Despre blogheri şi blogosferă cu regret

Azi am descoperit că cineva dintre cei pe care îi ţineam pe lista publică de legături mi-a făcut-o lată: am găst următoarea inscripţiune şi încă în dulcea limbă rusă – „Этот блог открыт только для приглашенных читателей”. Nu intru foarte des la el, scrie texte sofisticate, preţioasă şi… lungi, iar eu am devenit foarte grăbit şi superficial, totuşi mai dădeam pe acolo sîă văd ce-l mai preocupă pe om. Ermetizarea blogului şi restricţionarea accesului doar pentru invitaţi m-a lăsat perplex. Tot aşa mă derutau unii cînd impuneau la ei pe pagină restricţii, moderare cînd comentezi. I-am obrăzat de fiecare dată şi ameninţat cu excluderea de pe lista mea de preferinţe. dar văd că lucrurile degradează. Oare de ce?=
L-am băgat la privat deocamdată (link-ul), dacă nu se rezolvă problema tehnică sau nu renunţă omul meu la moft, o să-l bag în altă parte…

Uniunea Europeană nu e частная лавочка!

Asta a declarat ieri prezidentu’ Voronin la a treia şedinţă a Comisiei pentru integrare europeană, pe care o conduce cu mînă de fier.
Da, e complicată treaba cu UE şi poate fi interpretată de oricine oricum, inclusiv de dictatori europeni, arabi sau nord africani în interes propriu şi de clan.
Acum tovarăşul a întors macazul, nu mai vrea să facem tot ce ne cere Occidentul, nu mai admite ca cei de afară se se informeze numai din presa de opoziţie şi de pe Internet, insistă să condiţionăm la sînge tot ce negociem cu Европа.
Asta era şi de aşteptat,

De ce nu se privatizează?!

Glumea cineva recent că întrebările mele preferate pentru demnitari sunt: cînd vă daţi demisia şi de ce nu scoateţi la privatizare?
Azi (şi ieri) am constatat că sunt tot mai motivat să cred că statul e un gestionar foarte prost al afacerilor şi că soluţia pentru întreprinderile insolvabile este vinderea pentru antreprenori privaţi.
Am fost la TRACOM, Uzina de tractoare din Chişinău,

„Agramare” la procurori, deputaţi, jurnalişti şi – mai ales – la avocaţi

Văd pe web un document plin de agramaţii strigătoare la cer, dar nu pot să nu observ şi agramatismele celor care reclamă problema, a celor care o comentează.

EUtv cenzurează şi pe web

Mi s-au plîns oamenii ades că sunt cenzuraţi cînd sună la emisiunile interactive de la postul lui Iura Roşca (chiar dacă comunicarea telefonică cu ei costă o grămadă şi ar trebui să fie interesaţi financiar să se exprime cît mai mulţi), se mai ştie (şi poate fi văzut la ştiri, în emisiunile de dezbateri propagandistice) că există subiecte, persoane TABU, care nu pot fi puse pe post la ei decît în lumină negativă, defavorabilă sau – mai bine pentru patron şi angajaţi – să nu fie pomenite deloc.

Dacă tot prind cîinii, de ce să-i mai castreze?

Aud că de azi au început să strîngă din oraş patrupezii canini ca să castreze băeieţeii sau să sterilizeze fetiţele. Nu m-a putut lămuri nimeni exact ce şi cum vor face, dar a zis dl viceprimar Grozavu că o singură operaţie de acest fel costă 300 de lei! (cam 20 Euroi), dar la preţul ăsta ar trebui să mai includă colectarea lor, vaccinarea, deparazitarea şi întreţinerea cam o lună, ca să fie totul „uman”, apoi pretinii lu’ Dorinel-primaru’ vor fi aduşi tot acolo de unde au fost colectaţi (deci mai punem la costul operaţiei şi plata pentru persoana care va ţine registrul căţeilor prelucraţi), ca să nu le ocupe între timp alt cîine, haită teritoriul marcat!!!
S-a mai spus că unii dintre cîini, cei bolnavi sau agresivi vor fi eutanasiaţi, adică omorîţi…

Citiţi şi minunaţi-vă

Imaginile de mai jos sunt texte scanate din dosarul meu de procuratură (Buiucani, Chişinău), unde m-am plîns acum două luni că poliţiştii mi-au încălcat drepturile şi, după cum se poate urmări, procurorii încearcă să acopere fărădelegile!

Am scăpat de o povară!

