria o adresă necunoscută, Mitropolit Varlaam.
Acolo mi-au dat niște adrese de firme care angajează muncitori necalificați. Am căutat ziua întreagă, iar noaptea am dormit la gara de tren, cum învățasem de la mama, care în copilărie ne aducea la oraș, să vedem avioane și alte minuni, dar nu reușea Citeşte mai departe »
O fătucă misterioasă, Doina Popov, de la Apropo Magazin a vrut să mă vadă pentru un interviu (cică au misiune să mediatizeze vedetele de la Jurnal TV, doar suntem colegi în același trust media), dar cînd am propus să ne vedem la mine sau la ea, a zis că e mai bine să vorbim pe internet:
1. Cum a apărut emisiunea “Inamicul public”? A cui a fost ideea?
M-a chemat Val Butnaru într-o zi de vară și mi-a propus un program taman cu acest nume. Am acceptat necondiționat și iată-mă-s autor de emisiune la Jurnal TV. Credeam că va fi de o oră pe săptămînă, dar ei o doreau zilnic. Atunci ne-am limitat la Citeşte mai departe »
Printre altele am negociat şi faptul că pot să bag aceste emisiuni integral pe Youtube sau pe alte situri de internet cu menţionarea sursei. Iată, deci, primul Inamic Public disponibil pentru blogul meu! Citeşte mai departe »
Am auzit-o prima dată în maşina unei madame de la Soroca, cu care am mers la ocazii de la Orhei spre baştina ei într-o duminică dimineaţă tare la sfîrşit de iulie…
Tot drumul a ascultat plictisită voci bărbăteşti, în rusă, dar, spre final, a fost şi acest cîntecel ca o rază de soare, care însă pe ea n-a luminat-o, că mergea la Citeşte mai departe »
De la începutul lunii au intrat mai mult de o mie de vizitatori pe acest blog în căutare de informaţii despre incidentul mediatizat de la Universitatea de pe strada Florilor…
Dar abia acum scriu despre asta, şi numai pentru că mi-a cerut-o Loretta Handrabura, viceministră a educaţiei. De fapt, m-a sunat un băietan de acolo şi a rugat să scriu. M-am lăsat rugat în mod repetat, dar acum, iată, i-am trimis povestea asta:
La 29 iulie am fost contactat de dna Maria Mechedon, de la Cahul, in
legatura cu o tinara, studenta la Univ. Slavona, care are probleme cu
administratia, deoarece i se cere o taxa suplimentara pentru
retragerea actelor de studii. Am convenit sa ne intilnim la Riscani si Citeşte mai departe »
Dacă pentru facultate mi-au trebuit 14 ani să văd licenţa (am învăţat patru ani la Bucureşti şi alţi patru la Chişinău, începînd în 1992 şi terminînd studiile în 2006), apoi masteratul l-am terminat într-un termen record – 5 ani!
Am ales Iaşii, ca să fie mai aproape, să nu mă rup prea tare de activităţile mele din Hyde Park, dar şi pentru că am vrut să văd de aproape şi un alt oraş decît cele două capitale româneşti în care am învăţat şi trăit mai mult timp. Am mers la Cuza pentru că avea la facultatea de filozofie specialitatea oratorie, numai că eram doar doi studenţi, şi nu s-a mai ţinut acel curs. Deci a trebuit să aleg altceva. A fost să fie “Studii europene de integrare şi securitate”. Cineva dintre profesori spunea că e o specializare anacronică, România fiind deja din 2007 admisă în clubul statelor europene stabile, prospere, democratice. Dar am observat că şi anul ăsta se face admiterea la aceeaşi facultate şi specializare, semn că mai continuă procesul de integrare şi sunt necesari astfel de specialişti ţării, sau că lucrurile se schimbă foarte greu într-o curiculă academică…
Nu aveam bursă, dar nici taxă nu plăteam, am fost acceptat la studii subvenţionate de statul român, deci am avut şi eu Citeşte mai departe »
În prima zi am fost dezamăgit, că m-a costat mai mult decît mă aşteptam, cam tot venitul meu lunar, şi am ajuns cu ea de la circ pînă acasă obosit, transpirat… Dar a doua zi, după ce am înălţat şaua, apoi am încărcat bateria de la priză şi am ajuns Citeşte mai departe »
După un protest paşnic suprimat violent de poliţie (cu înscenarea unei provocări, coordonată de însuşi Iacob Gumeniţă, vicecomisarul capitalei, la 30 aprilie, în faţa Palatului Naţional, vezi: http://curaj.tv/no-comment/despre-abuzurile-politiei-la-chisinau/ ), după ce am stat 40 de ore în condiţii inumane închişi la CPs Buiucani, operaţie coordonată de vicecomisarul sectorului, Rodion Budeanu, după un simulacru de proces, jucat în faţa presei de către judecătorul Mihail Diaconu, am fost condamnat la 3 zile de arest administrativ. degeaba am scris imediat cerere de apel, poliţia a insistat să mă încarcereze. Am ieşit abia pe 10 mai 2008 de la izolatorul CGP, de pe str. Tighina 6, unde am fost maltratat, ţinut în condiţii inumane şi degradante în ultima celulă pe coridor la dreapta (sub geamurile cantinei studenţeşti, unde se cînta ca la nuntă, sau ca la 9 mai, a eliberare), cu alţi 6 cetăţeni amărîţi, care nici nu încăpeau toţi la rînd pe laviţa de lemn, unul dormea la picioare…
Am scris la procuratură şi MAI că am fost abuzat, dar toţi au strîns din umeri. Am cerut în instanţă despăgubiri de la stat pentru încălcarea drepturilor şi în 2,5 ani de procese am obţinut Citeşte mai departe »
Reclam două persoane diferite, dar le bag într-un singur mesaj, nu doar pentru că m-am ciocnit cu ele simultan şi le dau pe mîna “organelor” în aceeaşi zi, ci şi pentru că ambele-mi par la fel de iresponsabile.
