România discriminează mai degrabă pe români

Ultima dată cînd am mers la Iaşi, mi-a picat ocazia să călătoresc peste graniţă cu o maşină de mici traficanţi (chiar erau tineri, între 18 şi 20 de ani) de la Iaşi, care vin de cîteva ori pe zi la Sculeni după ţigări $i băuturi tari, pe care dincolo le vînd mai scump.
Astfel am mers prima dată pe banda specială alocată cetăţenilor UE. Dar asta nu înseamnă că am ajuns mai repede. Chiar din contra

Marian Lupu o calomniază pe Varvara Zingan

În loc să o primeascăî în audienţă şi să recomande acelaşi lucru şefului statului, spicherul de la Chişinău face în presă declaraţii iresponsabile despre femeia care le pichetează sediile deja de cîţiva ani ca să obşină eliberarea fiului ei pe care îl crede nevinovat.
Acum ea cere doar să fie primită în audienţă de cei doi şi să i se răspundă oficial, responsabil la petiţiile adresate de-a lungul anilor şi înoite cu osîrdie de invidiat.
În loc să facă asta, întîi Maria Postoico, vicepreşedinte de parlament, apoi

Despre toalete şi closete

Acolo merge toată lumea, dar puţini au curaj să vorbească ori chiar scrie despre ce văd, simt, miros.
Io m-am gîndit să renunţ la prejudecăţile mele şi să le înfrunt pe ale altora, de aceea vă invit să vedem cum arată veceurile cu acces public, mai ales cele care sunt întreţinute din bani publici şi ar trebui să fie pentru omul de rînd, contribuabil.

Web-top-ul mi-a brăcuit acest sit

Blogul m.:EU:. a fost scos din concurs, e printre puţinele pagini care n-au trecut preselecţia.
Nici nu mă miră, la un concurs organizat în parteneriat cu una din cele mai ermetice structuri ale statului totalitar RM – ministerul creat şi condus pînă mai ieri de Vl. Molojen.
E ciudat

Cred că e cenzură şi pe web!

Întîi a fost un text în care mă îndoiam că clasamentul de pe OrangeBlog se face corect, apoi s-a şters un text unde anunţam că mi s-a interzis accesul la internet într-o instituţie unde mergeam să-i ajut în munca ingrată pe care o fac unii voluntar iar alţii plătiţi cu doi bani, apoi mi-au şters aseară

Am venit iar degeaba…

Vin arar la Ia Iasi, la facultate, si de cite ori vin am senzatia de inutilitate si pierdere de timp. Timp si bani, chiar daca drumul ma costa tot mai ieftin si mai ieftin (calatoresc cu ocazii si tupeul imi creste ;p).

Azi am gasit orasul asta mai linistitit si rece decit alta data. Totusi

Reportaj de la Kiev

Am fost invitat de Cronograf TV Studio să fac parte din delegaţia moldovenească la atelierul de video-activism pentru drepturile omului din cadrul festivalului de film documentar de la Kiev, care a avut loc între 28 martie şi 3 aprilie 2008.
Sunt cineast şi actictivist civic, promovez şi apăr drepturile omului, de aceea am acceptat cu interes invitaţia, mai ales că cheltuielile de drum şi de cazare au fost suportate de Fundaţia Soros şi, respectiv, de organizatori.
Am mers în ambele direcţii cu o maşină particulară, la întoarcere fiind chiar delegaţia completă:

Despre dialogurile mele cu CCA

Poate nu ştiaţi, obinuiesc să scriu cam lunar la Consiliul Coordonator al Audiovizualului ca să reclam calitatea şi legalitatea posturilor de radio şi tv moldoveneşti.
Cel mai des primesc răspunsuri în doi peri. Dar în ultima vreme ei devin tot mai responsabili şi mai cu grijă.
Oricum, la cererea de mai jos nu primisem nici un răspuns timp de o lună şi i-am acţionat în judecată, dar

Mi s-a interzis iar să filmez!

De data asta în faţa ambasadei României la Chişinău. Văzui o scenă interesantă cu un călugăr (cu rucsac în spate) care stătea aplecat la microfon şi se ruga să fie primit. Am început să filmez dar am constatat că mi-a fost suprapopulat cadrul cu cel puţin doi inşi nedoriţi –

Să mă maturizez sau nu?

Asta mi-e întrebarea care mă macină azi de dimineaţă. La emisiunea Istoria în mişcare de la aceeaşi Vocea Basarabiei am sunat să le spun lui saharneanu şi Bogatu că mi s-a acrit de relatările şi analizele lor despre summitul NATO unde au fost ambii şi sunau în fiecare oră să întrerupă emisiunile interactive, culturale şi de orice gen cu poveşti siropoase despre bravul prinţ Băsexu, zmeul musculos Putin, dumnezeul măsii Bush, etc.

Azi unii contestau calitatile artistice ale filmului meu…

Dupa ce ieri am putut sa arat prima data fragmente sau unora chiar filmul meu intreg au pornit comentariile si impresiile suvoi, semn ca nu lasa pe nimeni indiferent (decit poate pe cei care nu-l privesc decit cu coada ochiului – inceputul si sfirsitul).