Am avut acum 5 ani imprudenţa să accept conducerea unei asociaţii, care se vroia iniţial mişcare amplă de protest popular, unii o doreau chiar partid, io m-am gîndit să fie cel mult un ong normal, care să lupte cu cenzura şi să promoveze libertatea cuvîntului.
Pe 11.05.03 s-a fondat în parcul central, ONG Hyde Park. Dar în scurt timp am început să am regrete, că mi-am limitat binevol libertatea şi am acceptat un jug pe gît.

Olesea Bolboceanu frizează ridicolul

Cuconiţa de la un post privat de televiziune (nu-i dau numele, să nu-l compromitem în aşa context ;-), mi-a răsărit azi la spate şi m-a somat să-mi schimb locul, că acolo stau ei (era cu un cameraman ursuz). La Parlament, pe ultimul rînd, într-un ţarc îngrădit special, unde se ajunge doar pe căi ocolite, stă presa şi urmăreşte şedinţele în plen cînd nu se discută chestiuni secrete. Eu merg de cîteva săptămîni încolo şi niciodată n-am ajuns la începutul şedinţei, deci mă mulţumeam să filmez de pe flancul stîng, cînd vroiam să surprind pe boşorogii comunişti căscînd, ciorovăind, jucîndu-se cu pixul sau telefonul mobil şi pe cel drept, cînd vroiam să filmez opoziţia la faţă contestînd proiecte de legi, aplaudînd declaraţii curajoase sau punînd întrebări joia la amiază.

Azi presa întreba din inerţie deputaţii unde îşi vor petrece vacanţa şi

Marian Lupu vorbeşte la telefonul mobil în timpul şedinţelor Parlamentului

Am auzit că spicherul legislativului de la Chişinău a convocat azi dimineaţă cu noaptea în cap jurnaliştii acreditaţi la Parlament, ca să mimeze comunicarea cu societatea civilă şi transparenţa. A vorbit despre prevederea regulamentului că în timpul şedinţelor e interzisă folosirea telefoanelor mobile şi, în loc să facă ceva concret pentru a opri ciorovăiala moleculară, a promis că va permite din toamnă şi jurnaliştilor să le utilizeze în dimpul dezbaterilor. Ca să confirme asta,

Ieri am avut în instanţă o victorie cît o remiză ori chiar pierdere

Judecătorul de instrucţie Morozan, de la Judecătoria Buiucani a admis ieri plîngerea mea în baza art. 313 CCP împotriva ordonanţei de neîncepere a urmării penale împotriva poliţiştilor care, pe 30 aprilie 2008, au suprimat violent un miting paşnic şi legal, au provocat sau doar tolerat o altercaţie stradală în care eu am fost agresat de un dement, şi ne-au ţinut închişi peste 20 de ore, cu încălcarea flagrantă a drepturilor noastre funadmentale şi a regulamentelor obligatorii pentru ei.

Între scilă şi caribdă. Audiovizualul şi presa scrisă – la pămînt!

Azi la 11 trebuia să aleg între a merge la UJM, să văd ce şi-a propus noua componenţă a Comisiei de Etică şi Deontologie Profesională, aleasă de breasla jurnalistică la recentul congres al uniunii-pseudosindicat, sau să rămîn la conferinţa de presă a CCA.
Am ales să stau pe loc, după brifingul preoţilor rebeli de la Mitropolia Basarabiei, şi să constat că în locul Consiliului Coordonator al Audiovizualului a vorbit deja etern-nesuferitul Gh. Gorincioi, care

Revista PASS a publicat un interviu cu mine

Cine e Oleg Brega – jurnalist, cineast, activist?

De toate. Când spui militant, activist include şi profesia de jurnalist şi cea de cineast. Eu cred că jurnaliştii şi cineaştii trebuie să fie implicaţi, să le pese de aceea ce se întâmplă în jur cu toată pretenţia şi obligaţia de neutralitate şi de nepartizanat, dar implicaţi trebuie să fie, trebuie să cunoască toate problemele, trebuie să pledeze pentru rezolvarea lor, trebuie să le reclame public curajos. Asta înseamnă activism şi militantism. Da, eu sunt de toate ce m-aţi întrebat, poate şi altceva în plus.

Ai cerut azil politic şi cum decurge procesul?

Eu nu aveam chef să cer azil

Ruta de microbuz 129 de la Chişinău – pericol public!

