În timp ce ruşii trimiteau o echipă de filmare pe staţia orbitală, ca să mai bifeze ceva la care ar fi fost primii, România organiza a şaptea ediţie a Zilelor Filmului Românesc în stînga Prutului. Aş fi scris …la Chişinău, însă deja al doilea an au loc proiecţii şi în alte localităţi din Republica Moldova, dar nu cu toate cele 30 de filme, şi nu cu atît de multă lume în sală.
Cifra poate fi impresionantă, probabil, deloc întîmplătoare, anul acesta se împlinesc 30 de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice şi proclamarea independenţei fostei republici unionale. Totuşi numai jumătate erau lungmetraje, toate de ficţiune, celelalte fiind scurtmetraje din arhiva UNATC, prima şi cea mai importantă şcoală de film (şi teatru) din spaţiul românesc.
Mi-a trecut un gînd prin cap după ce am riscat să traversez pe bicicletă o intersecție cu semaforul defect și plintă de mașini grăbite în Drumul Taberei, București
Sunt lider interimar la filiala de sector 5 a Partidului Verde din România, încerc să candidez pe listele verzi la alegeri locale, poate chiar la funcția de primar. Acum adunăm semnături, avem termen pînă pe 18 august să acumulăm 1300 de semnături valabile. Nu-i deloc ușor avînd în vedere tensiunea sanitară și teama oamenilor de a se apropia .
Ajuns în Parlament: – nu voi participa la coaliții permanente și nu voi susține niciun Guvern;
– voi face opoziție activă și voi vota numai pentru legi bune, necesare progresului, civilizării RM, conforme cu standardele europene de democrație, favorabile drepturilor omului;
– voi propune amendamente și proiecte de legi care să schimbe percepția politicienilor despre contribuabili, alegători și alte ființe umane, voi avea și grija ființelor neumane, despre care politicienii azi n-au niciun gînd bun, nicio vorbă de spus. Aceste legi, dacă nu vor fi votate, măcar vor stîrni reacție în societate și dezbateri în media, vor influența agenda publică;
– voi sesiza Curtea Constituțională, Guvernul și alte organe de stat despre fiecare caz concret de încălcare a drepturilor omului, voi face declarații în plen sau la presă ori de cîte ori majoritatea parlamentară va refuza să plece urechea la cazurile de abuz semnalate de oameni prin gura sau mîna mea;
– voi cere să fiu inclus în comisiile permanente de drepturile omului și/sau cultură, culte, mass-media, aș putea deveni un avocat al poporului care nu doar notează abuzurile și le pomenește anual în statistici și rapoarte, ci pledează activ pentru soluționarea corectă a acelor cazuri în instanțele abilitate de lege;
– la nevoie, voi face proteste în fața legislativului, ca să atrag atenția asupra abuzurilor din interior, mai ales dacă presa va continua să fie ținută departe de sala de ședințe în plen sau de comisii.
M-a chemat producătorul să văd lungmetrajul „Ce lume minunată„ și m-a rugat să-mi spun părerea despre munca lor. Am fost impresionat de film, mai rar mi-e dat să văd joc actoricesc rafinat și convingător, poveste de viață bazată pe fapte reale, actuale.
Chiar dacă mulți dintre actorii implicați ne-au obișnuit cu joc exagerat, ca la teatru, de data asta au fost struniți să coboare din scenă și să joace natural, pentru cameră. Realizarea e cu atît mai neverosimilă, avînd în vedere că în rol de regizor s-a lansat un actor de teatru, un realizator de emisiuni tv de satiră și comedie, Anatol Durbală realizează cu acest film un debut uimitor în cinematografie.
Filmul continuă să ridice ștacheta producțiilor locale, pe care Igor Cobileanschi părea să o fi înălțat recent la nivelul de nesperat al filmelor românești contemporane, al cinematografiei europene de succes la festivaluri.