La Kiev e ca in Varsovia!

Am descoperit ca aici, in Ucraina (sau poate doar in Kiev) e ca la vecinii lor (za cordon), in tara lesilor (sau poate doar in Waszawa): oamenii au mai multe posibilitati sa se exprime in strada, de unii singuri sau in grup, iar politie aproape ca nu vezi in locurile publice.

Mi s-a intimplat ca in aceeasi primbare pe Hresceatik (strada emblema cu Maidan nezalejnosti) sa vad si un miting al celor de la Falun Gong, si niste tineri dansind pe jos si in jurul lor sute de spectatori, pe altii cintind la chitara pentru un ban, iar pe un nene propovaduind biblia urcat pe o bordura inalta – curat Hyde Park. Mai departe, cam pe linga piata Basarabiei (da, exista!) e monumentul uitat al lui

Cronograful mi-a refuzat filmul

Mă tem că nici n-au avut răbdare să-l privească. Din păcate nici secţiunea CadRo, unde mă împing, se pare, ca şi la prima mea participare în concurs (doar că atunci m-au pus la secţiunea de producţii locale şi aceea nu s-a desfiinţat, chiar dacă io ma luat premiul I ;-)).

Icoane intr-un studio radio!?

Am fost azi iar la radio Vocea Basarabiei. Am stat pentru prima dată cu spatele la uşă, nu pentru că aş fi eu moderator, ci pentru că am întîrziat şi scaunul invitatului era deja ocupat de un oficial )s-a vorbit despre dreptuzrile consumatorilor, politicile de stat în domeniu, pornind de la data şi evenimentul pomenit de mine mai ieri)…

Dar în felul acesta îmi cădeau mereu ochii pe icoana din colţ.

Turnirul cavalerilor maidanezi

Am asistat mai ieri, involuntar, la un fel de summit-competiţie a cîinilor vagabonzi din oraş. Am observat că publicul uman era încîntat de eveniment, cel puţin tinerii, femelele făceau ochi mari şi grăbeau pasul cînd vedeau celebrităţile îmblănite. Erau de toate culorile: negri, bruni, roşcaţi, bălai, în dependenţă de echipa din care fac parte, categoria de vîrstă, generaţie. Erau de-ai lui Urechean, Ursu, Iordan. Cel şchiop, se pare, avea pe blazon numele Furtună. Unii sobri, impozanţi, alţii mai boemi, cu coafura neîngrijită. Toţi se grăbeau spre locul de întîlnire. Se vedea din ciocnirile stradale scurte că bătălia va fi crîncenă, că rivalitatea e serioasă şi miza – motivantă. Oare cine a obţinut titlul de cavaler al ordinului maidanez?

Eram ocupat la acea oră şi

Azi am fost prima dată la parlament

De fapt am mai stat în faţa instituţiei, la proteste, cu altă treabă, am intrat chiar în hol cu petiţii, dar azi am intrat prima dată dincolo de gardieni, chiar la etajul 8!

Dimineaţă, la opt jumate m-a sunat unul Madan (fost membru sau chiar vicepreş de CCA) şi m-a poftit de pe telefonul lui mobil şi personal, probabil plătit din banii noştri, să asista la şedinţa de azi a Comisiei care alege candidatul pentru locul vacant în CCA.
N-am mai îndrăznit să-i reproşez că

M-au intrebat si am raspuns (in English)

Name: Oleg Brega

Occupation: Filmmaker and freelance-journalist

Question 1:

The RM is known for widespread censorship. Who are the censors? Is Moldovan media manipulated from Moscow or from Chisinau/Tiraspol or both? How does censorship work in real terms?

Answer:

It’s more an economic censorship, because both journalists and media owners

Oficialii de la Chişinău marchează festiv nejustificat Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor

Cel puţin aşa mi s-a părut cînd am asistat întîmplător la conferinţa cu acest subiect organizată de Serviciul de Standartizare şi Metrologie, instituţia de stat care se ocupă la noi nu doar de ceea ce spune denumirea ei, ci şi de protecţia tuturor cetăţenilor în calitatea lor de consumatori.
Chiar dacă Sergiu Baban, directorul general al SSM a declarat la final că nu e prilej de festivisme, totuşi el i-a felicitat pe cei care serbează, toată lumea aplauda generos după prezentări şi cam toţi cei care au ieşit la tribună îşi începeau sau încheiau discursurile cu felicitări.
Toată lumea avea prezentări electronice (.ppt), dar

Am avut două zile foarte pline

În acest week-end am avut două zile pline de evenimente, foarte diferite, interesante:

Ce facem pe 27 martie 2008?