Am  depistat recent în oraş un pericol public nou, dar constat că s-a reanimat unul mai vechi. În microbuzele care circulă pe rutele urbane şi suburbane din Chişinău e periculos să circuli: pe lîngă faptul că, în caz de accidente, incidente sau alt fel de probleme în timpul călătoriei ar fi imposibil să demonstrezi că ai călătorit anume la acea oră cu acea maşină, sau măcar să probezi că ai plătit pentru călătorie, deoarece nimeni nu-ţi eliberează bilet contra sumei de 3 lei, mai rişti

Am scris aseară două petiţii

De fapt aveam în plan trei, una adresată Primăriei că nu instruieşte patronii şi şoferii de microbuze (dar şi de troleie) cum să se comporte la servici cu public în maşină regretam că n-am scris-o încă chiar azi dimineaţă în drem spre servici.

A doua e despre un incident neplăcut şi revoltător la Sîngerei

Pagina Chisinau.md nu crede în schimbări

Pe pagina web a Primăriei Chişinău se hibernează în toiul verii! Vedem că se actualizează la zi sau chiar la oră doar prima pagină, cu ştiri, pagina cu agenda Nu doar paginile virgine stagnează, secţiunea Preşedinte CMC zace nemodificată de cînd a fost ales M.Ghimpu ca preşedinte al Consiliului Municipal. Între timp,

Smiley – gay friendly?

Am auzit recent la radio o piesă despre care m-am gîndit că l-ar satisface pe Gicu, deoarece băieţii care cîntă nu se laudă ca alţii că aleargă fetele după ei sau invers. Cel puţin nu reiese asta din versuri. Poţi liber să crezi că e vorba de o relaţie homo, eventual între două fete.

Mai explicit e

Americanii – campioni ai democraţiei liberale?

CONCURS: DAU O SUTA DE LEI SAU 10 USD CELEI/CELUI CARE-MI FACE O POZĂ CU AMBASADA AZI, DE ZIUA (MAMEI) LOR. DACA NU CHIAR DE AZI, MACAR SĂ INCLUDĂ ŞI UNA DINTRE INSCRIPŢIILE ASTEA RECENTE!

 Oare ce au de ascuns americanii şi de cine/ de ce se tem că impun astfel de restricţii aberante într-un stat care are sau avea (sau ar putea obţine) clauza naţiunii celei mai favorizate. Suntem oricum, „pretini”, nu duşmani. De ce interzic filmatul în direcţia ambasadei de la Chişinău, şlimitînd astfel drepturi fundamentale ale oamenilor, mai ales că ei în zona ceea merg să se bucure de legalizarea unei căsnicii, de naşterea unui copil, sau doar se plimbă prin partea istorică, frumoasă a oraşului!? Oare ce cred despre asta americanii înşişi, ei sunt oare

Ce mai solicită Varvara Zingan în faţa Parlamentului RM?

Chiar dacă nu se prea scrie şi arată în ultima vreme nimic despre Varvara Zingan (am filmat ieri vînzătorii de carne în faţa Preşedinţiei şi eram singurul cameraman, nici măcar MAI sau SIS tv nu erau!, protestul e periodic, lansat cîteva luni în urmă pentru revenirea la patenta de întreprinzător), am primit chiar sms de la un număr necunoscut, în care eram întrebat despre ea. M-am gîndit să vă pun aici pentru informare,

Cîinele – da, fata – ba!

Obsedat de omniprezenţa cîinilor în acest oraş şi înfricoşat de consecinţele acestei coabitări pline de riscuri, m-am trezit fotografiind această scenă. Numai că, spre deosebire de alţi patrupezi, acesta era un leneş sau doar un alintat al personalului de la instituţia de învăţămînt unde s-a pripăşit, şi n-a reacţionat deloc la ţăcănitul simulat al aparatului meu.
A reacţionat în schimb fătuca (intenţionat am ales un clişeu în care îşi ascunde faţa, dincolo apare tare frumuşea, probabil

Scuarul lui Chirtoacă (Europei) e inundat de cîini!