Am de ceva vreme un cont pe acea rețea de socializare, cea mai populară printre moldoveni,. dar de foarte multă lume blamată. Azi am primit un mesaj privat care mă face să cred că n-am greșit că m-am înregistrat oficial și acolo:
video pe care postez tu ii ca si cind incepi sa citesti o carte sh asa ii de interesanta incit nu poti sa te opresti de citit, si spui „mai citesc o pagina sh gata”..am vreo doua saptamini de cind stau toata ziua sh ma uit la video tale… stii cind iesi la intilnire prima data si iti bate inima tare uite asa imi bate mie inima cind ma uit si vad ca ai Citește în continuare →
Am fost invitat de organizatori să particip la o conferință internațional secular-umanistă. Se pare că alt agnostic dintre Prut și Nistru n-au găsit și m-au poftit pe mine. Voi vorbi despre paradoxurile politicii moldoveneşti, despre doctrine şi fapte ale politicienilor şi demnitarilor, despre stat şi culte religioase.
Dacă sunteţi pe-aproape, intraţi la Palatul Parlamentului, aşa-numita Casa Poporului, sau aşteptaţi imagini video pe net.
Aici voi publica şi Citește în continuare →
Parlamentul RM a anunțat concurs suplimentar sau repetat pentru a completa Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii. Această instituție publică ar fi trebuit să funcționeze deja la momentul intrării în vigoare a legii #121, care a fost votată încă în mai 2012, dar azi Legislativul are numite doar două membre din acel Consiliu și o comisie specială de concurs, constituită în noiembrie 2012 și care la această dată trebuia să-și fi încheiat misiunea.
La prima etapă a concursului au fost suficienți candidați, unii foarte buni, altul chiar de-a dreptul obscur, dar se putea selecta din ei o echipă care săpunăpe picioare un Consiliu serios, eficient, principial. Dacă nu s-a întîmplat asta, nu mă grăbesc să constat că deputații își doresc altceva, le mai dăm o șansă de a numi pe ceilalți trei membri de consiliu, dintre care cel puțin doi trebuie să fie juriști, avînd în vedere că din primele două persoane doar una are studii de drept, alta fiind psiholog; și cel puțin un ales ar trebui să mai fie de la societatea civilă, dacă admitem că primii doi membri nu sunt reprezentanți ai partidelor de la guvernare sau din opoziție, și asta reiese din declarațiile lor scrise.
Poate că se va mai dori ca unul să fie reprezentant de grup minoritar, etnic, confesional, etc, poate că se va dori alegerea măcar a unui bărbat și măcar a unei persoane de vîrstă înaintată, ca să nu fie un consiliu exclusiv tineresc.
Pentru că n-au înțeles nimic din acest conflict și sunt gata să mai cheltuie niște mii de lei, de data asta pentru un proces de îngrădire a libertății de exprimare, ignoranții de la privesc.md au executat azi decizia de judecată, dar așa ca să nu afle și utilizatorii lor că au greșit și că pe situl lor se încalcă flagrant drepturile omului. Au publicat scuzele și dispozitivul hotărîrii, dar le-au scos imediat cum executorul judecătoresc a consemnat acest fapt.
Așadar, nu căutați scuzele pe situl lor, ele sunt pe blog la mine și pe http://www.curaj.net ca print screen.
În baza Legii nr. 64 din 23.04.2010 cu privire la libertatea de exprimare
Stimați domni propietari ai paginii de internet Privesc.Eu,
Constat că, de cîteva zile, intrînd pe situl Dvs și încercînd să comentez la subiectele pe care le relatați, fiind autentificat cu contul meu oficial de FaceBook, primesc mereu același mesaj că am fost banat pentru exprimare nelicențioasă sau atac la persoană. Se vede bine că alți vizitatori comentează, așa cum scrieți prezentarea paginii: Vizitatorii Privesc.Eu vor putea comenta și adresa întrebări atât în timpul transmisiunii în direct, precum și pentru reportajele din arhivă.. Dar pentru mine se practică un comportament preferențial, discriminatoriu. Amintesc că am fost antrenați într-un proces de judecată pe Citește în continuare →
Întîi am cunoscut vocea doamnei Ana Vîlcu, suna la Hyde Park-ul radiofonic, de regulă, în prima oră, din cele șase cît dura emisiunea mea de la miezul nopții. Se simțeau emoțiile și patima cu care, cel mai des, citea discursul scris din timp, elaborat, argumentat, ancorat în teme de actualitate. Aborda cu îndrăzneală teme politice, sociale, culturale și de moralitate.