Comisariatului de Poliţie Centru, mun. Chişinău
Prin prezenta vreau să reclam comportamentul ilegal şi periculos al cetăţeanului Valeriu Ciobanu, născut la Corjova, Dubăsari, acum domicialiat în Chişinău.
În noaptea de 22 spre 23 aprilie 2011, aproximativ la ora 0,40 am fost sunat în direct la emisiunea Inamicul Public de la Jurnal TV, al cărei prezentator sunt, şi ameninţat prima dată de cel care s-a prezentat Citeşte mai departe »
Am primit pilda asta de la un prieten internaut şi o reproduc întreagă fără să o verific în cartea considerată de unii sfîntă. Am avut recent o astfel de tentativă şi m-am speriat de ce scrie acolo. Deci povestea de mai jos, poate pe undeva exagerată, pare să fie toată inspirată din acel monument de sălbăticie şi cruzime – BIBLIA.
Aş fi recunoscător celor care îmi vor trimite astfel de texte şi în română sau engleză. Lecturi relaxate!
Президент США, Джорж Буш, как известно, черпает свое вдохновение из Библии. “Иисус – мой самый любимый философ”, заявил Буш однажды. К примеру, американский президент выступает против брака между гомосексуалистами, так как сама Библия не Citeşte mai departe »
Şoferul s-a mirat că iar nimereşte la roşu. Cică lucrează de dimineaţă şi deja a zecea oară găseşte semaforul de la stadionul Dinamo în poziţie de roşu. Era trecut de ora unu noaptea şi m-am îngrozit că aş fi putut să am aşa loc de muncă, la care să ies cu noaptea în cap şi de la care să mă întorc acasă a doua zi dimineaţă, iar acolo să fac mereu acelaşi lucru, şi să observ a cîta oară semaforul arată aceeaşi culoare…
Mi s-a făcut milă de el, chiar dacă e printre puţinii simpatici dintre şoferii de taxi, unul care mă duce ades acasă şi ţine minte unde stau, chit că a mai dus şi adus între timp zeci şi sute de pasageri ca mine. Chiar la aceeaşi firmă de taximetrie Citeşte mai departe »
Se pare că politicianul creştin-dwemocrat avea dreptate, e foarte politizată această acţiune şi a rămas foarte puţin ecologism voluntar în ea
Vezi cine a făcut curăţenia de probă la Citeşte mai departe »
În baza Legii nr. 64 din 23.04.2010 cu privire la libertatea de exprimare
Stimate dl Eșanu,
Cu referire la schimbul de replici și opinii între vizitatorii sitului Dvs www.privesc.eu la transmiterea în direct a conferinței de presă a Asociaţiei GENDERDOC –M ”Prezentarea rezultatelor proiectului PRECIS” (http://www.privesc.eu/Arhiva/3230/Asociatia-Gender-DOC—Prezentarea-rezultatelor-proiectului-PRECIS), și avînd la bază prevederile articolelor 1, 2, 3 alin (3) și alin (5), 7 alin (5), 10 alin (1) și 15 din Legea nr. 64 din 23.04.2010 cu privire la libertatea de exprimare, vă cer: Citeşte mai departe »
O dată în viaţă am vrut să fac şi eu parte conştient dintr-un sindicat liber, şi atunci am descoperit că nu se poate…
Chiar dacă a apărut în octombrie 2009 şi a fost recunoscut de patronat abia după vreo 15 luni, unii deja se grăbesc să declare mort sindicatul de la Jurnal. Oare Citeşte mai departe »
Aveam un telefon, cumpărat la ofertă de la operatorul meu de telefonie mobilă acum mai bine de un an. Pe 18 ianuarie am vorbit ultima dată la el din microbuzul 124, am mers într-o deplasare fără să-l mai am, dar toată ziua rugam prietenii să mă sune: mereu chema dar nu răspundea nimeni, după masă probabil s-a terminat bateria, iar seara, am revenit în oraş, l-am mai căutat pe unde credeam că putea fi, şi am sunat să blochez cartela. La centrală mi-au spus că nu l-a folosit nimeni ca să sune pe banii mei…
A doua zia mi-am luat altul, tot la ofertă şi mi-am luat gîndul de la aparat.