Azi dimineaţă am văzut în centru nu doar invazie de poliţişti în uniforme albe, orbitoare, oameni revoltaţi la Preşedinţie, dar şi o haită de cîini vagabonzi chiar în scuarul inaugurat acum două luni de primarul Dorin Chirtoacă.
Tot în acel loc a adunat tînărul liberal mai ieri presa şi alţi gură-cască să le povestească ce a făcut el (sau mai mult ce a vrut să facă) în primul an de guvernare locală. Atunci nu erau cîinii, dar l-am întrebat io de această problemă cronică şi Dorinel-pretinu cîinilor a pledat bîlbîit pentru o „soluţie umană”. Încă n-am înţeles care ar fi aceasta, dar ar trebui să se grăbească, pentru că oamenii revoltaţi sau de frică ar putea să ciomăgească inuman bieţii patrupezi, sau chiar să arunce cu pietre, cu voturi contra politicianului atît de promiţător…
Cineva pretindea atunci că guvernanţii ar prinde javrele din satele conduse de comunişti şi i-ar aduce la Dorin. Primarul a admis varianta asta şi nici io nu o neg – în statul ăsta orice măgărie e posibilă! Dar

Mi-au interzis sandalele la Parlament!

Azi am fost iar în legislativ, să filmez pentru Jurnal TV.
L-am văzut în sfîrşit pe Iurie Roşca în prezidiu, îi fugeau ochii ca mărgelele, apoi chiar el a şters-o din dreapta lui Lupu, pentru că nici spicherul lungan nu mai era spre finalul şedinţei. A rămas ca şefă madam Postoico, la bine şi la rău.
Am văzut că nu doar deputaţii au voie să-şi încalce propriul regulament şi să vorbească în timpul şedinţei la telefon, ci şi unor jurnalişti li se permite să intre în sală cu celular. Mai ales celor din presa de propagandă oficială (Eduard Maceac se consulta mereu cu şefii).
Mie însă, poliţistul de la intrare mi-a zis că data viitoare nu mă va lăsa cu aceste sandale. Nu putea invoca nici o lege, normă, regulament, nici n-a vrut să se prezinte sau să-mi formuleze în scris avertizarea. Totuşi,

De ce sunt mulţumit de vizita la Istanbul

Mă tot întreabă lumea şi mă simt obligat să povestesc:

Impresia finală – a fost bine

Mergem acum pentru cina de final pe vapor, dar cînd revin, la miezul nopţii, sper să am conexiune şi puteri să povestesc de ce cred că a fost bine la acest prim BarCamp OSI Youth…

După masă s-au rărit rîndurile participanţilor

Credeam că numai de la mine pleacă lumea, dar ei nu erau nici în alte săli. Mai văzui cîţiva ciorovăind la un ceai sau cafea în hol (cu bazin şi ţestoase din America), dar mulţi au plecat probabil să vadă oraşul. Efect al exotismului locaţiei, al vremii frumoase (dimineaţă ploua cît noi căutam Armada) şi al lipsei de interes. Unii sunt prea tineri să înţeleagă ceva, alţii deja trecuţi de tinereţi exaltate sau măcar curioase. Oricum, participarea, se pare, a fost şi sub aşteptările organizatorilor.
Am arătat

Duminică la trei moldovenii organizează împreună o conferinţă

La propunerea lui Corneliu Cirimpei am decis să organizăm o şedinţă împreună la care să sintetizăm prezentările noastre separate şi să vorbim în general despre situaţia din R.Moldva.
Eu am propus să axăm discuţia pe incidentul legat de persecutarea forumiştilor pentru opiniile exprimate pe internet. Sperăm să vină duminică după masă (ora 15), toţi românofonii de aici (şi fata de la Petersburg şi Alina de la Bucureşti), dar nu cred că vom vorbi doar româneşte, pentru că inevitabil vor adera la discuţie şi anglofoni de toate culorile.

Stau între Aya Sofia şi Moscheea Albastră

Dimineaţă, la dejun, am descoperit că la terasă am un peisaj mai frumos decît ce vedeam aseară pe geam. Barmanul care ştie engleză mi-a confirmat că ce e în faţă e chiar Aya Sofia.
Aseară am trecut de cîteva ori pe lîngă ea, mi-a părut monstruoasă din spate, o grămadă de piatră. Cînd am fost prima dată, în 2001, am căutat-o dar n-am dat de acest muzeu. Acum nu mai sunt tentat să-l vizitez, chiar dacă are aproape un mileniu jumate!
M-am înregistrat la OSI Youth BarCamp, am întîlnit şi alţi moldoveni: Corneliu, Alina, aud că Dorina nu vine.
E fain că avem conexiune internet fără fir. Majoritatea participanţilor au computere portabile. Mulţi se întreabă: what’s gonna happen?!
Am aflat, după primele două ore de prezentări ne-au lămurit cei de la Open Society Institute. Erau zeci de întrebări şi de întrebători din toată lumea, evident, sunt tineri (în mare parte) şi activi. Eu am întrebat „just for testing” dacă se finanţează şi protestele stradale. Vorbitorul s-a bîlbîit. Se pare că