Era printre puținii oratori care se prezentau cu numele întreg, real. Nu intra în polemici de moment, nu revenea cu Citește în continuare →
Am primit pilda asta de la un prieten internaut şi o reproduc întreagă fără să o verific în cartea considerată de unii sfîntă. Am avut recent o astfel de tentativă şi m-am speriat de ce scrie acolo. Deci povestea de mai jos, poate pe undeva exagerată, pare să fie toată inspirată din acel monument de sălbăticie şi cruzime – BIBLIA.
Aş fi recunoscător celor care îmi vor trimite astfel de texte şi în română sau engleză. Lecturi relaxate! 😉
Президент США, Джорж Буш, как известно, черпает свое вдохновение из Библии. „Иисус – мой самый любимый философ”, заявил Буш однажды. К примеру, американский президент выступает против брака между гомосексуалистами, так как сама Библия не Citește în continuare →
O dată în viaţă am vrut să fac şi eu parte conştient dintr-un sindicat liber, şi atunci am descoperit că nu se poate…
Chiar dacă a apărut în octombrie 2009 şi a fost recunoscut de patronat abia după vreo 15 luni, unii deja se grăbesc să declare mort sindicatul de la Jurnal. Oare Citește în continuare →
Am intrat azi întîmplător pe situl celei mai cunoscute publicaţii din nord şi am găsit iar în antet chiar aceeaşi stemă înfiorătoare. Le-am scris atunci adresarea următoare:
Oameni buni, chiar nu vedeţi cît de anacronică şi oribilă e stema oraşului, nu vă îngrijorează capul de om înfipt sălbatic în suliţă? Încă nu v-au sesizat nici un etnic tătar, ca să se declare ameninţat de acest simbol abominabil?
De ce o ţineţi în antet, de ce nu cereţi şi primăriei să o schimbe?
… dar pun pariu că „intelectualii” colegi de breaslă vor reacţiona exact ca funcţionarii locali, apărînd capul de tătar în suliţă de argint ca fiind Citește în continuare →
N-am mai scris pe blog de-o lună, probabil pentru că mă exprim aproape zilnic cu viu grai la TV sau pe reţelele sociale, şi nu mai simt nevoia confesării, dar iată că am orimit o scrisoare înduioşetoare şi n-am rezistat tentaţiei, o public măcar aici, cu pseudonim: Salut! Am văzut chiar acum video-ul din acest articol şi doream să-ţi zic că-mi place mult ceea ce faci, îmi pare bine că mai există persoane în Moldova capabile să ia atitudine şi să protesteze atunci când este o problemă. Admir curajul dar şi marea răbdare de care dai dovadă cu fiecare om, mi-a fost destul să văd doar acel video ca să înţeleg câţi oameni cu probleme serioase încearcă să „te înveţe minte” crezând că normalitatea e ceva ce decid doar ei. Ţi-o zic ca să te susţin şi să ştii că sunt şi persoane care sunt de acord cu ceea ce faci şi gândesc la fel. Deşi sunt în străinătate de mulţi ani sper măcar cu asta să-ţi fiu de ajutor(mare lucru nu e, dar, asta e.)
Părerea mea despre religii în general, e că sunt cele mai mari organizaţii criminale legalizate, care se bazează pe nişte basme scrise mii de ani în urmă de ciobeni ce visau cucerirea lumii(ceea ce în parte au şi reuşit cred). N-aş spune că sunt ateu 100%, fiindcă nu exclud total posibilitatea existenţei cuiva superior nouă, m-aş numi mai mult agnostic, ştiu doar că, chiar de ar exista un Dumnezeu, n-ar fi deloc aşa cum e descris în vreo carte sau religie existentă. Şi n-ar impune niciuna din regulile tâmpite de acolo.