Am intrat azi întîmplător pe situl celei mai cunoscute publicaţii din nord şi am găsit iar în antet chiar aceeaşi stemă înfiorătoare. Le-am scris atunci adresarea următoare:
Oameni buni, chiar nu vedeţi cît de anacronică şi oribilă e stema oraşului, nu vă îngrijorează capul de om înfipt sălbatic în suliţă? Încă nu v-au sesizat nici un etnic tătar, ca să se declare ameninţat de acest simbol abominabil?
De ce o ţineţi în antet, de ce nu cereţi şi primăriei să o schimbe?
… dar pun pariu că “intelectualii” colegi de breaslă vor reacţiona exact ca funcţionarii locali, apărînd capul de tătar în suliţă de argint ca fiind Citeşte mai departe »
Am reclamat pe 25 mai 2010 la poliţia Buiucani un caz de intimidare şi deteriorare a camerei video, în timpul unei acţiuni paşnice de protest. Poliţistul Victor Cotilevici mi-a luat o declaraţie şi a cerut acelaşi lucru de la un martor voluntar al incidentului. Peste o vreme m-a direcţionat spre un poliţist de la sec. 1 al aceluiaşi comisariat, căruia i-am mai răspuns la nişte întrebări şi i-am dat înregistrarea video cu agresorul, angajat la Opera Naţională. I-am prezentat şi bonul de casă, dovadă că am cumpărat microfonul distrus cu 1700 MDL.
Dar de atunci n-am primit nicio informaţie despre solicitarea mea de identificare şi tragere la răspundere a cetăţeanului iresponsabil, care mi-a încălcat nişte drepturi fundamentale şi mi-a distrus cu bună intenţie un bun privat, chiar dacă am solicitat în mod repetat şi telefonic de la cancelaria comisariatului.
În schimb am primit la sfîrşit de octombrie o scrisoare de la Procuratura Sectorului Buiucani, prin care procurorul Sergiu Zmeu mă anunţă că la 22 iulie 2010 s-a emis o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale!
Am scris la PG în noiembrie o nouă plîngere penală, ca să cer explicaţii, dar în ianuarie am primit răspuns de la acelaşi procuror Zmeu, cu o Citeşte mai departe »
N-am mai scris pe blog de-o lună, probabil pentru că mă exprim aproape zilnic cu viu grai la TV sau pe reţelele sociale, şi nu mai simt nevoia confesării, dar iată că am orimit o scrisoare înduioşetoare şi n-am rezistat tentaţiei, o public măcar aici, cu pseudonim: Salut! Am văzut chiar acum video-ul din acest articol şi doream să-ţi zic că-mi place mult ceea ce faci, îmi pare bine că mai există persoane în Moldova capabile să ia atitudine şi să protesteze atunci când este o problemă. Admir curajul dar şi marea răbdare de care dai dovadă cu fiecare om, mi-a fost destul să văd doar acel video ca să înţeleg câţi oameni cu probleme serioase încearcă să “te înveţe minte” crezând că normalitatea e ceva ce decid doar ei. Ţi-o zic ca să te susţin şi să ştii că sunt şi persoane care sunt de acord cu ceea ce faci şi gândesc la fel. Deşi sunt în străinătate de mulţi ani sper măcar cu asta să-ţi fiu de ajutor(mare lucru nu e, dar, asta e.)
Părerea mea despre religii în general, e că sunt cele mai mari organizaţii criminale legalizate, care se bazează pe nişte basme scrise mii de ani în urmă de ciobeni ce visau cucerirea lumii(ceea ce în parte au şi reuşit cred). N-aş spune că sunt ateu 100%, fiindcă nu exclud total posibilitatea existenţei cuiva superior nouă, m-aş numi mai mult agnostic, ştiu doar că, chiar de ar exista un Dumnezeu, n-ar fi deloc aşa cum e descris în vreo carte sau religie existentă. Şi n-ar impune niciuna din regulile tâmpite de acolo.
E trist să vezi cum în ziua de azi religioşii îşi bagă mereu nasul în chestiuni politice şi vor în fel şi chip să ne controleze viaţa, modul de a gândi, concepţiile despre ce e bine şi ce e rău, etc.
Una din cauzele principale pentru ura faţă de homosexuali e anume religia. Dacă nu ar fi fost ea, faptul că eşti gay sau bisex Citeşte mai departe »
Mâine, 28 ianuarie, ora 12, la liceul Spiru Haret se ţine cursul Şcoala Curajului, sunt invitaţi toţi doritării. Liceul e lângă preşedinţie 10 hours ago
Ce caută Iranul la Cupa comunității CSI? De fapt, suntem cam de aceeași talie la DO și în sport. Țări fundamental religioase... Bleah! 10 hours ago
180. LEANCĂ AIDA (79991/2011),
181. LEANCĂ MARIUS (80130/2011) http://t.co/QpRMRfRj Acum știți cu obții ușor trecere la cetățnii? PLDM, AIIE 13 hours ago