Io propun să mergem pe la amiază la sediul Sfatului Ţării, vedem locul, poate şi sala de festivităţi unde s-a votat acum 90 de ani Unirea

Dor de satul meu

Chiar dacă anunţam mai ieri că degrabă nu mai merg încolo (atunci aveam motive seriose, n-am renunţat la ele, dar m-am decis să fac acum un tur virtual la Pepeni, mai ales că m găsit nişte poze recente de acolo şi am ocazia să le afişez aci. M-a determinat mai mult să revin la subiect

Am înscris acest blog la concursul Webtop

Eram nemulţumit de ediţiile anterioare ale concursului, dar pentru că le consider totuşi necesare, m-am gîndit să-l susţin şi pe acesta cu participarea mea.
În plus

Mă uit pe situl lor şi mă gîndex…

Ştiu că de concursul ăsta se ocupă acum (sau în zilele/lunile următoare) comisia pentru cultură, ştiinţă, învăţămînt, tineret, sport şi mijloace de informare în masă. Mă uit pe situl lor, văd lista şi mă întreb:

Ştiu cum să răzbaţi la Consulatul României – gura mare!

Azi am mers iar la consulatul României, să dau la transcris certificatul de naştere al verişoarei mele, proaspăt cetăţean român (a depus jurămîntul vineri, dar cum era 7 martie, instituţia lu’ peşte s-a închis cu două ore mai devreme, deci fata a trebuit să găsească un notariat deschis, să dea nişte bani pe procură şi să-mi delege mie această onoare, că dacă făcea transcrierea la Bucureşti, unde învaţă, ar fi durat pînă la un an!!!) N-am mers de dimineaţă, cum mă poftea doamna vesela de aseară, întîi pentru că

Am catindat…

Azi am reşit doar să găsesc o fişă personală, s-o completez cîine cîineşte (mă întrebau ce origine socială am, autobiografia  etc, răspundeam ades în doi peri, dacă nu-i conving pe cei din comisia lu’ Stepaniuk că-s bun, măcar să-şi descreţească frunţile…

Merg la Ioropa!

M-a convins o Glorie să merg cu ea, să-i arăt Pariju’

Merg dar în Ioropa (nuş cînd, poate la vară, să termin şcoala) , poate rămîn oleac acolo să fuck un ban, că

LADOM nu mai apără drepturile omului?!

Citesc şi mă crucesc, ăştia chiar vorbesc serios?! Ladom Struţescu o fi declarat la beţie că va propune un plafon de vărstă electorală, altfel nu pot să-mi explic gestul.

Bunică-mea era cea mai în virstă persoană din sat -95 de ani, adevărat că era analfabetă, dar cum să nu aibă drept de vot pe la 70-80 de ani dacă a avut să mai trăiască în statul şi satul ei încă 15-25 !? Cu mult mai mult decît au de aşteptat minorii pînă să… poată sabota alegerile conştient sau, cel mai des, fără să înţeleagă ce fac.

DTV – un post fantomă?

Am găsit întîmplător situl unui post tv despre care am auzit doar mulţi ani la rînd, am văzut chiar prin cablu o bucată de emisiune cu Vlad Ţurcanu moderator, dar între timp el a ajuns în CCA iar postul, se pare, a îngheţat.

E ciudat că

Mă tot curtează un procuror

M-a sunat ieri la amiază unul Dadu (Ion), că e de la Procuratura Municipală, că vrea să discutăm, că are o plîngere de la MAI. detaliile preţioase le-am aflat doar insistînd, el nu prea avea chef decît să vin şi să-i scriu o declaraţie în biroul 27, în aceeaşi zi pînă la ora 18.

Am întrebat o avocată (bună rău!)  şi mi-a confirmat că

Jurnal intim

Deci intri numai dacă ai tupeu 😉

Am fost la ţară… şi e jale

Vin de la Pepeni, aşa se numeşte satul meu de baştină. Acolo am petrecut iarna şi întîmpinat primăvara. La 1 martie au fost acolo o înmormîntare, o cununie şi un botez. Ultimele două activităţi zice lumea că e în aceeaşi familie, cu acelaşi cuplu, pe care copilul i-a forţat să şi legalizeze relaţia rodnică).

După ce am dus-o pe bunica Paraschiţa la groapă (eram  unul

Azi am fost la judecată

Trebuia să se examineze în sfîrşit cererea mea din noiembrie împotriva statului RM (de fapt, contra Ministerului Finanţelor şi a celui de interne). Dar cum cei doi jurişti veniţi acum o lună în instanţă au cerut implicarea şi a Ministerului Justiţiei, iar aceia n-au dat semne de viaţă

Marius Ianuş mi-a creat impresia de om normal

Din cît am interacţionat noi pînă acum (doar ce se vede pe acest sit) mi-a creat impresia că are nişte reacţii de om normal, inteligent. E atît de rară şi puternică impresia asta încît m-am gîndit să încep cu ea jurnalul meu de azi… 

Azi auzeam pe unii că serbează…

Azi unii serbau… ziua armatei sovietice! 😮
Întîi am auzit pe un animator la un post de radio românesc cum se mira că toţi se felicită fără discernămînt, apoi, la un post de radio rusofon, o animatoare chiar făcea asta, conştient probabil.
Apoi am intrat într-o bombă