E trist să vezi cum în ziua de azi religioşii îşi bagă mereu nasul în chestiuni politice şi vor în fel şi chip să ne controleze viaţa, modul de a gândi, concepţiile despre ce e bine şi ce e rău, etc.
Una din cauzele principale pentru ura faţă de homosexuali e anume religia. Dacă nu ar fi fost ea, faptul că eşti gay sau bisex Citește în continuare →
Televiziunea Română organizează de aproape un deceniu spectacolul premierii celor mai activi români. La sfîrşit de an. În 2008 a fost pe 8 decembrie, anul trecut chiar pe 14, dar anul acesta s-au grăbit s-o facă pe 27 noiembrie, exact în ajunul alegerilor parlamentare anticipate de la Chişinău şi, parcă întîmplător, anume la data asta au făcut show-ul pan-românesc, sau cel puţin pe ambele maluri ale Prutului, premiind în premieră personalităţi din România şi Republica Moldova.
Ar fi fost o chestie frumoasă, înduioşetoare şi lăudabilă, dacă nu era treaba legată de alegerile de la Chişinău, de Ziua Tăcerii prevăzută de Codul Electoral moldovean, pe care acest spectacol l-a încălcat prin invitarea în studioul de la Chişinău, unde moderator era Cristian Tabără, ba chiar şi poftirea pe scenă a premierului Filat şi a preşedintelui interimar Ghimpu.
Nesimţirea şi intenţia de manipulare a publicului a devenit evidentă, cînd Citește în continuare →
Azi iar am surprins postul public de televiziune agresîndu-mă pentru că nu cred în dumnezeul majoritarilor. Dar confesiunile religioase sunt chestiuni intime, nu temeiuri de discriminare şi marginalizare. Această duduie, în incoştienţa ei (sau cu perfidie drăcească, vedeţi ce coarne are?) ne tot tratează de dimineaţă, apoi şi spre amiază, în reluare, cu doamne-ajută, cu dă doamne, cu servicii divine şi alte calambururi! Ba mai are şi aroganţa să pretindă că firesc şi normal e să-ţi faci cruce şi să te Citește în continuare →
M-a invitat prezentatorul emisiunii RePublika, Mihai Fusu, la o dezbatere în studio. N-am fost atent sau nici nu m-au anunţat despre ce e, dar acolo am avut surpriza nu doar să întîlnesc pe scriitorii Beşleagă şi Krasnov, dar şi să fiu întrebat despre PATRIOTISM.
După ce mi-am stors ideile despre acest subiect minat şi searbăd (dacă nu eşti patriot înflăcărat sau politician demagog) am mers înapoi în parcul central, la dezbaterile duminicale organizate de Citește în continuare →
Dacă Angela Sîrbu, directoarea postului de televiziune Moldova 1, structură media hrănită cu milioane din bugetul public, naţional nu poate închide emisiunea de propagandă religioasă şi de negare a egalităţii tuturor în faţa legilor statului, dacă nu poate schimba moderatorul ei cu unul mai echidistant, neutru, citit mai mult decît din patericuri şi alte scrieri bisericeşti, atunci să-şi recunoască neputinţa sau incompetenţa, şi să demisioneze din funcţie!
Am privit acel program de ponegrire a homosexualilor pentru ceea ce sunt şi pentru faptul că îşi invocă public drepturile universale, cerînd respectarea lor, şi mi-a fost ruşine pentru acest stat, pentru compania TeleRadio Moldova, pentru această breaslă pretins Citește în continuare →
M-a sunat mai ieri un executor de la Centru, Chişinău, cică e la sediul postului de radio Vocea Basarabiei şi că administraţia e gata să-mi acorde drept la replică, aşa cum spune hotărîrea de judecată din noiembrie, deci de acum 8 luni!
Am zis – bine, şi am acceptat să merg vineri seara, la 19,15 în redacţia lor cu executorul ca martor. Nu ştiu ce îmi vor oferi, presupun că îmi vor băga în faţă microfonul şi vor zice: пишем, говори!