Ajuns-am la poarta otomană tocmai cînd turcii băteau pe croaţi

Am ajuns în seara asta la Istanbul, să particip la un BarCamp despre activismul tineresc. Mi-au plătit drumul şi cazarea o fundaţie maghiară (se pare că e filială a fundaţiei lui G. Soros). Nu-s singurul moldovean aici, s-ar putea să fim cea mai numeroasă delegaţie. Aş putea să mă declar membru al delegaţiei române, deocamdată fiind singurul membru despre care am cunoştinţă 🙂
La Chişinău am avut un incident cu o grăniceriţă roşcată (am zis că-mi notez numele ei, d-ar l-am uitat, bleah!)

Deputatul Vitalia Pavlicenco se vrea băgată în seamă

Azi am fost în Parlament. A doua oară. M-a abordat imediat doamna deputat Pavlicenco, să-mi reproşeze (a cîta oară? – ea pretinde că e al doilea caz, mie mi se pare că fiecare a doua oară cînd ne vedem are ceva să-mi reproşeze, de parcă nu ea ci eu aş fi demnitar, politician, ales al poporului) că n-am arătat-o în reportajul No comment de la clubul de presă. Io mă aşteptam să fie supărată că am pus-o în context negativ cu
plictisul din legislativ, dar ea îşi aminteşte ranchiunos

Ca azi colegii mei jurnalişti votau pentru închiderea unei emisiuni

La 19 iunie 2003, după ce pe 16 iunie postul de radio Antena C a fost ameninţat de CCA cu retragerea licenţei din cauza emisiunii „antistataliste şi neconstituţionale” Hyde Park (şi pe 15 iunie a fost pe post ultima ediţie a programului nocturn de liberă exprimare), directorul de atunci, Ion Bunduchi, a convocat ambele redacţii, de ştiri şi de programe, într-o şedinţă specială şi a pus în discuţie situaţia creată.
În urma dezbaterilor s-a constatat că

Democraţia a durat o săptămînă la Antena C!

Mai ieri, tocmai cînd eram disperat că nu reuşesc să răzbat deloc la Vocea basarabiei, că mă scot de pe fir aceea fără măcar să reuşesc să denunţ în eter CENZURA, apare la Antena C o emisiune matinală promiţătoare.  Nu mă bucura Revista presei, că era tendenţioasă, preponderent din Săptămîna şi Moldova subterană, nici Cursul valutar sau Horoscopul, ci faptul că mai deschideau uneori telefonul şi încercau să comunice cu ascultătorii.

Am sunat şi eu

Dorin Chirtoacă se vrea primar de Veneţia

Azi la prezentarea publică a raportului anual, întrebat cît timp să se mai inunde Piaţa Gării din Chişinău după ploi, a declarat că astea sunt fenomene naturale şi că nu va lupta cu ele. Aşadar, trebuie să ne obişnuim cu astfel de imagini şi cu ideea că avem un oraş supus riscurilor de inundaţii, pentru că primarul admite ca normal faptul că după fiecare ploaie mai intensă se înfundă gurile de canalizare din faţa Gării feroviare, şi acolo se formează pentru cîteva ore un lac imens. Acesta nu apare pe hărţile oraşului, dar prezintă pericol real nu doar pentru acei care vor să ajungă la gară şi riscă să piardă trenul ori să urce în el uzi, ca să călătorească astfel cîteva zile poate. Mai mult decît atăt,

„Soluţia umană” a iresponsabilului primar Dorinel-pretinu’ căţeilor

Oleg Brega întreabă ce are de gând să facă primarul general cu câinii din mun. Chişinău, inclusiv cei din curtea primăriei. “Câinii de la primărie sunt ai noştri, ei aparţin serviciilor de la primărie. Soluţia pentru maidanezi trebuie să fie una umană, care

Am făcut ieri primul reportaj la Jurnal TV

Lucrez la ei de aproape o lună. Pe legitimaţie scrie că-s cameraman. Dar, cum deseori nu ajung reporteri (-teriţe, se pare că jurnal a anunţat concurs de angajare din caauza asta) mai făceam eu diferite reportaje fără comentarii. Ieri de la CCA m-au pus chiar să citesc la cadru.
Măi să fie! Tocmai în ziua