Dar nu voi pierde ocazia să-l descînt pe oportunistul şi iresponsabilul Susarenco, pe ipocriţii Citește în continuare →
Mai ieri acest personaj era aşteptat la Judecătoria Rîşcani, municipiul Chişinău, dar n-a venit, prefăcîndu-se că nu poate fi găsit nici de poştă, nici de poliţie, nici de procuratură.
La dosar judecătoarea Arabaji (care mai are un dosar contra lui şi încă nu l-a văzut la faţă, din acelaş motiv, individul are mai multe locuinţe, şi nu ajunge niciodată la adresa de pe Albişoara, care apare în buletin ca fiind domiciliul lui oficial) a găsit un proces verbal, prin care grefiera încerca să-l citeze în instanţă pentru următoarea şedinţă, şi el, alesul poporului, lider de partid filorus declară că nu ştie să scrie şi deci nu semnează un act pe care nu îl înţelege!
Amintesc că l-am chemat în judecată la începutul anului pentru că la 4 noiembrie, în timp ce filmam pentru un post privat de televiziune o acţiune a lui în faţa ambasadei ruse, insul m-a calomniat şi atacat, i-a incitat pe flăcăii şi fetele lui, cam o sută de manifestanţi, să mă urască ca pe cel mai mare rău, ba chiar le-a promis că le dă adresa mea de la domiciliu. Oare Citește în continuare →
Vedeţi cum am comunicat pînă azi la un subiect lansat de contul Biblioteca Haşdeu de pe FaceBook, după care am fost scos din scurta listă de prieteni, ca să nu mai pot comenta!
Vă propun încă o traducere, a unui articol care mi-a părut foarte interesant, şi poate fi util în activitatea Dvs., poate motiva prezenţa bibliotecilor
Am făcut parte din juriul festivalului de film Amatorul, ca membru Hyde Park, cineast şi co-autor al ideii de festival.
Iniţial am fost unul din trei care au selectat din 68 de filme un program de 3-4 ore de proiecţie. Apoi la proiecţia finală am ales alături de alţi patru-cinci cetăţeni, majoritatea membri HP şi ei, 9 pelicule care au împărţit 11 premii consistente (de peste 1000 de dolari).
Rezultatele finale le puteţi vedea pe pagina de prezentare a festivalului Curaj.TV/amatorul sau pe Curaj.MD, dar aici am vrut să-mi exprim opinia separată: preferatul meu a fost acest film, Video: Curaj.TV
surprinzător de viu, optimist şi proaspăt, sau aş fi dat un premiu mare acestuia: Video: Curaj.TV
Şi ultimul film al lui Nicu Calcea a fost printre favoriţii mei, dar Îndogmaţia a avut norocul să placă şi altora, deci a avut un premiu de la unul dintre sponsorii civici.
Mîine dimineaţă sunt invitat la Jurnal TV, poate voi avea ocazia să explic de ce cred eu că prefer mai nou filmele joviale şi am fost surprins că o mărturie dureroasă despre tortură a luat premiul mare, dacă nu, voi reveni poate la subiect pe acest blog, cu o nouă notă de jurnal…
A rămas o săptămînă pînă la 2 mai, când un grup de cetăţeni intenţionează să iasă în stradă, ca să facă uz de drepturile lor funadmentale, şi cînd un alt grup de cetăţeni intenţionează nu doar să facă o contramanifestaţie, ci să zădărnicească exprimarea primilor şi să-i facă să nu mai apară public vreodată.
La această intrigă, care transpare în media, dar mai ales pe internet, pe fundalul altor intrigi politice, mediatizate mai generos, autorităţile nu fac niciun fel de declaraţii, sau avită să dea un răspuns tranşant: vor asigura sau nu libertatea de întrunire a tuturor cetăţenilor, indiferent de preferinţele lor politice, culinare, sexuale. Citește în continuare →
uite asa imi bate mie inima cind ma uit si vad ca ai 
.:EU:. ziar personal de O.Brega 